1,047 matches
-
cu cuvînt". Această confesiune a lui Crainic revelează idealizarea tînărului erou legionar și a atracției exercitate de intelectualii dreptei antidemocratice prin forța curentului militant legionar. Italia mussoliniană îl fascinează pe Crainic pentru că este întreprinzătoare, pentru că se bizuie pe Antichitate și exaltă tinerețea. Tinerii legionari întruchipează, fără îndoială, acest transfer al modelului. Obsesia antisemită îi unește pe studenții în drept de la Universitatea din Iași, care se organizează încă din 1919. Mișcarea se intitulează Garda conștiinței naționale. Între 1919-1920, acțiunile cuprind Universitățile din
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
susținut și că mitul în televiziune a rezolvat unele contradicții sociale exact în maniera în care Levi Strauss descrie funcționarea mitului tradițional și a oferit mitologii de tipul celor descrise de Barthes, mitologii care idealizează valorile și instituțiile contemporane și exaltă modul de viață unanim stabilit (Kellner, 1982). Voi ilustra aceste poziții în secțiunile ce vor urma și voi arăta cum emisiunile TV de mare popularitate și, în linii mari, publicitatea oferă modele de identitate în lumea contemporană. În consecință, susțin
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice invazii de șoareci, eul liric e conectat, nu numai radiofonic, la marile dileme ale vieții moderne, cronometrate după GMT. Condiția periferică e eufemizată într-un chip agresiv-compensator, prin demitizarea „centrului”. Poetul exaltă fără grandilocvență forța intelectului de a opera și judeca pe scară mare, în pofida - sau chiar stimulat de - derizoriul contingentului imediat. Din scoriile cotidiene i se naște sufletul (căci ne plictisim). Conștientizarea marginalității, sentimentul de a trăi într-o lume bizară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
mai bogată și mai întinsă decît cea a unei persoane în stare de veghe. Spre marea mirare a tuturor, și a ei în primul rînd, ea-și amintește în timpul transei locuri, fraze sau melodii de obicei uitate. Hipnoza eliberează amintirile, exaltă memoria pînă la a "ne face să credem într-o luciditate misterioasă a subiecților"130. Cu toate astea, căderea într-un somn greu sau ușor nu obosește niciodată viața conștientă. Pur și simplu ea lasă loc și unei alte vieți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exteriorizate, unde încearcă sentimentul euforic a atotputerniciei sale. Sau, cum spunea Baudelaire, "inefabila orgie, sfîntă preacurvie a sufletului" celui care "se scaldă în gloată". Ce se petrece așadar atunci cînd fiecare ins renunță la partea lui de individual pentru a exalta, pînă la paroxism, partea sa colectivă? Pentru a putea explica lucrurile, trebuie să înțelegem cum funcționează, după psihologia mulțimilor, aparatul psihic. El se-mparte în două părți: o parte conștientă și una inconștientă. Partea conștientă este proprie fiecărui individ, este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ei au fost cu putință marile religii și faptele istorice marcante creștinismul, laudismul, Revoluția, Reforma și, mai nou, socialismul. Nimeni, nici măcar "cei mai absoluți dintre despoți n-au guvernat niciodată împotriva ei. Chiar și aceștia au avut întotdeauna grijă să exalte imaginația maselor prin predici, legende fabuloase, bătălii fulgerătoare. Gîndiți-vă la Napoleon, dar și la Churchill ori Mao. Le Bon conchide astfel în această problemă: "A cunoaște arta de a impresiona mulțimile înseamnă a cunoaște arta de a le guverna"159
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la credința trecutului, restaurarea cultului abolit. Nici măcar nu merită osteneala de a ne mai simți atrași de ea, căci în lumea occidentalizată credința religioasă, comparativ cu credința naționalistă sau socialistă, și-a pierdut puterea de a emoționa sufletele, de a exalta fidelități, de a ridica masele de credincioși. Aceasta se verifică prin absurd. Ce aduce mulțimea în întîmpinarea Papei sau a lui Khomeiny? În nici un caz religia, ci charisma conducătorilor. În schimb, societatea noastră poate avea și ea o religie, cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ale disciplinei conducătorilor. Fiind vorba despre mulțimi, trebuie să adăugăm și facultatea de a capta și comunica emoția, seducția manierelor frumoase, darul formulei percutante, pricepere pentru puneri-în-scenă grandioase, toate menite să aprindă imaginațiile. Aplicate cu discernămînt, aceste reguli suscită imitația, exaltă admirația fără de care nu există comandant și, mai ales, nu există supunere. În plus, prestigiul astfel înțeles operează numai dacă liderul știe să mențină o anumită distanță, cum fac magicienii și hipnotizatorii, înconjurîndu-se cu o aură de mister și făcînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
verosimilul, adevăratului. El ține mulțimea la distanță, o întoarce de la realitate pentru a-i înfățișa o altă realitate, mai frumoasă, mai bună, mai adecvată speranțelor ei. Talentul său constă în a transforma evenimentele, scopurile colective în imagini care frapează și exaltă. Cu el, banalul devine excepțional. Și el se și gîndește în fiece clipă la asta. Chiar și în mijlocul tumultului de pe cîmpurile de luptă, un Napoleon sau un Cezar se vor gîndi întotdeauna la spectacolul pe care-l dau, la formule
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Mai întîi, întrucît ea nu presupune nici Dumnezeu și nici viața dincolo de moarte. O poți împărtăși chiar fiind ateu. Fiecare națiune și-a făurit una de acest gen. Și tocmai în calitatea lor de religii profane, diverse reviziuni socialiste au exaltat și ridicat masele oprimate din lume și o fac în continuare. Acțiunea lor implică acea "sclipire de nebunie a credinței" descrisă de Zola în Germinal. Ele au o dogmă, textele sacre cărora li se dă ascultare, eroi avînd calitatea de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
politic și cultural. Evoluția are a repeta altele de același gen, iar Freud o descrie astfel: În felul acesta, sîntem confruntați cu un fenomen și anume că, în cursul dezvoltării omenirii, senzualitatea este puțin cîte puțin învinsă de spiritualitate și exaltată de un asemenea progres. Dar sîntem incapabili să spunem de ce. Mai apoi se întîmplă că spiritualitatea în ea însăși să fie învinsă de fenomenul afectiv, foarte enigmatic al credinței. Avem aici celebrul credo quia absurdum și, o dată în plus, pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
temerar a smuls și a rupt edictul. Atât gestul unuia cât și al celuilalt ar putea fi amprenta pură a montanismului și, dacă ar fi trăit încă Tertulian, am fi putut cunoaște adevărul, pentru că nu ar fi ezitat să-i exalte pe acești noi eroi ai doctrinei sale, după cum l-a preamărit și pe soldatul care a refuzat să se încoroneze. Nu este exclus ca acel incendiator să se fi inspirat în acțiunea sa, din aceste cuvinte prezente în Apologeticum: o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât simpla delectare, S. năzuia să configureze o „panoramă a Moldovei”, cântându-i trecutul și vitejia strămoșească, exaltând viitorul, dar criticând totodată neajunsurile clipei. Oricum, chiar dacă în epocă era un autor citit, chiar popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui erotică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
În cadrul moralei generale a comunității În care trăiești, să poți să ai și să respecți și o morală a ta. Μ Vanitatea noastră se simte În siguranță atunci când suntem În compania unor persoane pe care le considerăm egale cu noi; exaltă atunci când ne simțim superiori celor de față și suferă de invidie când constatăm superioritatea evidentă a altcuiva. Μ Mândria este un sentiment legitim pentru acela care simte nevoia respectului față de sine. Μ Actul moral nu trebuie judecat În sine, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nimeni. Nu tu bătălii canonice, nu tu postmoderni versus reacționari, Céline apare În Pléiade, pe de o parte. Pe de alta : În Franța, Pierre Jourde scrie o carte, La Littérature sans estomac, În care acuză lipsa de vlagă a minimalismului, exaltă cîțiva scriitori care-i sînt prieteni, rămîne circumspect cu Houellebecq, mătură cu autoficționarele gen Christine Angot. Cartea este continuată de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai cărei autori nu fac decît să caute literatură franceză “cu sînge” exact
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a denunța Sistemul, ci de a-l lua la mișto pentru ca să Îl putem suporta mai ușor. Minimaliștii de la editura Minuit, astăzi oricum pe cale de dispariție, au un pandant pe care l-am numit „minimalismul Biedermeier”, al unor scriitori care exaltă provincia și „moșia”, cu alte cuvinte Franța profundă, marginală, neatinsă de flagelul civilizației, În narațiuni ușoare, idilizante, delicate, suave (Christian Bobin, despre care nu va fi vorba În acest volum, este poate cel mai cunoscut reprezenant al acestui curent). O
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
opune „adevărul de corespondență”, științific, „adevărului de dezvăluire”, artistic (este exact ceea ce face Heidegger În Originea operei de artă). Or, dacă opera de artă este solul În care sălășluiește acest adevăr, atunci e normal ca cel care-l caută să exalte opera de artă și pe creatorul ei dincolo de statutul lor mundan. Momentul avangardei - cea rusă - este cel În care autarhismul artei este dus la ultimele consecințe: de la suprematistul Malevici la poetul Hlebnikov, artiștii primei avangarde consideră că scopul artei este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Sex Pistols, curentul și filozofia de viață punk reprezintă imaginea unei revolte resemnate, lipsită de ideal, un mod de a trăi a cărui miză unică rămîne hedonismul violent aflat la confluența durerii și plăcerii - un fel de sadism modern care exaltă trauma ca singură experiență individuală - mai rar colectivă - marcantă. Interesant este că maniera aceasta atît de americană de a face literatură, dacă ne gîndim doar la generația beat din care descinde trash-ul, a fost preluată În Franța de scriitoare. Limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Gailly temperatura, spuneam, urcă. Anii 1980 sînt lăsați În urmă. Aria de cuprindere a reprezentării este limitată la individul-caz, reapare antiteza Între nonconformismul incandescent dar sinucigaș și echilibrul fals al unei ordini uscate, letargice. SÎnt tematizate, În stil american, extremele, exaltate virtuțile și constatate limitele. Revin, așadar, limitele, revine o filosofie trăiristă, a vitalului panic, este afirmată ideea vieții trăite de tot sau deloc. În fine, Christian Oster, deși născut În 1949, la doi ani după Jean Echenoz, debutează tîrziu, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care nu se adresează unei facultăți umane care are nevoie de antrenament (intelectul, de pildă, așa cum se Întîmplă cu filozofia) ci sensibilității și imaginației, adică exact facultăților de relaționare cu lumea pe care gîndirea secolelor 18 și 19 le-a exaltat cel mai mult: sensibilitatea, de către materialismul senzualist al Luminilor, imaginația, de către romantismul nordic paneuropean. Literatură poate citi, la o adică, oricine știe să citească. 2. Al doilea tip de răspuns este unul eminamente negativ: disciplina de studiu numită literatură este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și știința cognitivă Vom analiza aici succesiv tehnologiile spiritului (1) și știința sau științele cognitive (2). 1. Tehnologiile spiritului Asistăm la o veritabilă revoluție a vechilor tehnici ale gîndirii. Teoriile informației și ale comunicării, practicile pe care imperiul comunicării le exaltă și le provoacă au răsturnat întrucîtva rațiunea obișnuită. Nu planurile în două părți, ale facultăților de Drept, sau în trei părți, ale facultăților de Litere, sînt cele care ne guvernează. Ele erau armele guvernanților de ieri, ultimele avataruri ale dogmaticii
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
dionisiacă, înflăcărată, solară, dar și cu fierberi lăuntrice. Când cele două laturi ale poeziei se întâlnesc într-un poem, poezia devine profundă și sentimentul este discret. Nostalgic, poetul regretă că nu s-a născut și nu a murit pe mare. "Exaltă-mă, frenetică Veneră,/ al mării pântec lin boltindu-și șoldul,/ Delfinei coapse-a tale, de himeră/ Până la țărm rostogolind imboldul." Poetul îi mărturisește iubitei că nu o va face nemuritoare într-un sonet, precum Shakespeare pe iubita lui: "doar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Coșbuc, O. Goga, Lucian Blaga, se manifestă printr-un mesianism de factură specială, în sensul că există o chemare care nu mai presupune opreliști, ci se desfășoară într-o liniște contemplativă, fără gesticulație, traversând ținuturi primordiale, experiențe tragice, care îl exaltă și-l tulbură. El rămâne însă vital cu o imensă putere de voință. "Dar poate că lirica poetului ar cădea într-o mai clară lumină dacă am situa-o, pentru a-i determina mai exact reperele, la confluența dintre poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
omul e dator să se călească în contact cu loviturile vieții: "Să învățăm să plângem/ Altfel pierim de lacrimi,/ Altfel cădem în golul orb/ și mai murim odată din neîndemânare, ca și la cel dintâi potop." Poemul "Calul, fiul Troiei" exaltă primatul necesității generatoare de idei. Se ridică deodată o voce fără gură,/ Un creier fără craniu, un sânge fără corp:/ Să învățăm noi lucruri cu care să ne înfrângă/ Un cal de pildă orb". Omul parcurge experiența poverii înfrângerii, alimentând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ultimul vers sună ca un semnal de retragere: „Și-i frig, și burează”. Un personaj colectiv, amanții revin în „Fanfară”3) și în „în altar”4). Comportamentul lor e determinat de imperative obscure, instinctuale, mai puternice decît orice rațiune. Sînt exaltați și triști, în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea cu care reacționează: rămîn în „grădină” pînă tîrziu, deși noaptea de septembrie e „rece și pustie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]