1,625 matches
-
Au trecut în zbor douăzeci de ani De când lumina vie a flăcării s-a stins, Când bucuria vieți-i cuprinse pe țărani Crezând că s-a dus răul, că-i bine și-au învins... Și-aduc mereu aminte de-acea euforie, De oamenii din stradă, de morți, de tărăboi, Când, adunați pe grupuri, în deal la Primărie Ei își cereau cu frică, pământul, înapoi... S-a-ntors Domnul cu fața și către noi, țăranii Și-ngenunchem adesea, rugându-ne la sfinți Că în
DUP? DOU?ZECI DE ANI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83791_a_85116]
-
se desfășurase exact cum plănuisem - poate chiar mai bine. Elisa, Leo și Sammy anunțaseră deja În căști că a fost un succes imens; chiar și Kelly reușise să pună mâna pe o cască și să-și urle aprobarea În ele. Euforia mai ținu cam șapte sau zece minute, după care totul Începu s-o ia la vale cu viteza luminii, amenințând să mă ia și pe mine. Umblam bezmetică prin salonul VIP, căutându-l pe Philip când, Înghesuit În cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apoi de mine șimi ia o mână, iar cu cealaltă mă prinde de umăr: „Sunt preotul Nil Dorobanțu”, „Petru Baciu din Bacău”, răspund eu. Simțeam nevoia unui duhovnic și atunci când mă aflam în compania unui preot trăiam o stare de euforie și de liniște sufletească la cote înalte. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar, ori de câte ori îmi aduc aminte. Părintele Nil Dorobanțu a fost băgat în aceeași cameră cu mine din eroare sau grabă. Eram sigur că a doua zi ofițerul poliției
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, în timp ce în gură simțeau un gust acru. Nu era o situație oarecare. Se prea putea ca, dincolo de ziduri, nu foarte departe de banchet, în umbra copacilor și pe sub podele, să se afle săbii, lănci și arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu cumpăra din lipsă de bani. Eram în plină criză economică. Mai discut cu ai mei, dar nu se întrevede o ieșire din această nenorocită și disperată situație. Deci, adio școală!!! Îmi era rușine de situația în care mă aflam. Euforia, extazul de astă-vară dispăruse. Am rămas cu disperarea cea mare... Caut să-mi fac de lucru. Mă duc la via nobilă a noastră și încep să descurc aracii, să-i stivuiesc și să-i pregătesc pentru iarnă. Apoi, la câteva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
se intitulează „Pensionar și...restul”. Se comentează „seara zilei de 4 martie 1977”, cu acel cutremur devastator, se rememorează întâlnirile promoției absolvenților Școlii Normale, dramaticul moment al decesului, după 43 de ani de conviețuire armonioasă, a soției (20 august 1983), euforia evenimentului din 22 decembrie 1989, dramaticul bilanț al revoluției (,,162 morți până la 22 și 942 după 22 decembrie, iar dintre aceștia 400 militari în termen...”), plecarea în Franța (1990) a fiicei sale, a nepotului în Belgia, prima vizită (aprilie 1992
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
rămânem așa o veșnicie. Nu s-a Întâmplat nici una, nici alta, căci am rămas mută În acel punct mort În care mă aflam cu Eliza. Pe băiat nu cred că l-am mai văzut vreodată. Dar ceea ce am simțit atunci, euforia și dorința de a-i fi aproape au rămas proaspete În amintirea mea. A fost un sentiment pe care, oricât mam străduit, nu l-am trăit niciodată cu Victor. Mă Întrebam de ce. Victor era un băiat drăguț, destul de deștept și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
m-am mai opus gândurilor. M-am lăsat să mă văd alături de el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră, apa mă opărea și nici măcar nu-mi mai păsa. Era un fel de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ea și, pentru o secundă, vocea ei calmă aproape m-a păcălit. După aceea, însă, mi-am luat seama. — Nu sunt o persoană matinală, am răspuns scurt. Celine a zâmbit. Și din privirea aia am înțeles că mă judecase deja. Euforia mi s-a risipit cât ai clipi. Știe, mi-am spus stânjenită. Știe totul despre mine. Cred că după ceai ar fi mai bine să te bagi în pat, mi-a spus ea. Am discutat cu consilierul de serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că toți erau bărbați. Hei, păpușo, cum merge? Aveau în jur de paișpe ani, o grămadă de pălării, adidași, haine lălâi, skateboarduri și vorbeau doar în termeni împrumutați din limbajul surferilor. Până atunci mă crezusem o tipă destul de mișto. Dar euforia mea s-a spulberat făcând loc unei senzații de... vârsta a doua. Băieții ăia își punctau frazele cu gesturi haioase făcute cu mâinile - toate degetele ascunse cu excepția celui mare și a celui mic. Spuneau „al dracului“ din belșug. Și vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când tocmai mă hotărâsem să-l împing și să fug afară, o amorțeală splendidă și furnicătoare a început să-mi cuprindă buza și o jumătate din față, radiind în exterior cu degete liniștitoare. Am fost inundată de un val de euforie. Adoram senzația aia. Am savurat-o, întinzându-mă relaxată pe spătarul scaunului. Ce lucru minunat era novocaina! Nu-mi doream decât să fie folosită asupra întregului meu corp. Și asupra sentimentelor mele. Dar valul acela de euforie n-a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un val de euforie. Adoram senzația aia. Am savurat-o, întinzându-mă relaxată pe spătarul scaunului. Ce lucru minunat era novocaina! Nu-mi doream decât să fie folosită asupra întregului meu corp. Și asupra sentimentelor mele. Dar valul acela de euforie n-a durat prea mult. Mi-a fost imposibil să nu-mi aduc aminte de tot felul de povești îngrozitoare ale căror protagoniști erau dentiștii. Mi-am amintit cum Fidelma Higgins s-a dus la spital ca să i se scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
punguță. Eram ca o mamă care vrea să-și țină în brațe pruncul abia născut. Dar Tiernan era foarte posesiv. —Am și eu o linie, mi-a amintit el îndepărtând pungulița de mine. —OK, am gâfâit eu înnebunită să simt euforia drogului. Grăbește-te! Sub privirile tuturor celor din bar, Tiernan a tăiat două linii grase și superbe direct pe masa îmbrăcată în mușama de plastic. Temătoare, m-am uitat împrejur să văd dacă se crizează cineva, dar nimeni nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a tras pe nas una dintre linii până la ultima granulă. Linia cea mai mare, am observat eu furioasă. Apoi a venit rândul meu. Inima stătea să-mi sară din piept, iar capul începuse deja să-mi plutească de bucuria așteptatei euforii. M-am aplecat deasupra liniei de cocaină. Mi s-a părut că trăiesc un moment mistic. Dar chiar când eram pe punctul să încep să inspir praful, am auzit vocea lui Josephine: „Te sinucideai cu droguri. La Cloisters ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
baie. Apoi m-am întors la Luke. —Păpușo, a spus el petrecându-și brațul în jurul taliei mele. Unde-ai fost? —Ei, știi tu! am răspuns trăgându-mi nasul. Am vorbit cu lumea. Credeam că reușisem să-mi ascund destul de bine euforia în spatele meșelor căzute pe față. Dar Luke m-a tras spre el, obligându-mă să mă uit în ochii lui și, în secunda în care mi-a văzut fața, și-a dat seama. Pupilele i s-au contractat din cauza furiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încercând să mă calmez. Era duminică seara, atmosfera era minunată, nu aveam de ce să ies și să petrec. Dar nu puteam să scap de dorință. Trebuia să plec. Deja simțeam în gură gustul splendid, amar și anesteziant al cocainei și euforia de după. M-am luptat și m-am tot luptat, dar dorința era irezistibilă. —Luke, am spus cu o voce tremurată. —Păpușo? mi-a răspuns el zâmbindu-mi leneș. Cred c-ar fi mai bine să mă duc acasă, am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la Parlour. Așa că am luat trei somnifere și m-am gândit să scriu ceva poezii fiindcă mă simțeam foarte inspirată și originală. însă creierul nu mi se oprea din cursă. Prin urmare, am mai luat câteva pastile. îmi dispăruse toată euforia, și rămăsesem prinsă în capcana unui cap care vibra. Am simțit că mă cuprinde îngrijorarea. Când avea să se oprească oare? Și dacă nu se mai oprea niciodată? Groaza mi s-a risipit în mai multe direcții și am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea, din urmă cu un mileniu. Nu se poate dezmetici din accidentul cu bicicleta și din accidentul dispariției filozofului vânzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
meu tată, știu asta. Nu am cunoscut niciodată altul, suntem singura rudă unul pentru altul. Vă amintiți eșecul primei sale operații la creier, acum 9 ani? Chirurgul ăla faimos și sâsâit atinsese nervul de la care i s-a tras nenorocirea. Euforie! Euforie, cu tendință spre calambur, așa numeau boala tâmpiții ăia de doctori și chiar asta era. Continuă veselie, totală amnezie. Un circuit special, destul să-l atingă bisturiul că începem să fim în paradis, ca omul viitorului... Cutreiera toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tată, știu asta. Nu am cunoscut niciodată altul, suntem singura rudă unul pentru altul. Vă amintiți eșecul primei sale operații la creier, acum 9 ani? Chirurgul ăla faimos și sâsâit atinsese nervul de la care i s-a tras nenorocirea. Euforie! Euforie, cu tendință spre calambur, așa numeau boala tâmpiții ăia de doctori și chiar asta era. Continuă veselie, totală amnezie. Un circuit special, destul să-l atingă bisturiul că începem să fim în paradis, ca omul viitorului... Cutreiera toată ziua străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de altădată... Avea nevoie de imunitatea specială pe care doar Autorități speciale o pot acorda, cum ați spus. Am înțeles asta abia după a doua operație, care, în loc să repare ce a stricat prima, a adăugat dificultățile de vorbire și auz. Euforia îl sufocă acum, doar știți. L-am urmărit ieri aproape două ore între pensionarii și pacienții Asociației. Am încercat să-l conving că numele său e Toma, nu Tomescu, cum se recomandă acum. I-am repetat și repetat numele Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care să nu mă duc la Întâlnire. Scop : Să fac o partidă de sex nebun cu Jack, Într-un loc romantic. Rezultat : Să mănânc copane de pui la grătar, cu unt de arahide, pe o pătură de picnic. Scop general : Euforie. Rezultat general : Dezastru total. Tot ce pot să fac e să stau tâmp cu ochii În farfurie, repetându-mi că chestia asta n-o să dureze la nesfârșit. Tata și Nev au făcut cam o mie de glume apropo de Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și dupè sèrbètori voi merge la ambasadè sè iau viza, Definitiv? Da! Și când vrei sè pleci? În douè, trei luni, nu stiu! Atunci, comentez eu cu amèrèciune, nu vei mai avea probleme din cauza mea! și, cuprins subit de o euforie beatè, îi dau de înțeles cè, Am sè mè schimb în America, voi deveni un altul, deja am inceput sè mè construiesc, totul e chestie de construcție! Matei vrea acțiune! Cuvintele ucid faptă! Matei! ea, ridicându-se din bancè, urcè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a transformat într-un fel de obligație de familie, a cèrei inutilitate amarè a început s-o simtè tot mai acut, în ultimii ani, mai ales de la despèrțirea de Corina, Nu înțeleg febră de pe stradè și din magazine, toatè aceastè euforie cu iz apocaliptic, extrem de profitabilè, din punct de vedere comercial, vestind atât de colorat și vesel sfârșitul anului, mè umple de o tristețe neînțeleasè, Ioana m-a întrebat ce planuri am de revelion, Nu am planuri, i-am rèspuns, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
savura cafeaua privind apele Dâmboviței și se lăsa în voia gândurilor. Ziua semnării tratatului trecuse, dar unele imagini, expresii, reacții, replici încă îi mai rătăceau prin minte. Când apăruse acea delegație românească, nu prea fusese atent. Era prea plin de euforia victoriei. Acum, însă, îi reveneau pasaje întregi din acea cuvântare care exprima o caldă recunoștință pentru ceea ce făcuse. Și făcuse multe, într-adevăr. Modernizase administrația publică, împărțise capitala în sectoare, înființase Poliția și Pompierii ca instituții, luase măsuri pentru pavarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]