2,597 matches
-
taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și mai ales implicit, și asupra poeziei, așa încât cartea definește lumea și arta argheziană în ansamblul lor. SCRIERI: Creație și viață, București, 1978; Vârstele lui Proteu, București
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
traducerea în versuri a Psaltirii sunt numite „strâmbăturile poeticești ale lui I. Pralea”. Confruntarea cu traducerile mai vechi ale lui Dosoftei și Teodor Corbea nu este favorabilă pentru versiunea lui Prale. Dicționarul grotesc al lui V. Alecsandri, care ironiza și exagerările lingvistice ale lui Timotei Cipariu, este, de asemenea, supus unei critici severe, negându-i-se calitatea umorului, dar se fac și observații cu caracter mai general, și anume se critică înclinarea spre facil, predilecția poetului, din acea epocă, pentru vodevil
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
Daciei, Bullier, Idolul și mai ales Povestea unei console marchează trecerea la ipostaza de memorialist, predominantă în Portrete, galerie a celor care i-au fost apropiați: N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Artur Stavri, Gheorghe din Moldova, Eduard Gruber, Vasile Cosmovici ș.a. Exagerarea pioasă a meritelor lasă loc, totuși, spiritului de observație și capacității de a sesiza esențialul, ce contribuie la conturarea și a unui profil de moralist. Memorialistul e prezent și în Fantome (1911), unde evocă oameni și locuri ce au dispărut
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
academicieni „bătrâni și clasici”), jiletca roșie a lui Théophile Gautier strălucind pe baricadele lui Hernani Împotriva „anticilor”. Iar În adânc, spiritul rebel care le atrage numele de bousingots 1. Totul devine Însă la un moment dat o simplă modă, o exagerare pândită de ridicol. Nu e deloc surprinzător că un fost adept, nimeni altul decât Gautier, se ridică la scurtă vreme Împotriva lor și, În 1833, publică Les Jeunes-France, carte tandră și necruțătoare În același timp. Cei mai mulți dintre ei frecventează „Le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să le sublinieze și să le dea o importanță misterioasă. În vocea sa se auzeau italice și majuscule inițiale. Ca artist, disprețuia șarja, foarte prețuită la Pimodan, și o considera de prost gust; În schimb, nu-și interzicea paradoxul și exagerarea. Cu un aer foarte simplu, natural și perfect detașat, ca și cum ar fi debitat o banalitate asupra frumuseții sau asprimii vremii, rostea vreo axiomă drăcesc de monstruoasă sau susținea cu mult sânge rece vreo teorie de o matematică extravaganță, căci el
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
răstoarnă nici una dintre legile stabilite. Se vrea inutil și, fără Îndoială, nu slujește la nimic, dar nici nu dăunează; și clasa stăpânitoare va prefera Întotdeauna un dandy unui revoluționar, la fel cum burghezia lui Ludovic Filip va tolera mai degrabă exagerările Artei pentru Artă decât literatura angajată a lui Hugo, Sand și Pierre Leroux. E un joc de copii pe care adulții Îl privesc cu indulgență; sunt obligații suplimentare pe care Baudelaire și le impune pe lângă cele pe care i le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și legal inexistent în epocă. Pe aceste înscrisuri se afla tipărit numele autorității emitente și erau impersonale. Am insistat asupra acestui moment, deoarece foarte multe surse îl indică pe Palmstruch drept inventatorul și fondatorul bancnotei, ceea ce considerăm a fi o exagerare. Pasul înainte făcut nu a însemnat apariția bancnotei, nu încă. Deși numele său ne poate duce cu gândul că această bancă era una centrală, realitatea nu este asta. Băncile centrale apar mai târziu, de exemplu Banca Angliei, prima dintre ele
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de cumpărare) este în principal făurită de oameni, prin intermediul finanțelor guvernamentale, în special din cauza finanțării războaielor, precum și prin intermediul politicilor și al legislației bancare"1004. Prin inflație, cel care o provoacă își recunoaște intenția de a fura. Nu ar fi o exagerare să spunem că inflația reprezintă o formă de furt în masă în favoarea unei minorități politice bine plasate și în detrimentul majorității nevoiașe (...). Inflația încurajează îndatorarea, lasă societatea la mila "autorităților monetare", precum băncile centrale, conducând astfel la corupția morală a societății
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
luat locul Înfruntărilor sângeroase. Exemplarele care au supraviețuit au fixat și transmis genetic aceste scheme de comportament ca unități de sine stătătoare; c) amplificarea elementelor expresive: pentru a Îndeplini funcția de etalare a puterii, aceste comportamente s-au bazat pe exagerarea unor mișcări, pe repetarea lor insistentă, pe reducerea complexului motric la gesturi simple, adeseori concentrate În posturi reprezentative (parade). Întregul complex a devenit ritmic și stereotip. Paradele pot fi de curtare a partenerilor, agonistice (de semnalare a teritoriului) sau de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vrăjitorești (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 114). Un alt factor esențial este zvonul. Așa cum arată P. Stewart și A. Strathern (2004), atribuirea vrăjitoriei este strâns asociată mecanismelor comunicării interpersonale, ale fabricării unor versiuni distorsionate prin selectarea unor elemente sau exagerarea altora. Imaginea celor două femei este obiectul zvonurilor și al bârfelor comunitare - apariția tribunalelor ecleziastice accelerează acest proces și conduce la transformarea unor comentarii din interiorul colectivității (care doar marginalizează persoanele vizate) În delațiuni publice. Același mecanism a funcționat și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bizare și terifiante” (1968, vol. X, p. 577). Drept urmare, liminalitatea reprezintă un mecanism de „defamiliarizare”, care conduce la configurații noi, nu o dată grotești, violente, iconoclaste (1982, p. 27). Ca o sinteză a acestor observații, notăm caracterul reflexiv. Turner consideră că exagerările care apar În aceste constructe simbolice eliberate de constrângerile societas sunt „un mod primordial de exercitare a abstracției. Trăsătura exagerată este transformată În obiect de reflecție” (1967, p. 13). Astfel, monștrii (imaginari sau materializați de măștile bizare și terifiante) nu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ideile, sentimentele și faptele, care până atunci erau pentru neofiți Încastrate În configurații date și acceptate fără a fi gândite, sunt descompuse În unitățile constitutive. Aceste unități sunt izolate și transformate În obiecte de reflecție pentru neofiți, prin procese precum exagerarea componentelor sau disocierea de contextele obișnuite. Comunicarea unor „sacra” (obiecte și cunoștiințe sacre - n. M.C.), precum și alte forme de instrucție esoterică implică trei procese, care nu trebuie concepute drept seriale, ci paralele. În primul rând, reducerea culturii În unități ușor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1998, pp. 16-26); mascări, acțiuni de negare a ordinii, relații ambivalente Între sexe, manifestări efemere, care neagă statusurile și rolurile sociale și accentuează ideea de libertate (C. Humphrey, 2001, pp. 40-42); inversarea normelor sociale, parodierea formelor de exercitare a puterii, exagerarea (excese ale unor gesturi licențioase, excese de consum alimentar), suspendarea temporară a normelor (M.J. Goldwasser, 1987, vol. III, p. 98); inversarea rolurilor, competiții variate, hibriditatea, crearea de noi ierarhii, teatralizări stradale (R. Schechner, 2004, p. 9). Morfologia carnavaluluitc "Morfologia carnavalului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
putut aminti, prin ceva, de epoca comunistă. La acest vocabular de rituri de contestare se adaugă alte rituri, de purificare, cum ar fi gesturile de pocăire publică, prin care diferiți lideri de partid din eșaloanele inferioare Își etalau ostentativ vinovăția, exagerarea distrugerilor comunismului și acuzațiile formale, colportate și difuzate prin presă, prin care vinovăția era simbolic concentrată doar asupra câtorva figuri cunoscute din anturajul lui Ceaușescu. Sărbătoare și revoltătc "Sărbătoare și revoltă" „Dar, când am văzut, am zis și eu - povestește
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tinerețe a poetului. Cercetarea se înscrie, programatic, în ramele unui comentariu aflat la confluența dintre critica modernă și cea tradiționalistă, cu predilecție evidentă pentru cea de a doua, pentru cumpătarea ei. Istoricul literar e un adversar tenace și îndârjit al exagerărilor protocroniste, precum și al acelora care urmăresc reevaluări radicale. Reluând o veche dispută referitoare la valoarea postumelor și antumelor eminesciene, D. înclină net în favoarea textelor antume, considerate singurele care au primit cu adevărat girul creatorului. Opera eminesciană este cercetată cu ajutorul a
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
Noviodunum (Isaccea), sunt pomeniți sfinții Flavian (25 mai) și Filip (4 iunie). Din listele de martiri, alcătuite de istoricii străini, nici unul nu provine din regiunea dunăreană. Dar cercetătorii români au arătat că sunt și aici martiri, însă se întâlnesc confuzii, exagerări, date false sau greșite, legende, clișee. De pildă, în calendarul liturgic de la Tomis, sunt menționați 60 de martiri. Dintre martirii cunoscuți, doar patru au pătimit pe pământ dobrogean: Attalos, Kamasis, Philippos și Zoticos, descoperiți într-o basilică din Niculițel (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înaltă de creștinism, care ar fi înlesnit astfel introducerea religiei lui Hristos". Alți istorici, spune el, au susținut că "lupta creștinismului a avut să învingă zeii Romei..., idolii care au trebuit să fie dărâmați". Mai mult, el susține, cu vădită exagerare, că "nici una, nici alta (din cele două religii) nu fuseseră mai mult decât o lege impusă de sus, fără rădăcini și nu o realitate pentru conștiințe". Astfel, "religia lui Zalmoxis fusese credința aristocrației dacice și se stinsese odată cu căderea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VII-lea d. H., dispar și urmele civilizației gepide din Dacia. N. Iorga consideră că teoria după care ei (gepizii) ar fi avut un rol hotărâtor în "alcătuirea nației noastre", mai mare decât al francilor în Galia, este o vădită exagerare. La rândul său, C. Diculescu afirmă (presupune) că în limba română s-a păstrat un număr mare de cuvinte germanice, moștenite de romanici de la gepizii asimilați. Ideea asimilării gepizilor de către o populație romanică în Transilvania, după 567, nu este lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
migrările erau frecvente.14 În sinteza sa, Istoria Românilor, vol. 12, N. Iorga face inventarul punctelor de vedere asupra evacuării Daciei de Aurelian, în 275: "Evacuarea Daciei a fost judecată foarte diferit, bunul simț izbutind a străbate foarte adeseori prin exagerările și răstălmăcirile interesate". El spune apoi că mult timp a trebuit să se admită ca un "mare eveniment", această "zgomotoasă strămutare la Dunăre". Astfel, după Mommsen, Aurelian n-ar fi evacuat decât ceva "locuri întărite și mai sigure, cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și după 1364-1365, chiar și după moartea lui Bogdan. Astfel, după ce vorbește (evocă) constituirea Moldovei, cronicarul Ioan de Târnave susține că suzeranitatea angevină a fost restaurată, domnul țării fiind silit să presteze omagiu de vasalitate regelui. Poate să fie o exagerare la un biograf oficial (subiectiv) ca Ioan de Târnave, dar, pe de altă parte, este plauzibil să se fi ajuns la un compromis, la o înțelegere. Nu trebuie să uităm că o asemenea înțelegere s-a încheiat și între Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din principalele publicații care au participat la mișcarea de emancipare națională prin cultură. Orientarea revistei în problemele culturale poate fi recunoscută în textele lui Pavel Iorgovici (tipărite postum), George Barițiu, Simeon Marcovici, dar mai ales în acelea ale lui Heliade. Exagerările lingvistice ale lui Heliade (după 1840), ca și conflictele sale personale cu fruntași ai vieții culturale din Muntenia au făcut ca revista să fie mai puțin reprezentativă pe plan literar. Absența lui Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, I. Ghica, N. Bălcescu
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
și socialismul - afirma C. - cultura română de azi nu e decât o speranță. Privită fără speranță, se reduce la nimic (sau aproape nimic...).” La originea aprecierilor de o severitate tranșantă, trebuie presupus climatul festivist al „epocii de aur”, ale cărei exagerări din ce în ce mai rupte de realitate nu puteau să nu exaspereze conștiința critică a cercetătorului obișnuit cu o scară universală a valorilor. Un alt motiv al acestei „aproape” negații este acea „speranță mesianică”, invocată ca aparținând marii tradiții românești, la care autorul
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
din SUA (1991) și Canada (1992). Primele sale lucrări, Izvoare mitice (1980) și Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică (1983), reprezintă investigații în maniera școlii comparatiste asupra topoilor culturali arhaici, identificabili în textele folclorice românești. Fără a plăti tribut exagerărilor tracizante și utilizând subiecte preluate îndeosebi din lucrările lui Georges Dumézil, aceste studii sunt centrate mai ales pe riturile de inițiere (identificate în colindele de fecior și în cântecul epic), precum și pe modelele cosmogonice identificate în legendele populare. Modificarea de
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
al nefârtatului păcălit de o femeie, Abu-Hasan (după Le Dormeur éveillé, din culegerea lui A. Galland, Mille et une nuits), unde, cu un nestins chef de chiolhanuri, reapare inevitabilul Mitică. Detașat și voalat ironic față de canoanele genului, de lentoarea și exagerările îndătinate, naratorul cultivă și echivocul parodic (Poveste. Imitație). Printre snoavele pe care le urzește (Norocul și mintea, Fără noroc, Minciună), una, intitulată Mamă, este prelucrată după Anton Pann. În proză, traduce basmul Făt-Frumos cu moț în frunte, după Charles Perrault
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
autoritățile de la Pesta și Viena. Programul cultural și literar era mai vag. Notabilă este grija, statornic anunțată și în editoriale, pentru cultivarea limbii române. Gazeta a fost totuși criticată de T. Maiorescu, odată cu celelalte jurnale românești din Imperiul austro-ungar, pentru exagerări etimologiste și forme străine de spiritul limbii noastre. În primii ani de apariție, la C. au scris mulți dintre cei mai cunoscuți literați transilvăneni ai epocii. Spre deosebire însă de „Gazeta de Transilvania” sau de „Familia”, Sigismund V. Pop și
CONCORDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]