1,940 matches
-
imaginii, ci premerg obținerii ei. Mai precis, avem de-a face cu un dispozitiv care gerează și generează dereglarea sistematică a sim- țurilor. Dispozitivul senzorial de lectură care se pune în funcțiune tinde către o dublă sesizare a obiectelor, prin exacerbarea detaliului, căreia îi corespunde și o minima- lizare a gravității, („Dar - și aceasta este una din calitățile uluitoare ale lumii literare create de Caragiale - lucrurile pot fi privite și cu ocheanul întors (s.n.)”. ) și prin ceea ce în simbolism este numit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic amuzant în acest moment care nu duce lipsă de un relief propriu grotescului ca expresie a deformării. Ce conferă unitate textului ? Din punctul meu de vedere, există două teme esențiale inter- conectate : exacerbarea simțurilor sau dereglarea lor siste- matică și violența. Înainte de a da curs analizei să privim puțin intriga. Naratorul, care trimite fără echivoc la persoana empirică a dramaturgului, se întoarce din străinătate, de la Paris, în orașul natal. Acesta nu este menționat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tipul de performance care se înscrie într-o logică compensatorie a excesivului, caracteristică pentru periferie, pentru locurile unde nu se întâmplă nimic. Nimicul are aici valențe tari, spiritul pro- vinciei declanșează în provincialul generic o dinamică a excesului și a exacerbării care răspunde unui deficit eveni- mențial. Avem însă și o inversiune a acestei optici. Nara- torul sesizează cu asupra de măsură fapte care sunt topite în anodinul provinciei, celui de la Centru îi sar în ochi tocmai întrebuințările grandilocvente, inadecvate ale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de-al doilea chip mai vechi al ei, sărbătoarea, care are în centrul ei execuția, spectacolul oferit de ghilotină sau linșajul. Această ambi- guitate și inversiune tipic carnavalescă lasă să se întrevadă propensiunea pentru exaltarea nimicului în paralel cu o exacerbare a simțului civic articulat discursului gazetăresc, mecanismul lui „simț enorm și văz monstruos”. „Lumea pe dos” a sărbătorii populare, corespunzătoare acelor fêtes de fous din tradiția medievală este regimul de lectură al intenționatelor acte ratate caragialești, pe care, însă, un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare contextuală. Ordi- nul de mărime corespunzător îl conferă contextul unei tiranii autentice, formă de exacerbare a rolului unui individ în economia statului, sau chiar de creștere a Statului prin minimalizarea individului redus la insignifianța unei erori birocratice cum se întâmplă în Procesul sau în Castelul lui Kafka. Adaptarea ordinului de mărime opune în mod adec-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deodată tabloul vast al timpului său. Avem, desigur, o expresie caricată a acestei sublimități, prin același efect de dezechilibrare a raporturilor constitutive. Această viziune a unui dezastru delectabil care a făcut obiectul decadentismului nu repre- zintă decât derivarea nevrotică sau exacerbarea unui fapt anecdotic, al unui fapt divers, pierderea celor două bilete de loterie câștigătoare, tradus ulterior prin partea crudă a anecdotei : viceversa. Ce urmează după acest moment apogetic ? Ceea ce lipsește imprecației magistrale, anatemei cutremurătoare pe care micul funcționar o adresează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aceste ipostaze ale nemăsurii au ca loc al enunțului contextul lui „simț enorm și văz monstruos” pentru că în această figură proteică a „mic-burghezului”, pentru a folosi o sintagmă consacrată de vulgata marxistă, coexistă toate aceste tensiuni, toate aceste posibilități, iar exacerbarea lor nu este decât o chestiune de timp și de situație, nu una de predicție. Oamenii și lucrurile În centrul piesei principale a lui Caragiale, probabil cea mai jucată piesă românească a tuturor timpurilor se află două infinitezimale, ambele însă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
titlu, miza cărții lui Tzvetan Todorov este de a deconstrui aceste deformări, deturnări, caricaturi, corupții ale spiritului ilu- minismului. Un element constitutiv pentru spiritul ilumi- nist, și anume, spiritul critic, este analizat din perspectiva excesului care-l consumă și anume exacerbarea actului critic prin dubla eliminare a dimensiunii sale pozitive, constructive și a unui scop bine precizat în esența sa civic- educativ, de esență morală. Când critica devine infla- ționară, propriul ei scop, spiritul critic este înlocuit de o pasiune dizolvantă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o viziune delirantă asupra lumii și din această perspectivă interpretează noi experiențe. Astfel, persecuția devine tot mai fantastică. După cum am putut constata, halucinațiile adevărate nu joacă nici un rol. Această boală distinctă, în care iluzia de a fi tratat rău și exacerbarea stimei de sine se dezvoltă destul de încet, fără tulburări ale vieții emoționale și fără ca voința să devină proeminentă, o vom numi "paranoia", sau "tulburare mintală". Boala evoluează de obicei spre o viziune delirantă a lumii - de fapt, către un "sistem
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
reprezentării în lume, în fața altor națiuni. Brusc, pentru mai multe popoare, demnitatea națională este înlocuită de aroganța națională, patriotismul lasă locul fanatismului, iar iubirea de propria țară este schimbată cu ura față de alte țări. Astfel, aceste popoare atinse de asemenea exacerbări negative nu mai doresc să fie în lume, ci, invers, năzuiesc și pornesc să lupte ca lumea întreagă să fie în ele. O astfel de națiune respinge ideea de a fi înglobată și năzuiește doar să înglobeze. Aici pământul devine
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Nu putem considera că orice noutate poate fi creație, la fel cum nu putem neglija forța creatoare existentă de fiecare dată când ceva este re descoperit, sau când descoperirea se petrece concomitent, fără nici o relație între creatori. Aceeași ancorare în exacerbarea elementului de noutate o întâlnim și în definițiile datorate lui B. Ghiselin, în 1952 () și R. L. Murray, în 1958 (). în 1959, Irving Taylor îmbogățește definițiile anterioare prin includerea legăturilor cu mediul și a elementelor de transfigurare și de comunicare
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
științifice și tehnice de stadiul atins de cercetare; influența profesorilor asupra elevilor, chiar dacă sunt în contradicție; presiunea socială din regimurile totalitare, care poate stânjeni creația (dintr-un anumit punct de vedere, mai neortodox, remarcăm că un regim opresiv poate permite exacerbarea creativității populare, ca formă de defulare, ori de ). Al. Roșca (27) consideră că: Această clasificare este detaliată de Ioan Nicola în Tratat de pedagogie școlară (20, pp. 186-187): 1) Factori psihici: a) Factori intelectuali: fluiditatea, flexibilitatea, caracterul divergent, originalitatea, imaginația
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
perioadă, la noi, cel puțin, și în țările defunctului sistem socialist, rolul personalității a fost minimalizat, înlocuit, fiind, cu un abstract rol al maselor. Teoria era, bineînțeles, o mistificare naivă deoarece, tocmai în condițiile socialismului, s au putut manifesta, până la exacerbare, personalități tiranice, strivitoare, anihilând în permanență posibilitatea apariției și impunerii personalităților veritabile, viabile. Această orientare politică s-a reflectat nefast în sistemul educațional, aspect reliefat și de Carmen Crețu (12, p. 99): . Personalitățile în formare spectaculoasă ale supradotaților erau ignorate
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
semnalat modificări statistice semnificative sau diferențe ale nivelului general de durere, comportamentului la durere și oboselii după 20 de săptămâni. Autorii ajung la concluzia că pacienții cu fibromialgie pot să urmeze un training dinamic de anduranță de intensitate mică, fără exacerbarea durerii generale și a simptomelor de oboseală. Rezultatele studiului au fost considerate discutabile, iar sentimentul stării de bine a fost relaționat cu deplasarea atenției pacientelor către participarea la program. Un experiment mai amplu a fost realizat de Burckhardt și colaboratorii
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
o clasă socială care dăduse, totuși, mari personalități. Valoarea estetică a romanului scade considerabil în asemenea momente. „Mă plictisesc de moarte! - strigă Ghighi Duca - Nimic de făcut. Whisky și pe urmă cavoul familiei.” „Căderea neamurilor” este ilustrată, între altele, prin exacerbarea sexualității. Prea fățiș și în forme prea grotești pentru a convinge epic. E limpede că D. îi sancționează, politic și moral, ca grup social, așa cum va face și G. Călinescu în Scrinul negru. Totuși, Cronică de familie este, în laturile
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Încă și fără Încetare nemăsurat pentru a fi delegitimat, numai astfel va fi reprezentat În mod fildel. Philippe Muray Enormul În literatură este deci un mod de reprezentare. O spune unul dintre eseiștii cunoscuți pentru antimodernismul său vitriolant. Reprezentarea prin exacerbare nu Înseamnă deci minciună, ci revelarea adevărului ascuns În defetismul care caracterizează astăzi atitudinea față de lume, o atitudine „slabă”, aidoma trăsăturilor ființei postmoderne. Literatura angajată a ultimilor ani este una pentru care limbajul reprezintă doar suportul mesajului. Autorii ei au
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
practice este apărat mereu de credință și de disciplina spirituală impuse de normele sectei. Legea, cu alte cuvinte, nu se mai opune individului, ca În religia tradițională și iudaică În primul rînd, atîta vreme cît individualismul nu atinge gradul de exacerbare care-l transformă În groparul individului, cum se Întîmpla În societatea occidentală. Esențial este faptul că morala elohimită, la fel ca cea greacă, nu se sprijină nici pe sacriciu, nici pe vină. Pe de lată parte, e drept că așa-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atacul de panică ce apare în condițiile unui stress acut și apoi persistă prin sine. Se presupune că tulburarea ce persistă are propriile fundamente etiopatogenetice, iar prima a activat doar această potențialitate care altfel, ar fi rămas latentă. Modelul patoplastic/exacerbare. Principala aserțiune a acestui model este că deși afecțiunile pot avea etiologii independente, apariția lor împreună face ca una să influențeze manifestarea sau evoluția celeilalte. Acest lucru s-ar putea datora efectului additiv - patoplastic - sau sinergic - exacerbare. Pot apare manifestări
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
latentă. Modelul patoplastic/exacerbare. Principala aserțiune a acestui model este că deși afecțiunile pot avea etiologii independente, apariția lor împreună face ca una să influențeze manifestarea sau evoluția celeilalte. Acest lucru s-ar putea datora efectului additiv - patoplastic - sau sinergic - exacerbare. Pot apare manifestări simptomatice specifice. De exemplu, co-ocurența tulburării obsesiv-compulsive și a TP schizotipale conduce la o simptomatologie pe care nici una din acestea nu o au singură. Depresia poate să se manifeste clinic diferit la TP dependentă, narcisică sau histrionică
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în condiții de inaniție, este suprimată odată cu reducerea ofertei de substrat care sunt acizii grași liberi cu lanț lung, produși în exces ca urmare a lipolizei. În condiții de insulino-deficiență, cetogeneza este consecința diminuării efectului antilipolitic al insulinei și a exacerbării efectului lipolitic al hormonilor de contrareglare (38). 3.4.6.5. Efectele asupra metabolismului proteic Transportul transmembranar al ionilor este de asemenea modulat de insulină, la nivelul tuturor celulelor. Efectele sunt complexe, ea stimulând pe de o parte influxul ionilor
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
2005). Dezvoltarea productivității era programată în planuri cincinale a căror realizare triumfalistă era declarată înainte de termenele fixate 1. în perioada 1970-1975, aceste „realizări”, precum și aprecierile pe plan extern consecutive poziției lui Ceaușescu față de momentul Primăvara de la Praga, din 1968, legitimau exacerbarea naționalismului. Dar în anii care au urmat, creșterile planificate nu se mai realizau. Produsul intern brut, cu o creștere de 6,2%, în 1971 1975, a scăzut la sub 5,0 în 1975-1980, pentru ca în 1979-1980 să fie de doar
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în diferite tratate (politica Concordatelor)808. Riscul eșuării acestei politici susținute de Vatican de creare a unei ierarhii catolice românești ducea la "revendicarea" de către Biserica catolică din Ungaria a autorității "spirituale" asupra comunității catolice din România; într-o perioadă de exacerbare a tensiunilor politice și a atitudinilor revizioniste, faptul acesta reprezenta un pericol pentru România. Amenințarea a fost evitată de către elita politică românească, ce a venit în întâmpinarea Vaticanului; astfel, s-a semnat Concordatul cu România, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe Române
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și social. La nivel social o criză statală se manifestă prin instabilitate generalizată marcată de degradarea sistemului de valori sociale, mișcări sociale numeroase determinate de degradarea condiției umane, sporirea emigrației, creșterea infracționalității etc. La nivel politic criză este evidențiata de exacerbarea luptei pentru putere ceea ce determină creșterea neîncrederii oamenilor în clasa politică, datorită multiplicării numărului partidelor politice, migrării dintr-un partid în altul etc. La nivel economic criză este generată de factori specifici, ca de exemplu: instabilitate economică, scăderea produsului intern
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
aduce nu numai valuri masive de migranți, dar și o serie de probleme colaterale, cum ar fi: posibilă infiltrare a unor grupări teroriste care încearcă să penetreze în Europa (și de aici mai departe) sub falsă imagine de refugiați; posibilă exacerbare a islamismului radical care atrage atrage tot mai mult tineret de origine arabă (dar nu numai); alte amenințări asimetrice cum sunt: proliferarea armelor de distrugere în masă, terorismul, conflictele regionale, statele aflate într-un proces de involuție etc. Înaltul Reprezentant
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cât mai rapidă a crizei israeliano-palestinine în vederea instaurării unei păci durabile în întregul Orient Mijlociu. În Orientul Mijlociu începutul secolului al XXI-lea a fost marcat de intensificarea mișcărilor rebele(lilor), în contextul în care în întreaga lume s-a evidențiat exacerbarea terorismului. Declanșarea celei de-a doua Intifade palestiniene va deschide un deceniu de convulsii intra-palestiniene și inter-israeliano-palestiniene care vor atrage în mod special atenția comunității internaționale. Astfel, la 10 aprilie 2002 s-a desfășurat (la Madrid)551 prima sesiune
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]