1,424 matches
-
nu are credință. Și, ca să o aibă, trebuie să știe să o caute, iar când o găsește, să se roage de Dumnezeu să ajute necredinței lui. De aceea, Jurnalul fericirii, jurnalul unei convertiri religioase se deschide cu aceste cuvinte din evanghelistul Marcu: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele”. Este neîndoios cartea cea mai frumoasă a lui S. și, în același timp, una din cărțile de căpătâi ale literaturii confesive românești. Ea impune un destin, în sensul pe care îl dă Malraux acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
au fost Învrăjbite nu de către Diavol, ci de un Înger bun al Domnului. Lucifer a păcătuit În timpul cît s-a aflat În cer, Însă catharii vorbesc despre un Spirit Rău, cu patru fețe, care amintește, la prima vedere, de simbolurile evangheliștilor (om, pasăre, pește și fiară). Acest spirit sălășluiește chiar În străfundurile universului. El a fost cel care 1-a sedus pe Satan cînd acest intendent 1-a vizitat (după Interrogatio, Satan a făcut Într-adevăr o vizită În Iad), iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
i-a sedus, la rîndul său, pe Îngerii cerești. Nu este imposibil ca descrierea acestui Spirit Rău să fie doar o vagă amintire livrescă a descrierii Regelui maniheist al Întunericului la Augustin, contaminată cu simbolurile mut mai bine cunoscute ale evangheliștilor. Lucifer este Dumnezeul din Vechiul Testament. El a plăsmuit din noroi trupurile lui Adam și al Evei și a introdus cu de-a sila În ele Îngeri. Eva este instrumentul păcatului; fructul oprit al Arborelui Cunoașterii este păcatul trupesc. De heresi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Unus fuit Christum, alius Johannes Evangelista” („a trimis trei Îngeri În lume, unul dintre ei a luat formă de femeie și a fost Sfînta Fecioară Maria. Ceilalți doi Îngeri au luat chip de bărbat. Unul a fost Cristos, celălalt Ioan Evanghelistul”)13. În felul acesta afirmația are mai mult sens, căci bogomilii Îl stigmatizau pe Ioan Botezătorul drept unul dintre discipolii Diavolului. În afară de asta, „sclavini” erau fantaziaști. Dimpotrivă, unii dintre „bulgarii” din Concorezzo credeau că Maria a fost o femeie adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nopți, într-o cameră cu pământ pe jos, la marginea Bucureștilor..." Îndoielile lui Nichita Stănescu, numeroase, privind resursele limbajului, nu sunt ale unui sceptic perpetuu; credința sa în cuvânt nu e mai mică decât aceea în Logos a lui Ioan, evanghelistul. "Toate artele cunoscute afirmă el, scriind Despre limbajul artistic -, inclusiv muzica, numită cea mai abstractă, sunt reductibile, în ultimă instanță, la cuvânt..." Puterea unui poet mare e comparabilă cu aceea a lui Amfion constructorul, la a cărui cântare inspirată pietrele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
s-a mulțumit numai să sancțio neze și să intervină pentru fiecare caz în parte cu sfaturi adecvate sau cu pedepse pe măsură. Pentru casnici, ea propu ne o dragoste creștinească, dând exemplul dragostei existente între Hristos și Biserica sa. Evanghelistul Marcu și sfântul Pavel sunt deseori invocați atunci când se confruntă cu problemele conjugale. Pasajele cele mai folosite sunt următoarele: „Că va lăsa omul pre tată-său și pre mumă-sa și să va lipi de muiarea sa și vor fi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
dominantă: declinul încrederiitc "Tendința dominantă \: declinul încrederii" 1919: Opt membri ai echipei Chicago White Sox1 renunță la Cupa Mondială în schimbul unei sume de bani primite de la pariori. Decepția lovește jocul preferat al americanilor. 1920-1929: Sinclair Lewis îi denunță pe falșii evangheliști; Ida Tarbell denunță Rockefeller și toată lumea denunță oamenii de afaceri necinstiți și politicienii corupți. 1959: Citat în fața Comitetului Comerțului Extern și Interstatal, profesorul Charles Van Doren de la Universitatea Columbia admite că a aranjat câștigurile de la bine-cunoscutul concurs televizat, transmis pe
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Comerțului Extern și Interstatal, profesorul Charles Van Doren de la Universitatea Columbia admite că a aranjat câștigurile de la bine-cunoscutul concurs televizat, transmis pe NBC, „Twenty-One”. Nu putem avea încredere nici în profesori. 1961: Burt Lancaster câștigă Premiul Academiei pentru interpretarea unui evanghelist imoral în „Elmer Gantry”, după cartea lui Sinclair Lewis. 1965: Ralph Nader, în vârstă de 31 de ani, admirator din copilărie al lui Ida Tarbell și Sinclair Lewis, îi atacă pe cei de la General Motors în cartea sa, Unsafe at
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
și de profeții săi, chemat, in-vocat dintotdeauna de poporul lui Israel, după cum ne este a-mintit, printr-o frumoasă sinteză, de către Ioan Paul II: „Un [...] fapt semnificativ este că, intrând în Ierusalim în ajunul pătimirii sale, Isus împlinește, așa cum spun evangheliștii Matei (Mt 21,5) și Ioan (In 12,15), profeția lui Zaharia, în care își găsește expresie tradiția «regelui mesianic»: «Veselește-te mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată, Regele tău vine la tine: el este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
arta creștină poate fi considerată prin excelență o artă simbolică, în care fiecare element constituent poartă o semnificație proprie (de la simbolistica textelor biblice, la reprezentarea plastică a acestora). Exemplificăm succint această idee prin modul de reprezentare vizuală a celor patru evangheliști 125: omul (înaripat) pentru Evanghelistul Matei, întrucât începutul Evangheliei sale descrie întruparea lui Hristos, leul pentru Evanghelistul Marcu, amintind de "glasul celui care strigă în pustiu" (Matei, 3, 3), cu care începe Evanghelia acestuia, taurul, ca simbol al jertfei descrise
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prin excelență o artă simbolică, în care fiecare element constituent poartă o semnificație proprie (de la simbolistica textelor biblice, la reprezentarea plastică a acestora). Exemplificăm succint această idee prin modul de reprezentare vizuală a celor patru evangheliști 125: omul (înaripat) pentru Evanghelistul Matei, întrucât începutul Evangheliei sale descrie întruparea lui Hristos, leul pentru Evanghelistul Marcu, amintind de "glasul celui care strigă în pustiu" (Matei, 3, 3), cu care începe Evanghelia acestuia, taurul, ca simbol al jertfei descrise în Evanghelia Sfântului Luca, și
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
semnificație proprie (de la simbolistica textelor biblice, la reprezentarea plastică a acestora). Exemplificăm succint această idee prin modul de reprezentare vizuală a celor patru evangheliști 125: omul (înaripat) pentru Evanghelistul Matei, întrucât începutul Evangheliei sale descrie întruparea lui Hristos, leul pentru Evanghelistul Marcu, amintind de "glasul celui care strigă în pustiu" (Matei, 3, 3), cu care începe Evanghelia acestuia, taurul, ca simbol al jertfei descrise în Evanghelia Sfântului Luca, și vulturul, ca simbol al înălțării spirituale propovăduite în Evanghelia Sfântului Ioan. Gândirea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de artă religioasă. În creștinism bunăoară, icoana reprezintă un valoros model de creație, care transpune în mijloacele lumii materiale, formele imateriale ale lumii sacre. Făcând referire la doar unul dintre numeroasele exemple ale iconografiei creștine, reprezentarea în care Sfântul Ioan Evanghelistul apare alături de ucenicul său Prohor, dictându-i Evanghelia, conține esența vizuală a raportului dintre cele două dimensiuni divină și umană. În mod concret, actul inspirației este ilustrat printr-o rază ce se îndreptă către fruntea evanghelistului, acțiune care în planul
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în care Sfântul Ioan Evanghelistul apare alături de ucenicul său Prohor, dictându-i Evanghelia, conține esența vizuală a raportului dintre cele două dimensiuni divină și umană. În mod concret, actul inspirației este ilustrat printr-o rază ce se îndreptă către fruntea evanghelistului, acțiune care în planul simbolisticii semnifică prezența lui Dumnezeu și gestul unei consimțiri privitoare la desăvârșirea operei 211. Aceeași modalitate de parcurgere a unui traseu hierofanic prestabilit se regăsește și în cunoscuta icoană ce-l înfățișează pe Sfântul Evanghelist Luca
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fruntea evanghelistului, acțiune care în planul simbolisticii semnifică prezența lui Dumnezeu și gestul unei consimțiri privitoare la desăvârșirea operei 211. Aceeași modalitate de parcurgere a unui traseu hierofanic prestabilit se regăsește și în cunoscuta icoană ce-l înfățișează pe Sfântul Evanghelist Luca pictând-o pe Fecioara Maria, ca și în pictura pe temă religioasă Inspirația Sfântului Matei, realizată în secolul al XVII-lea de pictorul italian Michelangelo Merisi da Caravaggio. Aici, inspirația divină este simbolizată prin prezența unui înger, care în
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
aleagă între expresivitatea absolutei asemănări fizice, care ar fi de fapt imposibilă și ilegitimă în lipsa contactului direct cu modelul singura astfel de reprezentare, despre care se crede că ar fi fost realizată direct după trăsăturile Preacuratei, fiind cea a Sfântului Evanghelist Luca -, respectiv între redarea simbolică a acesteia, într-o manieră care să nu excludă în totalitate ideea asemănării fizice, punând accentul asupra portretului spiritual al modelului înfățișat. În mod asemănător, istoricul de artă Glenn Peers punea problema figurării vizuale a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
facă lumină și lumină se făcu; să se facă pământul și pământul se făcu” (pag. 37). Chateaubnand, preocupat să reliefeze superioritatea estetică a Bibliei față de Homer, dă între altele ca exemplu de simplicitate sublimă versetul din genealogia hristologică după Luca Evanghelistul. „Cainan, fiul Iui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, făptura lui Dumnezeu”. Expresia făptura lui Dumnezeu, observă marele scriitor, aruncată aici fără comentariu și fără reflecție, pentru a povesti creația, originea, natura, scopul și taina omului, ni se pare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fragmentar, din enigmele lucrurilor acestei lumi. Fragmentar întrezărim binele; fragmentar frumusețea. Adică lucrăm după chipul lui Dumnezeu înnegurat în ființa noastră spirituală Nu se poate zice că, în această stare de păcat. Dumnezeu și-a părăsit făptura. Căci, după Ioan Evanghelistul, Logosul era în lume, dar lumea nu l-a cunoscut. Toate râvnele și toate impulsurile de înălțare spre bine ale omului căzut, spre adevăr și frumos, trebuie să le atribuim tainicelor inspirații ale Logosului, care lucrează necontenit în lume înainte de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e un dar natural. Misiunea pictorului ortodox, citim tot acolo, este aceea „de a zugrăvi cu frumoasă podoabă și cu frumoasă închipuire duhovnicescul cer al Bisericii”. Maica Domnului care, după tradiție, a binevoit să îngăduie a fi portretizată de Luca Evanghelistul, e ocrotitoarea artelor frumoase ortodoxe. În rugăciunea pe care i-o înalță zugravii, ei nu cer sporirea „darurilor firii”, adică a geniului, ci altceva, „ca nălucind frumusețile cele cerești, să mă faci și pe mine privitor al lor prin solirile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zugrăvirii pravoslavnicei Biserici a Răsăritului”. Patronii acestei arte sunt Mântuitorul, socotit ca „întâiul zugrav” fiindcă și-a întipărit dumnezeiasca față în maramă pentru a o trimite regelui Abgar, Maica Domnului, care a îngăduit lui Luca să-i facă icoana și evanghelistul, care era înzestrat cu geniul picturii. Meșterii, care exercită arta, sunt obligați la post și rugăciuni și slujbe anume prescrise în Erminii, fiindcă ei nu îndeplinesc o profesiune oarecare, ci un act în vederea mântuirii lumii. Cu alte cuvinte, meșterii ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Testament - sec. IX - VII i.C.; cele mai vechi documente: Calendarul de la Gezer și Cîntecul Deborei din Cartea Judecătorilor, cap. 5, anterioare anului 1000 i.C.; sec. I i.C. - sec. I d.C.: ebraica este părăsita în favoarea limbii arameice - primii evangheliști au scris în arameica, limba folosită și de Isus); 3. ebraica mishniacă (rabinica) (din sec. ÎI d.C., cînd s-a realizat compilația juridică numită Mishna); 4. ebraica medievală (începînd din sec. X, ebraica supraviețuiește în afara Palestinei, în comunitățile evreiești din
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
celebră comparația, folosită aici, a cuvintelor cu banii buni care circulă peste tot), atestă o lucidă conștiință lingvistică. În cuprinsul cărții mai sunt incluse douăzeci și trei de introduceri la diferite secțiuni, având valoarea unor texte originale, cu informații despre evangheliști, apostoli și despre locurile în care aceștia au trăit. Preocuparea pentru problemele de limbă se concretizează și în explicarea pe marginea filelor a cuvintelor necunoscute sau în notarea unor sinonime, fapt considerat o primă încercare lexicografică la noi. Grija pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
ascunde o parte a adevărului. Adică minciuna este o simplă înșelăciune la cântar, observă Denis de Rougemont. Accidental, o minciună poate salva un adevăr, dar adevărul nu salvează niciodată minciuna. Minciuna pură, inocentă începe, însă, de la falsificarea cântarului însuși. Ioan Evanghelistul spune: "Diavolul este mincinos și el este tatăl propriei sale minciuni". Or, când Vattimo obține relativitatea adevărului în istorie și în metafizică prin alungarea lui Dumnezeu, pe urmele lui Nietzsche, el nu face altceva decât să înlocuiască micile ciupeli la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
instrument de ruptură, dar se substituie uneori amintirii, lăsând amprente pe memorie, uneori atât de lizibile, încât putem deduce, pe o hartă imaginară a sentimentelor, locul faliei, rupturii, locul marelui canion"362. De aceea, ca și Eminescu, dar ca și Evanghelistul (iar în secolul al XX-lea, Heidegger), Nichita Stănescu are cea mai înaltă concepție despre cuvânt. El a înțeles pe deplin de ce era bântuit Eminescu de o estetică a adevărului osmotic legat de cuvânt: " Unde vei găsi cuvântul / Ce exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
bătute pe grinzi de lemn și ornamentat cu baghete liniare, care alcătuiesc romburi. Tavanul este vopsit în ulei. Pe pereți se află picturi în ulei, reprezentând scene din Noul Testament: Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Drumul Crucii și Învierea, precum și cei patru evangheliști. Autorul picturilor este anonim. Picturile datează de la sfârșitul veacului al XIX-lea. La nivelul de jos al tablourilor murale sunt chenare decorative executate în culori de apă. Catapeteasma este confecționată din lemn de tei, sculptat, ramele icoanelor având ornamentații cu
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]