2,039 matches
-
se raportează, într-un mod incoștient, involuntar, la un fundament universal a cărui esență este intuită ca fiind ancorată transcendent. Negarea acestei intuiții determină, într-un astfel de contex, schimbarea limbajului și a modalității expunerii dar nu și-a sensului evocat. El poate fi ascuns însă nu neutralizat dovedindu-i-se inexistența. Ființarea lui rămâne prezentă atât în acceptarea cât și în respingerea sa iar cel care îndură suferințele de ordin spiritual se dovedește o conștiință ce-și dobândește profunzimea din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
focalizat întru supraveghere și anihilare ci experiența suferinței sale, experiență ce poate susține confirmarea unei noi perspective existențiale în care mundaneitatea cotidiană se relevă ca fiind inferioară și subordonată nesfârșirii învăluitoare a transcendenței. Aici vindecarea sau exilul, cele două soluții evocate, nu implică, așadar, aprofundarea experienței suferinței și acceptarea temeiurilor fundamentale spre care aceasta proiectează conștiința îndurerată. Cotidianul nu-și poate împiedica alergarea rătăcitoare de asemenea străfulgerări revelatorii în bezna naivității mundane aparițiile stelare fiind agonice sfâșieri ce trebuie controlate. Reacțiile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
simbioză de începuturi și sfărșituri abisale ce se revarsă asemeni unui crepuscul de sine stătător. Opera dăruită iubitorului artei trimite doar spre propria dimensiune, spre universul către care proiectează și poartă deschizându-se, totodată, în și prin unitatea acestui plan evocat paralel cu realitatea fluxului cotidian. Creația artistică izbucnește punctând realitatea profană întru frumusețe și se poate desăvârși prin rostuirea de capodopere, rostuire ce implică răsturnarea apoteotică prin care frumusețea însăși izbucnește, întru fereastra operei de artă, marcând ireversibil timpul epuizărilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acțiunii și chipuurilor propuse ochiului captiv seducției estetice. Cu predilecție în pictura religioasă, frecvent găzduită și asimilată de templu, planurile secunde, perspectiva ce învăluie și poartă fundalurile adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
văzînd punctul de plecare și punctul pînă unde a ajuns sistemul în prezent, vizitatorul își poate forma o viziune de ansamblu asupra treptelor de dezvoltare și, nu în ultimul rînd, asupra dinamismului sistemului de-a lungul timpului. Toate aceste elemente evocate anterior, pe care privitorul le vede, le percepe sau le simte, contribuie la întărirea și chiar la creșterea imaginii sistemului în mentalul individual și cel colectiv. Muzeul sistemului trebuie realizat ca un tot unitar, în care vizitatorul trebuie să vadă
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
proporțional cu semnificația iertării pe care omul o primește (cf. Lc 7,40-43). Ca și în Evanghelia după Sfântul Matei, apare și aici ideea că iertarea și reconcilierea sunt împreună evenimente ce decurg din lucrarea mântuirii lui Dumnezeu. Cea mai evocată și mai spectaculoasă scenă a reconcilierii este oferită de „Parabola fiului risipitor” (cf. Lc 15,11-32), întărită de alte două asemănări: cea „a bunului păstor”, care se bucură de oaia regăsită, și cea „a femeii”, care își găsește moneda pierdută
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe care îl proclamă Președintele globului pământesc, în poemul al cărui titlu îl împrumută volumului -, dar nu doar atât, fiindcă numele lui Shakespeare, Goethe, Balzac, Serghei Esenin, E. A. Poe, S. Beckett, A. Ginsberg, Kerouac, Unamuno, Ionescu etc. sunt, de asemenea, evocate sau invocate, făcându se, totodată, referiri la opere ale lor. Un amplu poem îi consacră, spre finalul volumului, pictoriței Frida Kahlo, grație creației, dar, cu deosebire, biografiei ei cu totul excepționale. Un sentiment sui generis al dezrădăcinării e prezent aproape
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și prin conștiința că se adresează posterității: “Acum trebuie să depun mărturie posterității”. Unele mărturii au fost rostite la Radio București, altele la Academie; unele au fost publicate în reviste, altele sunt inedite, care de care mai interesante. Prima imagine evocată este cea a tatălui său: “una dintre miile de mii de vieți de luptă cu destinul, ale poporului român lovit de atâtea ori groaznic de întâmplările cumplite ale propriei istorii”. Tot în primele pagini scrise despre Basarabia lui Pan Halipa
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Din subtitlul prozei primite (călătoria continuă) cititorul neavizat înțelege că mărturisirile sale memorialistice din primul volum se continuă prin volumul (II) de față. L-am citit cu interes și pot spune că narațiunea este o reușită, superioară precedentei. Diversitatea momentelor evocate, a gândurilor intime, conținutul lor, ca și întinderea măsurată m-au cucerit. Ca cel ce sunt declarat un fel de coautor al ei, las pe alții să-și extindă considerațiile. Eu, ca cel care anterior primisem un număr de 15
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Din subtitlul prozei primite (călătoria continuă) cititorul neavizat înțelege că mărturisirile sale memorialistice din primul volum se continuă prin volumul (II) de față. L-am citit cu interes și pot spune că narațiunea este o reușită, superioară precedentei. Diversitatea momentelor evocate, a gândurilor intime, conținutul lor, ca și întinderea măsurată m-au cucerit. Ca cel ce sunt declarat un fel de coautor al ei, las pe alții să-și extindă considerațiile. Eu, ca cel care anterior primisem un număr de 15
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
primul remarcă accentuată lui Cupiditate, în timp ce următorului i se atribuie eliberarea robilor țigani, libertatea presei ce a militat activ pentru unire, însuși domnitorul Ghica fiind un înfocat unionist. Și tot din documentele vremii apare figura luminoasă a genialului Barbu Lăutaru, evocat stăruitor în întâlnirea memorabilă din 1846 cu marele muzician Franz Liszt care supra impresionat de exactitatea reproducerii după auz a unei creații a marelui artist, în final îl sărută și întinzându-i paharul îi zice: ,,Bea, Barbule lăutar, stăpânul meu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Brînzovenescu se minuna de ,,tăria” mesajului. Personajul trăiește astfel o perpetuă stare antitetică. Un autobuz, o călătorie la Folești, satul natal cu imagini rurale din anii copilăriei, o plimbare a protagonistului, mai multe întâlniri cu foști colegi etc. Printre cei evocați se găsește și un individ ,,periculos”, dar imaginea lui e contradictorie. Reîntorcându-se în lumea școlii și povestind despre ceea ce fac elevii, un părinte evocă anii în care tinerii mergeau la Salva-Vișeu, pentru ca apoi, povestitorul să facă niște considerații despre
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
momentul discuțiilor celor festive (printre costume și cravate cu design integrat deja), pe când tocmai reprezentantul celei mai favorizate minorități europene ia cuvântul, în chiar acel moment, din rândurile delegației române, cam de pe acolo de unde se află cei doi ministri sus evocați, se aude ceva, mi-este și rușine să spun ce anume, un zgomot scurt și sonor, vânturi fiziologice: știți, din acelea care te încearcă în armată după masa cu fasolea aceea minunată de la cazan. Ce face, în asemenea situație, UDMR
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
periferiei. Memorarea sa rezultă dintr-o lungă experiență legată de viața familială și de serviciu. Acesta din urmă, prin deplasările cotidiene și repetitive pe care le implică, determină interiorizarea traseelor și a ingeniozităților care fac să se cîștige timp. Odată evocată o destinație cunoscută, călătorul își mobilizează cunoștințele despre rețea și desfășoară mental harta acesteia. Axele principale ale rețelei metropolitane Numele celor 297 de stații pariziene evocă acele cartiere pe care le deservesc. Fără ca parizianul să dețină o cunoaștere completă a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de calm diafan care o înconjura. De aceea, prin ea, și ochiul i se păru dintr-odată un organ foarte pașnic și delicat. Hotărâră împreună să-nceapă o serie de proceduri de investigare ce nici nu sunau amenințător: un potențial evocat vizual, un examen de câmp, un AFG și un OCT, care, în argou medical, traduceau două tomografii avansate, care să precizeze în cele din urmă coerența optică a vederii lui și afecțiunea care i-ar fi putut da efectul de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
O.S. météores. Narațiunea este încărcată aici de un sentiment escatologic - Occidentul pare să se afle sub asaltul unor forțe terifiante, iar Blake și Mortimer devin unica pavăză ce stă în calea cuceritorilor tenebroși. În egală măsură, cele două ficțiuni evocate plasează în centrul lor efigia modernă a savantului nebun : în prelungirea unui complex romantic al lui Victor Frankenstein, acesta este marcat de ambiția demiurgică a zidirii unei noi lumi prin recursul la forțele unei tehnologii întoarse împotriva omenirii înseși. Știința
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
meritele fără a cârcoti puțin. Ce rost are să ai un logodnic în halat alb dacă nu e în stare să împingă câțiva babalâci ca să vă bage în față? — Stevie! Dar nu-și putu stăpâni o umbră de zâmbet în fața imaginii evocate. Stevie cea sarcastică de dinainte ieșea din nou la lumină. — I-ai spus între timp? Domnului doctor Kildare? Că o să fii o mireasă încântătoare, dar însărcinată? — Am avut destule pe cap. Sigur că da. Cum ar fi faptul că bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din 17 decembrie 1921 despre acest volum) vedea în literatura română o literatură a „etrernului pastiș”, în care singurul scriitor autentic autohton prin creația sa este Ion Creangă. În cazul de față, „originalitatea” nu vizează doar forma, ci și „lumea” evocată. În „Arta lui Adrian Maniu“ (nr. 28), literatura acestui „vizual pînă la minuțiozitate”, descins doar aparent din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acel moment factori de opoziție ireductibili Între cele două viziuni despre lume, Între cele două antropologii În fond radical antagoniste. Agnosticismul de principiu al Republicii franceze avea să Înlesnească triumful ipocrit, progresiv și chiar ușor duplicitar al antropologiei materialiste. Nicicând evocate deschis, problemele valorii vieții umane continuau totuși să preocupe spiritele; se poate afirma cu toată convingerea că ele au contribuit Într-o anume măsură, În cursul ultimelor decenii ale civilizației occidentale, la stabilirea unui climat general depresiv, aproape masochist. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
regulă pronunțat aiurea), sînt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului, la care snobii adevărați și emulii lor mitocani sînt la fel de sensibili. Un episod cu mai multe grade de ironie, evocat și de fotografia de pe coperta ediției americane a romanului, este descinderea lui „Abe” și „Chick” la Café de Flore, cîndva o citadelă a culturii de stînga, alături de Deux Magots, „cartierul general” al lui Sartre. 7 Faptul că „Abe” ascultă Rossini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a treia și prin titlul său, deosebit de cel al edițiilor precedente și extrem de sugestiv, anume „Noi nu am avut tinerețe”. Cu toate că titlul n-a mai rămas același ca la primele ediții, totuși Ionel Golea este la fel de bine și la fel de mult evocat și În ediția a treia. Toate cele trei ediții debutează cu un portret fotografic al marelui erou și mucenic pentru Sfânta Cruce, pentru Țară, Ion Golea, căruia Îi este dedicat acest frumos volum memorial. Iată dedicația din ediția a III
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
urmare a interesului permanent și a dăruirii exemplare cu care această directoare admirabilă Își Îndeplinește munca de muzeograf coordonator. Iar prin farmecul său intelectual și de amfitrioană, cel puțin egal cu cel al soției lui B.P. Hasdeu, (aceasta din urmă evocată, În acest sens, de I.L. Caragiale), atrage numeroși oameni de cultură, Îndeosebi cei ce sunt cuceriți de autorul monumentalei opere „Etymologicum Magnum Romaniae”. Programul zilelor de 27 și 28 Februarie 1999 a cuprins, ca la fiecare ediție, comunicări de Înalt
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
noapte de pomină a adormit Întru Domnul și bunicul meu matern TAȘU MUHA. Prin urmare, doi morți În aceeași noapte și În aceeași casă cu doar trei camere, În care viețuiam Înghesuite 15 persoane. La 40 de zile după tragedia evocată, se stinge din viața aceasta și bunicul meu patern IANCU D. DERDENA. De la paplu Gheorghe D. Derdena nu rămân urmași de sex bărbătesc deoarece unicul său fiu Stere murise În urmă cu 3 ani, În 1938, fără a fi fost
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că sunt român”. Frază pronunțată cu glas tare și cu mâna pe piept, În dreptul inimii. Colegul Margulies o exprima cu convingere și era și el cu mâna pe piept. De altfel, ne Însoțea cu aceleași lacrimi la povestirea suferințelor Mântuitorului evocate de Doamna Ștefănescu. Plângea cu noi toți, cum plâng și eu acum la aceste amintiri bătrâne și ele cu peste 90 de ani.” Am ales acest fragment scris de un legionar exilat În Brazilia, despre care Domnul Derdena știe, dar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]