880 matches
-
obligatorie. O abordare științific] mai prozaic] se reg]sește în lucrarea mea, Sociobiology: Sense or Nonsense? (ediția a II-a; Dordrecht: Reidel, 1985). Dup] cum se va vedea, mi-am schimbat radical p]rerea în leg]tur] cu importanță aspectului evoluționist pentru etic]. Extrem de potrivite pentru susținerea laturii empirice a caracterului biologic pe care îl are morală noastr] sunt dou] c]rți recente despre cimpanzei: Franz de Waal, Chimpanzee Politics, si Jane Goodall, The Chimpanzees of Gombe. Printre cei care consider
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
susținerea laturii empirice a caracterului biologic pe care îl are morală noastr] sunt dou] c]rți recente despre cimpanzei: Franz de Waal, Chimpanzee Politics, si Jane Goodall, The Chimpanzees of Gombe. Printre cei care consider] c] nouă biologie revitalizeaz] etică evoluționist] se num]r] John Mackie, „The law of the jungle” (Philosophy, 52 1978, pp. 455-464); Jeffrey Murphy, Evolution, Morality and the Meaning of Life, si Michael Ruse, Taking Darwin Seriuously. Solidari cu aceștia, dar totuși critici, sunt Peter Singer, The
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
produsul său Marx conflictualist Indivizii reproduc și / sau transformă societatea Sursa: adaptat după Bhaskar (1997) În prezent, se poate vorbi, la modul reducționist, de două mari viziuni asupra schimbării sociale: o perspectivă sistemică 6 căreia Appelbaum (1970) îi asociază teoriile evoluționiste, teoriile echilibrului (funcționaliste), teoriile conflictualiste și teoriile ciclice, iar Sztompka (1993) îi asociază teoriile evoluționiste, neoevoluționiste (sau structural-funcționaliste), teoriile modernizării, teoriile ciclurilor istorice și materialismul istoric (sau teorii conflictualiste) în care accentul e pus pe structuri și rolul lor în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
În prezent, se poate vorbi, la modul reducționist, de două mari viziuni asupra schimbării sociale: o perspectivă sistemică 6 căreia Appelbaum (1970) îi asociază teoriile evoluționiste, teoriile echilibrului (funcționaliste), teoriile conflictualiste și teoriile ciclice, iar Sztompka (1993) îi asociază teoriile evoluționiste, neoevoluționiste (sau structural-funcționaliste), teoriile modernizării, teoriile ciclurilor istorice și materialismul istoric (sau teorii conflictualiste) în care accentul e pus pe structuri și rolul lor în schimbarea socială; și o perspectivă modernă, procesuală, dinamică sau constructivistă -, în care accentul e mutat
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fi sărite sau omise datorită învățării din experiențele altor societăți, adică prin aculturație (argument difuzionist); faptul că schimbarea poate fi determinată de factori exogeni ș.a. Lăsând momentan criticile la o parte și urmărind dezvoltările teoretice ulterioare vom constata că asumpțiile evoluționiste se regăsesc sub formă modificată sau îmbunătățită în toate celelalte perspective sistemice (teoriile de tip funcționalist, teoriile modernizării, teoriile conflictului, teoriile ciclice). Așa cum arată și Sztompka (1993), analiza modernă a schimbării sociale a fost și este încă puternic influențată de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
identifică stadii ce apar într-o anumită ordine; b) căutarea legilor schimbării industrializarea duce la apariția familiei nucleare; c) determinarea formelor schimbării continuă, ciclică, discontinuuă ș.a.; d) identificarea cauzelor schimbării valorile, modurile de producție ș.a. Toate teoriile sistemice de derivație evoluționistă exceptându-le pe cele ciclice și, dintre cei pe care i-am mai menționat până aici, pe Tönnies, pentru care trecerea de la comunitate la societate înseamnă deteriorare se bazează pe o teleologie progresistă: schimbare = progres. Mai mult decât atât, se
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu spune neapărat ceva despre modul în care se va dezvolta acesta ș.a. (vezi Sztompka, 1993:181-90; Boudon, 1986:28). Boudon (1986:22-5) arată că parte din legile descoperite sau din predicțiile făcute pe baza logicii sistemelor teoretice de inspirație evoluționistă sunt contrazise de realitățile empirice; un exemplu utilizat este cel al rezultatelor studiului Middletown III coordonat de Caplow, în anii '80, efectuat în localitatea Muncie, Indiana, și publicat sub denumirea "Middletown Families: Fifty Years of Change and Continuity", prin care
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
aspectele generale și repetabile, insensibile la scurgerea timpului. Aproximativ pe la mijlocul secolului al XIX-lea au început să se dezvolte două tipuri de discipline științifice legate structural de dimensiunea timp: a) Un grup de discipline cristalizate în jurul conceptului de evoluție - biologia evoluționistă, ca teorie a originii și evoluției speciilor și teorie evoluționistă a societății la care a contribuit filosofia socială, sociologia, antropologia socială și culturală. b) Disciplinele istorice - istoria societăților umane și a diferitelor manifestări ale omului (istoria filosofiei, istoria muzicii, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
secolului al XIX-lea au început să se dezvolte două tipuri de discipline științifice legate structural de dimensiunea timp: a) Un grup de discipline cristalizate în jurul conceptului de evoluție - biologia evoluționistă, ca teorie a originii și evoluției speciilor și teorie evoluționistă a societății la care a contribuit filosofia socială, sociologia, antropologia socială și culturală. b) Disciplinele istorice - istoria societăților umane și a diferitelor manifestări ale omului (istoria filosofiei, istoria muzicii, istoria picturii, istoria dreptului). Deși istoria ca preocupare exista încă din
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comunități -, ci și pentru orientarea sa empirică. A vorbi în termenii evoluției înseamnă, totodată, a tipologiza, a verifica empiric validitatea acestor tipologii și, în fine, a stabili regularități empirice apte de a oferi suportul generalizărilor sub forma legilor istorice. Perspectiva evoluționistă sugerează existența unor legi istorice care reglementează succesiunea stadiilor, a formelor de organizare socială. Criteriile utilizate pentru a distinge un stadiu de altul și conform cărora seapreciază existența unei evoluții sunt obiective. Conceptul de progres include o perspectivă distinctă. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
există la ora actuală discuții în legătură cu sensul influenței (Darwin i-a sugerat lui Spencer ideea de evoluție, sau invers, Spencer lui Darwin) (Harris, 1968), un lucru este cert. Conceptul de evoluție a societății s-a constituit în ambianța dezvoltării biologiei evoluționiste. Din biologie, conceptul de evoluție venea cu aureola științificității. Societatea putea fi gândită exact în aceeași manieră care s-a dovedit atât de fructuoasă în biologie. El aducea în raport cu perspectiva raționalistă a progresului filosofiei secolului al XVIII-lea speranța de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
filosof, și nu un om de știință. Ideea lui a creat o orientare puternică în epocă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tot în Anglia, dar și în SUA, a început să se dezvolte o puternică școală evoluționistă în antropologia culturală: Edward B. Taylor, Lewis Morgan, Edward Westermarck, James Frazer. Ocupându-se de cercetarea societăților arhaice, proiectul evoluționismului din antropologie consta în determinarea stadiilor universale prin care trece orice societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fundamental al evoluționismului acestei perioade, a fost suspectatănu numai de ceea ce desemnează antropologia culturală prin termenul de „culturo-centrism”, ci, totodată, și de o puternică implicație ideologică. Voi reda pentru exemplificare doar caracterizarea usturătoare a lui Julian Steward (1973) a orientării evoluționiste din această perioadă: „Omul a evoluat de la condiția simplă de sălbatic amoral la starea civilizată a cărei ultimă realizare este englezul victorian, trăind într-o societate industrială și o democrație politică, crezând în imperiu și aparținând bisericii anglicane”. Acest evoluționism
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
culturală a fost dominată în prima jumătate a secolului XX de figura lui Boas. Principiul metodologic fundamental al acestei orientări era un inductivism dus până la descriptivismul pur. Tentativele anterioare de generalizare și, în mod special, cele care au produs scheme evoluționiste au fost supuse unei severe critici empirice și respinse pe temeiul unei imense mase de cazuri negative. Primul comandament al științei este cunoașterea cât mai amănunțită a diferitelor societăți. Antropologia și-a rafinat rapid mijloacele de descriere a societăților „așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de atitudini are loc atât înantropologia culturală și socială, cât și în sociologie. Un neoevoluționism se constituie. În primul rând, în antropologie: White, Steward, Service, Child. Dar și în sociologie, perspectiva este reluată. Chiar și Talcott Parsons încearcă o deschidere evoluționistă a propriei sale teorii (Parsons, 1966). Specifică acestor orientări este opunerea netă a conceptului de evoluție celui de progres. Doar evoluția este o perspectivă justificată din punct de vedere științific. Conceptul de progres nu are însă nici o justificare de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu poate spune nimic despre caracterul mai concret al acestei tendințe. Talcott Parsons, în lucrarea sa Societies. An Evolutionary Approach (1966), reia ideea lui Spencer asupra complexității drept un criteriu esențial al evoluției. Pe această linie se înscrie noua orientare evoluționistă din sociologia occidentală care a început, după mai bine de o jumătate de secol de antievoluționism programatic, să se constituie în anii ’60. Reprezentanții mai activi ai acestei orientări sunt Talcott Parsons, Marion Levy, Shmuel N. Eisenstadt. Teza fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dispar, ci sunt conservate. Pentru a distinge trăsăturile culturale cumulative de cele necumulative, Carneiro și Tobias au utilizat o procedură empirică: analiza scalară Gutman. Prin această procedură ei au descoperit faptul că un mare număr de trăsături culturale manifestă regularități evoluționiste considerabile: ele apar în cele mai multe dintre societăți la aproximativ același nivel general de dezvoltare și, odată apărute, tind să fie menținute indiferent. Procedura de măsurare agradului de evoluție este simplă. Odată determinate trăsăturile cumulative, prezența sau absența lor este identificată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un alt criteriu propus pentru a determinagradul de evoluție al unei societăți. Leslie White a fost acela care încă din anii ’40, într-un mediu intelectual complet ostil ideii de evoluție, a militat în mod energic pentru adoptarea unei perspective evoluționiste. El este autorul așa-numitei „Legi fundamentale a evoluției”: „Ceilalți factori rămânând constanți, cultura se dezvoltă în măsura în care cantitatea de energie produsă pe cap de locuitor pe an crește sau în măsura în care eficiența mijloacelor de utilizare a energiei crește” (White, 1948). La
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
D. Drăghicescu, printr-o tratare inedită a premiselor sociologice franceze; c) integralismul sociologic, elaborat de P. Andrei, ca sinteză a orientărilor teoretice din sociologia europeană și nord-americană; d) sociologia comparată (N. Petrescu), concepută ca o sinteză originală a aserțiunilor Școlii evoluționiste și ale Școlii istorice din antropologia americană și cea europeană; e) sistemul sociologiei axiologice, construit de E. Speranția pe baza premiselor filosofiei germane și a sociologiei franceze (Durkheim, Tarde). Elaborarea unor teorii sociologice: variantele românești ale pozitivismului și evoluționismului În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
durata unei reconfigurări emoționale globale. Asocierea unor elemente de tehnici meditative, de tip mindfullness, poate prezenta un interes care așteaptă să fie confirmat. Spre o nouă modelare a tulburărilor anxioase? Luând în considerare informațiile actuale din domeniul psihologiei științifice și evoluționiste, terapeutul poate propune pacientului o modelare a tulburării sale pe care o prezintă ca pe o amplificare a fenomenelor psihologice normale. Anxietatea socială benignă este normală și utilă, cu rol de amortizor social (a fi puțin rezervat, a ține cont
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Toți acești termeni au fost subiectul unor explicații ulterioare, dar, datorită limitelor acestei cărți, mă voi mărgini la această listă concisă. Studiile despre geneza monoteismului ebraic au fost foarte populare în secolul al XIX-lea, drept consecință a dezvoltării teoriilor evoluționiste și a afirmării tezelor criticii literare aplicate Pentateuhului și Bibliei în general. Reluând pe scurt istoria studiilor cu privire la acest fenomen (cf. Gnuse, 1997, pp. 62-128; Stolz, 1996, pp. 4-12), la început s-a afirmat opoziția dintre cei care teoretizau dezvoltarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
tezelor criticii literare aplicate Pentateuhului și Bibliei în general. Reluând pe scurt istoria studiilor cu privire la acest fenomen (cf. Gnuse, 1997, pp. 62-128; Stolz, 1996, pp. 4-12), la început s-a afirmat opoziția dintre cei care teoretizau dezvoltarea monoteismului după modelul evoluționist (politeismul înțeles ca primul pas spre monoteism) împotriva celor care susțineau însă existența monoteismului originar în Israel de la Moise și de la primele grupuri de „nomazi” yahwiști, politeismul fiind un fel de „decadență” religioasă. Această opinie, teoretizată ferm în termeni religioși
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
loc prin alte practici divinatorii, să fi existat în Israelul antic practica de a invoca morții pentru a le cere un oracol. Magia Până acum câteva decenii, pe baza teoriilor istorico-religioase (precum cea a lui James Frazer) derivate din ideile evoluționiste ale secolului al XIX-lea, magia, alături de superstiție, era considerată, în general, un stadiu primitiv sau preliminar al religiei, fiind, în consecință, un element negativ. Tot după aceste teorii, răspândirea magiei era destinată să decadă în momentul în care în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
stadiu primitiv sau preliminar al religiei, fiind, în consecință, un element negativ. Tot după aceste teorii, răspândirea magiei era destinată să decadă în momentul în care în istoria umanității s-ar fi afirmat o religie superioară. Această interpretare în cheie evoluționistă a magiei nu are însă corespondență în concepțiile religioase ale Orientului Apropiat antic. De fapt, în aceste culturi magia era considerată o componentă importantă și legitimă a religiei, deoarece - deși făcea apel la tehnici și formule care par să acționeze
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
secțiune, în capitolul următor sunt analizate la nivelul celor trei discipline (economie, științe politice și sociologie) fundamentele teoriei neoinstituționale. În economie sunt trasate cadrele conceptuale ale teoriilor costurilor tranzacției (O. Williamson, D. North), inițiate de R. Coase, și ale teoriilor evoluționiste (S. Winter și R. Nelson). În științele politice sunt prezentate perspectivele instituționalismului istoric și ale teoriilor alegerii raționale. În ceea ce privește sociologia, abordarea pornește de la fundamentele sau liniile teoretice pe baza cărora se construiesc analizele neoinstituționale: teoriile cognitive inițate de concepția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]