4,374 matches
-
D. Prevenirea plăgilor decubitale se face prin așternut gros de paie. b) Tetania puerperală Denumită și eclampsia vituleră sau forma tetanică a febrei vitulere se caracterizează printr-o hiperexcitabilitate neuromusculară ce poate să apară în primele 2 zile după parturiție. Etiologia și patogenia este determinate de tulburări minerale : hipocalcemie și hipofosforemie (DUMITRU M. 1996). Simptomatologia se manifestă prin semne de hiperexcitabilitate (agitație,contracții clonice, uneori tetaniforme), tahipnee, tahicardie. Prognosticul este grav. Tratamentul Calciterapia și magneziterapia nu dau rezultate. Se recomandă o
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
evoluție clinică (acută, supraacută sau subclinică), ca formă primară (cauză nutrițională) sau secundară (alte cauze). Frecvența este variabilă, fiind cuprinsă între 10-16 % din vacile producătoare de lapte, sub formă subclinică sau clinică (DUMITRU M., 1996, GHERGARIU S., și colab. 1990). Etiologia cetozei Factori predispozanți specia (rumegătoarele au o predispoziție metabolică), vârsta, (MELENDEZ, P., DONOVAN, G.A., RISCO,C.A., LITTELL, R., GOFF, J.P., 2003). gestația, lactația, condiții de zooigienă necorespunzătoare, stabulația prelungită, lipsa de mișcare, factori meteorologici, factori de stres, factori
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
producții mari de lapte au unele dereglări hormonale manifestate printr-o hiposecreție de hormoni gonadotropi (FSH și LH), care blochează ciclul ovarian, cel mai frecvent într-o fază luteală cu anestru postpartum prelungit, iar uneori favorizează degenerescența chistică a ovarelor. Etiologia Factori predispozanti: stabulația prelungită, gonadorelinelor sau gonadotrofinei corionice umane ( hCG) în tratarea chiștilor foliculari, neindicând o diferență majoră în eficacitatea lor. Chiștii luteinizați regresează în urma tratamentelor cu PGF2 α , dar abilitatea de a detecta, dacă un chist este luteinizat numai
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
avut valori mai mici la vacile cu producții de până la 4000-5000 litri lapte/lactație normală (3,8 - 5,4 %) și valori crescute la vacile cu producții de peste 5000 l. lapte/lactație normală, cu variații între 5,76,9 %, (fig. 75). Etiologia ovarelor hipotrofe Factori predispozanți: carențe alimentare, în special în aminoacizi esențiali (lizina,metionina, cistina), dezechilibre alimentare energo-proteice, tulburări ale metabolismului fosfocalcic, condiții de zooigienă necorespunzătoare, deficiențe în asigurarea condițiilor de microclimat, insuficiența luminii, factori genetici Factori determinanți tulburări hormonale, hiposecreție
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
J. 1990, arată că o balanță neechilibrată a acizilor grași nesaturați ar putea fi suspectă de necroza placentoamelor în retenția anexelor fetale. Efectele nivelului energetic și al acizilor grași nesaturați, precum și cele energo proteice sunt de cele mai multe ori aditive în etiologia unor boli ginecologice periparturiale și puerperale, dificil de a se face distincție între ele. BOITOR, I., 1980, arată că, lipsa fibroaselor duce la scăderea conținutului de grăsime din lapte, la acidoză ruminală, la afecțiuni hepatice, cetoză și catare genitale. Dacă
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
ca ocazie de a schimba viața, stilul de viață, alimentația, regimul zilnic, de a dezvolta capacitatea de autocontrol) etc. Dacă urmărim lista axelor de cercetare ale sociologilor germani ai domeniului, la ora actuală putem identifica și alte preocupări: • distribuția și etiologia bolilor; • răspunsurile sociale și culturale la boli; • aspectele socio-culturale ale îngrijirii sănătății; • sociologia profesiilor sănătății; • organizarea practicii medicale; • sociologia spitalului; • organizarea sănătății comunitare; • educația pentru sănătate; • politicile în domeniul sănătății; • studiul morbidității și mortalității; • impactul stresului asupra sănătății etc. Boala
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
detoxifierii? ar trebui scutiți de obligațiile cotidiene? etc. Lucrările autorilor Eliot Freidson 357, Erving Goffman, Robert Laing, Thomas Szasz, René Dubos ș.a. conturează alte concepții decât cea a lui Parsons. Medicina a dobândit o poziție dominantă ocultând o parte din etiologia 358 bolii: cea socială. Medicii raționează conform "logicii corpului medical", științific, adică o boală o cauză. Însă mediul social este fermentul bolilor cele mai diverse. Boala nu este doar un proces natural pe care-l putem trata indiferent de cauzele
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
societăți, schema sistemului de sănătate este mult mai complexă (mărimea sectoarelor diferă în diferite etnosocioculturi): Întrebările de plecare ale cercetării recursului la îngrijire ar trebui deci să vizeze: semnificația momentului și a modului în care sunt identificate și declarate simptomele, etiologia problemei declarate, fiziopatologia (cum acționează asupra organismului), evoluția (gravitatea și comportamentul specific al individului după mediul socio-cultural de apartenență), remediul identificat, persoanele care acordă îngrijire etc. În general, recursul la îngrijire depinde de: • caracteristicile bolnavului (persoană grav bolnavă, copil 388
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Beiuș și Reșița erau Bîscov, Zălau, Beinș și Recița). Îndepărtarea treptată a toponimelor de apelativele din care au provenit este un proces îndelungat și complex, implicînd aspecte semantice, formale și psihosociale pe care le vom analiza în cadrul secvențelor dedicate genezei, etiologiei și etimologiei numelor de locuri. Diferențele, mai mult sau mai puțin relevante, dintre numele proprii (în care se includ și numele de locuri) și numele comune trebuie evaluate în contextul aspectelor omoloage ale celor două mari categorii de cuvinte care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
neevolutiv, convențional (dacă nu avem în vedere variantele familiare sau populare ale numelor: hipocoristicele, poreclele, supranumele, pseudonimele, formulele populare de denominare personală). În cazul numelor de locuri, discuția în legătură cu nașterea și evoluția acestora necesită mai multe perspective: originea, geneza, etimologia, etiologia. Acestea nu se regăsesc de obicei și în algoritmul de studiere a nașterii (mai bine zis a atribuirii) numelor de persoană (altfel înseamnă că extindem căutarea în tronsoanele îndepărtate ale etimologiei indirecte). Funcționînd o perioadă mai lungă sau mai scurtă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este un demers lingvistic riguros, care urmărește identificarea cuvîntului (sau a cuvintelor) din care a provenit actualul toponim și modificările pe care le-a suferit, potrivit regulilor de evoluție formală și semantică ale limbilor implicate. Geneza sau, după alți specialiști, etiologia (termenul este împrumutat din alte științe, în primul rînd din medicină) numelui de loc urmărește identificarea cauzelor și împrejurărilor în care s a produs onimizarea topică, adică apariția, dezvoltarea, diversifica rea, extensiunea etc. numelui respectiv, cu alte cuvinte „povestea“ acestuia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
oamenilor din perioada vizată). Cele trei abordări menționate sunt menite să asigure aceste cerințe metodologice indispensabile unui demers științific riguros. Certificatul de naștere al numelui de loc, întocmit de toponomast, cuprinde așadar „rubricile“ corespunzătoare acestor cerințe: originea, etimologia și geneza (etiologia). Originea numelui trebuie stabilită sau măcar presupusă înainte de a se identifica etimonul acestuia. De aceea, principiul priorității explicației interne este valabil și pentru algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui nume de loc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se depun în straturi din ce în ce mai „afundate“ lingvistic, care pot fi descoperite numai prin folosirea metodelor și procedeelor corespunzătoare. Stratificarea toponimică poate releva originea numelor de locuri, vechimea fiecărui loc și eșalonarea în timp a nașterii lo curilor dintr un teritoriu, etiologia istorico-geografică a denomi nației topice, legăturile acesteia cu frămîntările istoriei, structurarea și restructurarea periodică a ansamblului de nume de locuri. În ultimă instanță, un nume de loc poate fi considerat un document istoric viu, iar ansamblul numelor de locuri o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ea a generat îngrijorarea, convertită în căutarea intuitivă a leacului, a mijloacelor capabile de restabilire a normalului printr-un dinamic proces de intuire și finalizare a actului curativ. Desigur, la începuturile umanității, preocuparea pentru însănătoșire nu s-a centrat pe etiologia durerii, doar dacă agentul cauzator era la vedere, ci pe simptom, pe atenuarea și dislocarea acestuia. De aici, dificultatea vindecării fără complicații sau sechele. Ne putem imagina ce tribut au plătit colectivitățile arhaice, respectiv primitivii și ce tribut mai plătește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
unui zeu, voinței sale îndreptată spre pacient și integrată unor practici oculte, încât bolnavul să fie convins că se vindecă. Această coparticipare psihică, spirituală la actul curativ își are subtilitățile ei. Practicile magice erau cu atât mai complexe cu cât etiologia simptomului nu era cunoscută. Relația magie-religie constă în direcționarea atenției omului spre divinitate, în timp ce societatea îl așează în raport cu semenul. În Egiptul antic, de exemplu, inițierea magilor se făcea în „Casa Verde“ de pe lângă Templu, de aceea aici au fost și cei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și modul de preparare. Faptul că sunt trecute cauzele, manifestările și diagnosticul bolii cu prescrierea medicamentului și a tratamentului este o dovadă în plus al nivelului de dezvoltare a medicinei în Mesopotamia sec. IV I I î.Chr. și dacă etiologia simptomului nu era cunoscută, ci atribuită zeului, medicul empiric intervenea ca și în cazurile când cauza era vizibilă: o cădere, o insectă sau animal, praf, frecarea ochiului cu mâna nespălată, frigul, vântul, focul etc. Recomandarea medicală era ca în cazurile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
exact cum se produce. Filosofia integralistă egipteană s-a reflectat și-n medicina timpului, făcând-o sintetică, funcțională, o atenție deosebită fiind acordată sângelui purtător de viață și reparator în măsura calității circulației și prezenței sale în zona afectată. În ceea ce privește etiologia, medicina egipteană pe lângă numeroșii agenți fizici: frigul, căldura, agresiunile, paraziții, alimentația eronată, admitea și cauze psihice, identificate unor demoni, blesteme, represalii divine, situații în care se făcea apel la practici vrăjitorești, droguri, licori specifice, amulete, formule impresive etc. Pe lista
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
splinei) și bila galbenă (produsă de ficat) intră în teoria sistemică a funcționalității organismului uman. Așezarea omului în relație cu mediul terestru și cosmic, în conturarea temperamentelor, își are reflexia ei dacă o conectăm la teoria umorilor. După Hippocrat sediul etiologiei bolilor se află în natură și ea contribuie sensibil la vindecarea lor. Recomandarea sa prin cartea „Despre prognoze“, de a lua în considerare antecedentele pentru a înțelege simptomatologia prezentă, este o condiție a diagnosticului. De asemenea recomandarea de a nu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
până la acea dată se afla în acest tratat. Celsus are cultul lui Hippocrat, dă prioritate rațiunii și conexiunii teoriei cu practica medicală, se inspiră creator din anatomiștii și fiziologii alexandrini. El este și un anatomist până la detaliu. Fiind interesat de etiologia bolilor ca și de deontologia medicului, de psihologia bolnavului. Surâsul medicului, în relație cu pacientul, este curativ după părerea sa. Farmacologia sa e complexă: medicamente, diete, condiții exterioare, mișcare, igienă, viață interioară senină etc., etc. Metodologia sa se caracterizează prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la Roma unde, din motive politice pleacă, revenind la chemarea împăratului Marc Aureliu după 2 ani. Va muri în cetatea luminii, Roma. în 202. Galen se afirmă ca enciclopedist, naturist în sensul rolului acesteia în vindecare, fiziolog și anatomist. în etiologie este organicist. Se inspiră , din Hippocrat, selectiv. Cunoaște maeștri din Cos și Cnidos, este teoretician comentând operele înaintașilor dar și inovator în medicina experimentală. Experimentează pe animale și sclavi accidentați mortal. Galen valorifică și tradiția timpului său. Se ocupă de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicină, o carte de patologie generală, descriind sistematic toate maladiile. Este interesat prioritar de traumatismele craniene. Se ocupă de concepțiile lui Hippocrat și Galen punând accent pe diagnosticul precizat prin dialogul cu pacientul. Partea sa de originalitate este centrată pe etiologia bolilor. Jac Psychristul (sec. V) născut la Damasc, umblat prin Grecia, Italia și Egipt, se stabilește apoi în Bizanț, unde va deveni „Phidias al medicinei“, fiind artist în profesia medicală. Este specializat în vindecarea migrenelor, tusei, este expert în dietetică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o coroborează cu astrologia, macrocosmosul reflectându-se în microcosmosul organismului uman. Medicamentele în comprimate și tincturi sunt chimie concentrată. în acest sens, Paracelsus propune înființarea de laboratoare de analize prin care să se aprecieze exact starea chimică din organism și etiologia maladiei în vederea precizării științifice a diagnosticului. Ideea lui Paracelsus a ajuns în timp să fie confirmată. În diversele maladii Paracelsus propune în tratament dozarea atentă a sărurilor de plumb, fier, potasiu, sulf, după caz sau a mercurului și sărurilor de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
declarată, bolnavul izolat, obiectele personale arse. Leopold Auenbrügger introduce ca metodă de explorare percuția pe care o propune (1745) în special în examenul toracelui. După multiple studii oftalmologice, Jaques Daviel definitivează la 1745, tehnica extracției cataractei stabilindu-i parțial și etiologia. în 1715, Astruc publică Traité sur la digestion și tot el scoate în 1736 Traité des maladies vénériennes. În secolul luminilor, medicina face progrese considerabile dar bolile persistă. Bolile profesionale sunt prezentate chiar de la începutul secolului de Bernardino Ramazzini care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Morgagni (1761) și considerată o boală a mâinilor nespălate, care va fi stopată odată cu descoperirea medicației antibiotice la jumătatea sec. XX. Paludismului, bolilor cardiace, vechii tuberculoze, afecțiunilor hepatice ca și afecțiunilor reumatismale, tot în secolele următoare, li se vor stabili etiologia și medicațiile corespunzătoare. Secolul XVIII, deși intitulat al Luminilor, face tot ceea ce poate, cu mijloacele existente și cu pasiunea mai mare pentru idei, neacoperite totdeauna experimental. Dar pasiunea pentru construcții teoretice pe bază de studii și observații dă o măreție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
științifică invalidează concepțiile vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța literară și consistența. Multe din ideile sale au rămas valabile și astăzi. Prezentarea afecțiunilor cardio-vasculare, vasculo-nervoase a maladiilor pulmonare cu simptomatologie, etiologie, complicații etc., probează, pe lângă certitudinea științifică o deosebită originalitate conceptuală și metodologică. Multe concluzii s-au dovedit profetice asigurând durata operei sale. Cu Morgagni, Anatomia patologică intră în logica medicală a stabilirii stării de boală și de sănătate. Timpul a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]