957 matches
-
și introd. Maria-Luiza Ungureanu, București, 1970, 84-87; [Dimitrie Dan], DCL, II, 221-224; Dicț. lit. 1900, 260-261; S. Fl. Marian și corespondenții săi, îngr. Eugen Dimitriu și Petru Froicu, pref. Iordan Datcu, București, 1991, 118-120; Păcurariu, Dicț. teolog., 141-142; Datcu, Dicț. etnolog., I, 211-212. I.D.
DAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286678_a_288007]
-
, Petru (14.XII.1898, Vârlezi, j. Galați - 9.I.1980, Iași), etnolog. Este fiul Elenei (n. Miron) și al lui Neculai P. Caraman, țărani. După școala primară urmată în localitatea natală (1903-1909), este elev la Liceul Internat din Iași (1909-1917), unde îi are profesori pe Vasile Bogrea, Calistrat Hogaș, Iorgu Iordan (pentru
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
Universitar din Iași (1922). După ce funcționează ca profesor titular pentru limba română și limba latină la Liceul de Stat nr. 2 din Cernăuți (1923-1925), face studii de slavistică la universitățile din Varșovia, Lvov și Cracovia, unde a audiat cursuri ale etnologilor și etnografilor Jan St. Bystron, Eugeniusz Frankowski, Adam Fischer, Kazimierz Moszynski și St. Poniatowski (1925-1928). În 1928, la interval de doar câteva luni, obține titlurile de doctor în slavistică și în filosofie la Universitatea din Cracovia. Este profesor secundar la
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
intransigență și demnitate, învățat cu o riguroasă formație științifică, poliglot și lingvist de prestigiu, cunoscător profund al culturii populare sud-est europene și comparatist neîntrecut, profesorul Petru Caraman a realizat o operă care îl recomandă a fi cel mai de seamă etnolog român și, totodată, un cercetător din elita specialiștilor europeni în acest domeniu. ION H. CIUBOTARU SCRIERI: Obrzęd kolędowania u Slovian i u Rumunów, Cracovia, 1933; Datinile românești în limba franceză. Contribuție critică asupra folclorului român în străinătate, București, 1934; Folclor
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
științifică a profesorului Petru Caraman, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; Ion Taloș, Fascinația comparării folclorului, ST, 1984, 4; Zaharia Sângeorzan, Înțeleptul Cetății,VR, 1991, 9; Al. Protopopescu, Între asceză și martiraj, RL, 1991, 50; Dicț. scriit. rom., I, 478-482; Datcu, Dicț. etnolog., I, 139-143; Iordan Datcu, Introducere în opera lui Petru Caraman, București, 1999. I.D.
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
Stelian Cârstean, „Balada în folclorul Moldovei de Nord”, REF, 1985, 1; Lucia Berdan, Stelian Cârstean, „Balada în folclorul Moldovei de Nord”, ALIL, t. XXX-XXXI, 1985-1987; Achim Stoian, Stelian Cârstean, „Balada în folclorul Moldovei de Nord”, AAF, 1987, 494-495; Datcu, Dicț. etnolog., I, 176-177. I.D.
CARSTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
ist., II, 767-770; Bucur, Istoriografia, 451-462; Crohmălniceanu, Literatura, III, 258-363; Munteanu, Aristarc, 119-126; Mihăilescu, Conceptul, I, 428-433; Bârlea, Efigii, 50-90; Titu Popescu, D. Caracostea - un critic modern, București, 1987; Anghelescu, Textul, 189-195; Ovidiu Papadima, Evocări, Iași, 1997, 111-121; Datcu, Dicț. etnolog., I, 136-138; Ioana Bot, D. Caracostea, teoretician și critic literar, București, 1999; Dicț. esențial, 133-134; Lucian Chișu, Prejudecata Caracostea, București, 2002. D.Mc.
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
1966. Repere bibliografice: Ovidiu Bârlea, Gheorghe Cernea, REF, 1965, 4; Dan Botta, Scrieri, IV, îngr. Dolores Botta, București, 1968, 364-366; Constantin Catrina, Poeta Târnavelor: Rozalia Cernea, „Albina”, 1968, 1045; Ioan Popa, Moștenirea lui Gheorghe Cernea, GT, 1995, 1593; Datcu, Dicț. etnolog., I, 156-157. I.D.
CERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
CHIȚIMIA, Silvia (3.V.1949, București), poeta și etnolog. Este fiica Elenei (n. Guleava) și a lui Victor Costin, economist. A absolvit, în 1972, Facultatea de Chimie a Universității din București, după care a lucrat în calitate de cercetător la Institutul „Daniel Danielopolu” din București (1974-1991). Din 1991 este cercetător științific
CHIŢIMIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286216_a_287545]
-
Lyon, 1994; Graal et modernité (în colaborare), Paris, 1996; Alexandre le Grand dans leș littératures occidentales et proche-orientales (în colaborare), Paris, 1996. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 168-170; François Edeline, Nouvelles de Roumanie, „Le Journal des poètes”, 1982, 6-7; Datcu, Dicț. etnolog., I, 162-163. S.I.
CHIŢIMIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286216_a_287545]
-
Gabriela Drăgoi, „Hortensia Papadat-Bengescu”, RITL, 1966, 1; Stancu Ilin, Valeriu Ciobanu, LCF, 1967, 2; Dinu Pillat, Valeriu Ciobanu, RITL, 1967, 2; Nicolae Manolescu, Poeții se descoperă: Valeriu Ciobanu, „Fiul lunii”, CNT, 1969, 18; Dicț. scriit. rom., I, 572-573; Datcu, Dicț. etnolog., I, 167. C.Ș.
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
Chițimia, „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1983, 105-109; Nicolae Mareș, Un compendiu de cultură românească, RL, 1984, 5; Stan Velea, I.C. Chițimia, „Literackie studia i szkice rumunistyczno-polonistyczne”, „Helikon”, 1987, 1-3; Dicț. scriit. rom., I, 562-564; Velea, Universaliști, 72-83; Datcu, Dicț. etnolog., I, 161-162; Iordan Datcu, Amintindu-ne de I. C. Chițimia, „Răstimp” (Turnu Severin), 2003, 3. St.V.
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
Nistru”, 1978, 8; A. Hâncu, „O samă de cuvinte”, LA, 1978, 14 septembrie; E. Junghietu, S. Moraru, Noi volume din seria „Creația populară moldovenească”, „Nistru”, 1982, 9; Mircea Fotea, Simeon Florea Marian - folclorist și etnograf, București, 1987, 64-65; Datcu, Dicț. etnolog., I, 171-172. S.M.
CIRIMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286276_a_287605]
-
Repere bibliografice: M. Schwarzfeld, V. Cireș, „Considerațiuni estetice asupra poeziei populare române”, „Arhiva”, 1889-1890, 5; V. I. Atanasiu, Doi folcloriști, LUP, 1890, 1142; Gh. Adamescu, Istoria Seminarului Veniamin din Iași, București, 1904, 132, 136; Dicț. lit. 1900, 185; Datcu, Dicț. etnolog., I, 171. L.Cș.
CIRES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286274_a_287603]
-
CIUBOTARU, Silvia (28.XII.1947, Botoșani), etnolog. Este fiica Alexandrinei (n. Enescu) și a lui Constantin Ionescu, profesori. După studii gimnaziale și liceale la Botoșani și Suceava și studii universitare la Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității din Iași, este angajată (1971) cercetător științific la Institutul
CIUBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]
-
Ediții: Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și la alte popoare, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1983. Repere bibliografice: Ion Cuceu, Caietele Arhivei de Folclor, AAF, 1983; Nicolae Bot, Caietele Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei, AAF, 1987; Datcu, Dicț. etnolog. I, 174-175; Ion Șeuleanu, „Nunta în Moldova”, ST, 2000, 4. I.D.
CIUBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]
-
CIREȘ, Lucia (20.XII.1943, Ustia, j. Chișinău), etnolog și istoric literar. Este fiica Tatianei (n. Gatcina), funcționară, și a lui Iuliu Cireș, preot. Face studiile secundare (1957-1961) la Salonta și Cluj, iar pe cele universitare, la Facultatea de Filologie din Iași (1963-1968), după care este încadrată cercetător științific
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
Dicționarele literare și locul lor în cadrul culturii românești contemporane, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; Radu Răutu, Lucia Cireș, Lucia Berdan, „Descântece din Moldova”, REF, 1983, 1; N. Bot, Caietele „Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei”, AAF, 1987, 435-437; Datcu, Dicț. etnolog., I, 170-171; Silvia Ciubotaru, Lucia Cireș, „Buletinul Institutului de Filologie Română «A. Philippide»”, 2003, 4. I.D.
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
pref. Ovidiu Papadima, București, 1961; Bibliografia revistelor „România literară”, București, 1981; Folclor vechi românesc, București, 1990. Repere bibliografice: Iordan Datcu, Constantin Ciuchindel, „Folclor vechi românesc”, REF, 1990, 2; Al. Dobre, Constantin Ciuchindel, „Folclor vechi românesc”, REF, 1991, 5-6; Datcu, Dicț. etnolog, I, 175. I.D.
CIUCHINDEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286284_a_287613]
-
bibliografice: Petre V. Haneș, Studii de literatură română, București, 1910, 1-21; Ion Mușlea, Studiu introductiv la Gheorghe Alexici, Texte din literatura poporană română, t. II, București, 1966; Vrabie, Folcloristica, 283-284; Bârlea, Ist. folc., 279-285; Dicț. lit. 1900, 32; Datcu, Dicț. etnolog., I, 41-42. L.Cș.
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
demonică" ori ale "lupului infernal", după cum scrie Romulus Vulcănescu 48. Oricum ar fi, omul-lup nu avea cum să reprezinte o prezență benefică. Pe de altă parte, în multe variante, lupul apare ca un dușman al omului; explicația o dă același etnolog: "Lupul fiind făcut de Nefărtat după modelul câinelui făcut de Fărtat, e un animal dușmănos omului. De aceea a fost mai târziu conceput ca un acolit, mesager, reprezentant și metamorfoză a diavolului"49. Prin urmare, Cantemir avea de înfruntat serioase
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
le-ar fi opus imaginii pozitive a lupului. Pe de altă parte, el pare a fi avut date și despre anumite ipostaze mai puțin întunecate ale acestui animal, de găsit în unele tradiții populare. Acestea sunt sintetizate de un alt etnolog de marcă, Mihai Coman: "Lupul (chiar dacă este prezent numai în mod metaforic) are rolul unui animal protector, al unui "inițiator", care veghează asupra intrării pruncului în viață, adică asupra trecerii sale peste pragul ce separă non-existența de existență"50. Dacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Aristotel, din mirarea care subjugă imaginația împingând-o spre admirație. Celălalt scop al SF-ului este să plaseze cititorul în poziția de observator privilegiat al realităților posibile prezente, trecute sau viitoare -, determinându-l să adopte unghiul de vedere al unui etnolog virtual, eventual plasat într-o perspectivă critică. 1.3. Imaginarul SF Imaginarul SF se află deci într-o constantă evoluție. SF-ul s-a construit, pentru început, pornind de la ideile și imaginile științei și tehnicilor izvorâte din prima revoluție industrială
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Poate fi astfel mascul sau femelă, cele două genuri nefiind fixe. Trimisul pământean în regatul Karhide e considerat un monstru, un animal mereu în călduri. Această viziune a sexualității celuilalt ca monstruoasă este prezentată din exterior, cu o privire de etnolog. Le Guin propune o altă perspectivă în nuvela Coming of Age in Karhide / Pubertate în Karhide (1995). Ea arată aici prima întâlnire cu celălalt, în starea "kemma", trăită ca o așteptare angoasată a ceea ce trupul adolescentului(-ei) fantazează, se teme
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
din nefericire, doar dintele dinozaurului, de la care plecând istoricii vor reconstitui, asemenea lui Cuvier, dinozaurul întreg. Slujitorilor muzei Clio le-a fost făcut reproșul că nu se mai interesează de oameni, ci doar de arhive, primii fiind lăsați în seama etnologilor și sociologilor. în Antichitate istoria a fost la începuturile ei o anchetă orală, iar astăzi profesioniștii domeniului, specializați pe secolul XX, au o anumită reticență, având dreptate L. Boia când observa că mărturia unui om viu valorează mai puțin decât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]