12,743 matches
-
Poezia la ora crizei (publicat în cartea Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde, din 1993), în care te distanțai de suprarealism, optînd pentru construirea unui „mit personal“. „Ar trebui să ne întoarcem la individ, după atîtea proiecte utopice de suprimare a eului și după atîtea noi mituri colective“, scriai acolo. Ai păstrat pînă azi aceeași încredere în individ și aceeași perspectivă „optimistă“ asupra capacității poeților de a încarna mituri personale? Ceea ce era important în poetica - „postmodernă” avant la lettre - pe care încercam
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
francezi și câțiva italieni. Compătimitor, începând de la sine, romancierul se exprimă: "Singuratici, temători, dar, totuși, alături, eu, român, niște blonde ucrainience și câțiva rătăciți de turci, rămași, parcă, bezmetici, de când a căzut Constantinopolul sau Imperiul Otoman". După expunerea ex cathedra, eul creator începe procesul cunoașterii. Ca odinioară Balzac sau Rebreanu spațiul înconjurător îl reprezintă strada în cele două ipostaze: populată până la sufocare, doar ne aflăm într-un oraș important Montpellier!, și degajată până la a fi pustie. Secvența a doua face posibilă
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
și responsabilități ale unor oameni, surprinzător de plăcut, mișcându-se viu, uneori prea explicativ, deloc întregitor pentru biografia lor dorită. Personajele principale întâi copii, adolescenți, apoi maturi și, în final, puși în fața vieții fără ieșire voluntară ori la comanda unui eu rival, nechibzuit Roxana și Silviu Grigorașcu traversează toate canoanele ofertate de autor. Ele se impun printr-un realism stenic, închegat stilistic, fiind gata oricând să înlocuiască pe "ai casei" fie pe cei din localitatea Poienari, rămași permanent în vizorul autorului
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
n are țesătură rară, prin care moderniștii ar putea croșeta cu materialul propriu și despre realismul fantastic, dislocările personagiale, confuzia de planuri existențiale, plasate unde nu te aștepți, în vis, despre exacerbarea, desigur, la maximul imaginarului, al căutării neliniștite a eu-ului, a cazurilor deliberat bolnave de politică (aici, în roman, doar întâmplător se gă sesc conștiințe mărturisitoare, asaltate direct sau indirect de unii, de alții, dar, cu precădere, de către autor). Deci și el joacă dublu în prim plan, prin puzderia
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
de viol și de crîșme, care iubește fumatul în locurile interzise, sexul în grup, dansul din buric pe care l-a îndrăgit după cel dintîi pahar de votcă. Să fie o revoltă împotriva Tatălui castrator sau (și) o revoltă a eului față de sine însuși? Întrucît cinismul poetului față de propriai condiție e la fel de ofensiv. Un cinism fără nicio fărîmă de indulgență, scandalos: „sinceritatea naște monștri/ din simplul motiv al lipsei de interes/ pentru o individualitate complet deșirată/ înaintea sensurilor” sau: „grămezi de
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
POLIROM 1. Anii romantici, de Gabriela Adameșteanu (seria de autor „Gabriela Adameșteanu") 2. Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu (2 volume), de Norman Davies (colecția „Historia") 3. Cum iubesc bărbații, de Mihaela Rădulescu (Hors collection), la egalitate cu Eu sînt Malala, de Malala Yousafzai și Cristina Lamb (Hors collection) 4. Soacre și nurori. La cine este cheia?, de Aurora Liiceanu (seria de autor „Aurora Liiceanu"), la egalitate cu Foc palid, de Vladimir Nabokov (Biblioteca Polirom. Seria de autor „Vladimir
Top 5 cele mai vândute titluri la Bookfest 2014 () [Corola-journal/Journalistic/26974_a_28299]
-
puntea care o desparte, încă, de un dincolo întrezărit, poezia nu mai poate fi desfășurată și pletorică, acordată cu discursul fiecărui personaj, dialogică și monologică într-un chip susținut. Ea va fi de un lirism aproape pur, centrat pe experiența eului care traversează boala, bolile, observîndu- se și observîndu-le efectele. Poetul e mai mereu un observator lucid și ironic al propriilor suferințe și un interpret al lor, uneori. În timp ce durerea crește pînă la stadii insuportabile, iar „ruina obrazului” și a întregului
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
se și lepede de el. Nu e ușor pentru un actor să iasă din pielea unui personaj interpretat pe scenă. Rolul îl urmărește ca o umbră la fiecare pas. Sunt replici, gesturi, cuvinte, intonații ce contaminează fiecare particulă vie a eului profund al celui care, pornind de la textul scris, de la literă, reconstituie silabă cu silabă, celulă cu celulă, personajul real, înviindu-l pe scenă. Acolo ideile autorului dramatic, trăirea sa, se intersectează cu experiența de viață a actorului, cu drama și
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
l’écrire? Comment la vivre? etc. Exilul. Viața în fragmente este răspunsul ei la îndemnul vechii prietene Aurora Liiceanu, de a scrie „despre pierderi”. Or, nimic nu poate transcrie mai bine noțiunea decât exilul. Gina Stoiciu crede că există două euri care participă la refacerea unei experiențe de felul acesta: un eu „evocator” - cel care povestește și reamintește experiențele, și unul „experiențial” - cel care a trăit evenimentele. Cum cele două nu se suprapun perfect, „nu adevărul contează, ci povestirea”. Numai că
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
modelul ei este Jean Seberg, actrița educată, seducătoare, inaccesibllă. Provocatoare. Amatorul de intimități de orice fel nu le va găsi aici, nici datele coerente ale unei biografii reușite. Autoarea are grijă să întrerupă rememorările, cum spuneam, cu dese excursuri. Așa încât, eul ei biografic este scufundat în apele înșelătoare al unor euri sociale și culturale, dincolo de care nu se mai văd cu precizie urmele individului și relația lui cu destinul. Chiar și despre soț vorbește numai prin cărțile lui, cumva la trecut
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
Amatorul de intimități de orice fel nu le va găsi aici, nici datele coerente ale unei biografii reușite. Autoarea are grijă să întrerupă rememorările, cum spuneam, cu dese excursuri. Așa încât, eul ei biografic este scufundat în apele înșelătoare al unor euri sociale și culturale, dincolo de care nu se mai văd cu precizie urmele individului și relația lui cu destinul. Chiar și despre soț vorbește numai prin cărțile lui, cumva la trecut, dar îi împrumută, în schimb, ideile - cum ar fi exilul
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
cuvântul/ Ce exprimă adevărul?“, dar, în fond, este vorba despre criza modernă a clivajului dintre „cuvinte și lucruri“ (scindarea se produce și la nivelul sinelui, între „meridionalul rămuros băutor de soare negru“ nervalian și „stâlpul de familie bau-bau“ domestic, între „eul meu mistic“ și „batracianul ateu“). Deși își clameză neputința („n-am scris la ghidul supraviețuirii poetului/ deși m-am născut anume să scriu/ ghidul supraviețuirii poetului./ neputința de-a scrie m-a stors ca pe o rufă murdară/ gândul neputinței
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
trezit ca dup-o izbitură/ țineam o vorbă râncedă în gură/ doar ce-am rostit-o și de-atunci tac/ sfărmând în dinți tablete de prozac/ privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”9 Chiar atitudinea eului poetic din finalul acestui poem este una dimoviană: vorba rostită, dar pe care cititorul nu o află, aduce o damnare perpetuă, concretizată într-o infinită învârtire în cerc („privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”). Un
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
culturale și marginalitatea literelor noastre. De unde mișcarea centripetă a „provinciilor” continentului către salvatorul Occident. Are loc o „criză de identitate” a scriitorului ajuns bilingv, în virtutea nu o dată a unui complex, analizat de Tzvetan Todorov, în Omul dezrădăcinat. Scriitor al cărui eu ar fi „scindat în două jumătăți tot atît de ireale și una și alta”, care-și asumă condiția de homo viator, părăsindu-și țara de origine, stabilindu- se, temporar ori pentru totdeauna, într-o alta, mai atractivă. Frecvent în epoca
Despre Bilingvism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2620_a_3945]
-
cu sonoritatea (că în poemul Bach) ori cu slova: Poezia, Literatura, Vivarium, Coordonate, Îi iubesc, Ultima suflare, Spelling a Speel, Collected, Selected, Neglected etc. etc. Partea leului, din versurile selecționate, o au însă cele care trimit la aventură perceptiva a eului cu simțurile în perpetua, exasperant-dulce, masochista alertă; nu doar în anii vaporoasei, seninei adolescente sau în următorii, ai exacerbatei senzualități (de unde ocurentele sîngeriului), ci și ai senectuții tulburate de zvîcniri erotice (Muzică de dincolo); deși, cu totul altceva, s-ar
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
cu raportări de metodă subiect-obiect, de cultură europeană americană; a doua, încărcată de realități americane (cel puțin din trei state: Illinois, Winsconsin și Indiana), din care să surprindă și să decupeze "individualuri" semnificative, apte interpretării; prima se întrevede prin coliziunile eului, a doua prin încercarea de mântuire a acestora. Iar principiul generativ, poetic, cum ar fi zis Poe, consistă în chiar prima și esențiala distincție a filosofiei analitice, aceea dintre cunoașterea prin experiență nemijlocită și cunoașterea prin descriere. Cu alte cuvinte
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
teatrul său parabolic); și nu întîmplător, regăsim în versurile lui Ioan Es. Pop anumite motive și rezolvări soresciene. Întemnițarea omului în închisori tot mai mari, din Iona, e figurată pe aceleași coordonate simbolice și cu o aceeași scăpare în propriul eu. Sorescian, în spirit, este și un splendid poem din volumul Porcec (1996), în care tragicul ia parcă pe nesimțite locul comicului grotesc. Iată numai strofele de început și de final, cu regretul de a nu-l putea cita in integrum
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
maleficii demoni dispar, brusc întorși în beznă, lăsând loc unor ființe luminoase, duhuri de mari preoți egipteni. Experiența trăită de Brunton, a părăsirii corpului și a trecerii într-o nouă dimensiune, ne dezvăluie că „misterul Marii Piramide este misterul propriului eu. Încăperile secrete, străvechile mărturii, toate sînt cuprinse în tine. Iată învățătura piramidei: omul trebuie să se întoarcă spre interior, să se aventureze spre centrul necunoscut al ființei sale pentru a-și găsi sufletul, așa cum trebuie să se aventureze spre adîncurile
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
cea mai puternică lumină ce-a stârnit în sufletul meu vreodată: am devenit un altul și mă voi strădui să rămân în Crist cu toate puterile. E singura salvare și mediumul cel mai favorabil cunoașterii adevărate: iubirea pentru altul, învingerea eului și acceptarea luminii divine să lucreze prin tine. Timpul meu s-a umplut de sensuri și profunzime. Agonia a încetat. Sunt în miezul lucrurilor slăvind dumnezeirea. Cred cu toată inima și tot cugetul meu. Nu mai am nevoie de nimic
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
Gheorghe Grigurcu Poet bizar, la prima, a doua și chiar la a treia vedere, Ionel Ciupureanu e un obsedat de incongruențe, de acel dezechilibru ce se ivește și nu ia sfîrșit în raporturile eului cu realul, ca și în interiorul eului însuși. Cuvîntul d-sale de ordine e dizarmonia. Abordarea poetică funcționează aidoma unui malaxor care distruge cu sistem organicitățile. Lucrurile nu se leagă, ci se dezleagă într-o tensiune a absurdului, într-un necurmat
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
Gheorghe Grigurcu Poet bizar, la prima, a doua și chiar la a treia vedere, Ionel Ciupureanu e un obsedat de incongruențe, de acel dezechilibru ce se ivește și nu ia sfîrșit în raporturile eului cu realul, ca și în interiorul eului însuși. Cuvîntul d-sale de ordine e dizarmonia. Abordarea poetică funcționează aidoma unui malaxor care distruge cu sistem organicitățile. Lucrurile nu se leagă, ci se dezleagă într-o tensiune a absurdului, într-un necurmat joc entropic. Totul e posibil și
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
al relatărilor se concentrează în jurul destinului și al conduitei personajului central, cel care își asumă recuperarea imaginii și a destinului celor „morți înainte de moarte”. Sugestive sunt, pe parcursul romanului, modulările descriptive ale peisajului, surprinse cu naturalețe, în strânsă conjuncție cu avatarurile eului, existând un dialog subliminal între eu și lume, plastic sugerat de scriitor („Lumina se limpezea de ultimii vălătuci de aburi; ceva măreț era în acel tragic început al zilei, poate prima dimineață adevărată pe care o văzuse. Privirea i se
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
și al conduitei personajului central, cel care își asumă recuperarea imaginii și a destinului celor „morți înainte de moarte”. Sugestive sunt, pe parcursul romanului, modulările descriptive ale peisajului, surprinse cu naturalețe, în strânsă conjuncție cu avatarurile eului, existând un dialog subliminal între eu și lume, plastic sugerat de scriitor („Lumina se limpezea de ultimii vălătuci de aburi; ceva măreț era în acel tragic început al zilei, poate prima dimineață adevărată pe care o văzuse. Privirea i se opri pe fața celuilalt. Nu-l
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
cărții din România cu un volum de proză scurtă, denumit Începutul cuvintelor. Este o antologie a scrisului prozastic, conceput de autor în două dimensiuni stilistice: una conceptuală, sub zodia nonconformismului urmuzian, și alta a biografismului firesc, lejer, ca emanație a eului creator în devenirea lui social-intelectuală. Peste amândouă ipostazele se arcuiește grija unei comunicări cu tentă și detentă morfo-sintactică îndeajuns de supravegheată, poate prea intenționat supravegheată la nivelul fiecărui enunț în parte. Toate, dar absolut toate enunțurile din prima parte, se
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
1990, mama armeancă, tatăl evreu), o mediană a acestora s-ar formula așa : literatura lui Dovlatov se circumscrie realismului stenic, de tip constatativ. Scriitorul realizează incizii și acolade, în timp și spațiu, la o populație cunoscută în detaliu. Intimitatea acelui eu participativ nu se defoliază decât cu limite și cu strictul necesar. Mai toată proza lui Ser ghei Dovlatov aparține biografismului, reînviat și remo delat teoretic de francezi. Dovlatov a realizat un biogra fism de suprafață. Vioiciunea acestuia însă o dă
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]