887 matches
-
persuasiunii (reclame, discursuri politice, sloganuri, informații mass-media etc). Trebuie menționat faptul că procesul de contagiune psihică se dezvoltă cu predilecție pe un teren fragil sau favorizant care este de regulă reprezentat prin indivizi cu o personalitate fragilă, imaturi emoțional-afectiv, impresionabili, exaltați, instabili, cu carențe emoționale și educaționale; deasemenea, se manifestă la persoanele care se află în contact permanent, de lungă durată, cu bolnavi psihici, în special cu bolnavi cronici, la indivizii frustrați socio-cultural sau politic, la grupele social-umane în perioade de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
social se va transforma într-o lume de iluzii. În locul culturii superioare, care cultivă valorile autentice, se va instaura cultura de masă, o cultură simplificată, vidă de conținut, lipsită de gust, de valoare, supusă fluctuațiilor modei. Această sub-cultură, superficială și exaltată, va genera neliniște, angoasă, nevroză colectivă. Cultura de masă propagă mișcarea, agitația, trepidațiile, suspansul, atacurile, violența, sexualitatea liberă, descărcarea pulsională primară în absența oricărei cenzuri. Ea va genera angoase, fobii, conduite de violență, acte delictuale. În planul gândirii colective se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest proces de înlocuire a valorilor cu forme lipsite de conținut, revine modelelor publicitare, impuse propagandistic, ca soluții exemplare și pe care masele le vor urma și imita în mod automat, fără nici o critică. Aceste modele sunt reprezentate prin personalități exaltate (lideri politici, reformatori religioși sau moraliști), personalități captative (staruri, vedete, idoli de cinema etc.), personalități mesianice, salvatoare (cu rol profetic), personalități enigmatice (vindecători, traumaturgi, persoane dotate cu forțe benefice sau malefice, vrăjitori, terapeuți bioenergeticieni etc.), în fine personalități oculte (diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în acest caz, este de ordin intelectual și monden. Rică, poet, student, publicist, teoretician politic și, numai de nevoie, arhivar, desconsideră un simplu negustor, fără nici un orizont cultural și fără maniere. Rică este de fapt un semidoct, un incoerent, un exaltat nesincer, care a văzut poate în Zița o văduvă cu dare de mână, capabilă să îl întrețină până la terminarea studiilor. Nu greșim dacă afirmăm că mobilul permanent al eroului este parvenirea. La sfârșitul scenei, Veta încearcă să îl salveze pe
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a regăsit pe George Bailey. Acesta pricepe că a revenit la realitate. Nebun de bucurie, George Bailey îi sare polițistului de gît și aleargă către casă, strigînd tuturor în cale, chiar și lui Potter, "Crăciun fericit!". Intră în casă și, exaltat, urează un impetuos "Crăciun fericit" celor veniți să-i anunțe arestarea, expertul contabil însărcinat cu controlul conturilor societății și reprezentanții procurorului. Le strînge călduros mîna: "Sunt arestat." Apoi, la fel de surescitat, își îmbrățișează îndelung copiii. Soția vine și i se aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
învins, TR, 1992, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Pedeapsa lucidității, CC, 1992, 1-2; Arșavir Acterian, Recviem pentru Jeni, ECD, 1992, 10-11; Acterian, Privilegiați, 156-170; Marta Petreu, Jeni Acterian, APF, 1993, 6; Lovinescu, Unde scurte, VI, 263-268; Eugen Simion, Jurnalul unei fete exaltate, L, 1996, 3; Dicț. analitic, II, 313-315; Faifer, Faldurile, 48-50, 58-64; Simion, Ficțiunea, III, 277-286; Ioana Pârvulescu, Suferințele tinerei Jeni, RL, 2001, 29. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
Rădulescu, dar mai puternic prin Grigore Alexandrescu, cel din Umbra lui Mircea. La Cozia, cu ale sale înălțimi stîncoase și aspre priveliști montane, este introdus, cum remarcă Eugen Simion, peisajul alpin în poezia română. În lirica erotică este un romantic exaltat și își rezolvă chinul produs de femeia care este un înger, prin apel la prieteșug, bună cale de potolire a pasiunilor. "Cu productivul, inegalul D. Bolintineanu, poezia română se deplasează spre sud, spre zona orientalo-mediteraneană, acolo unde se amestecă miturile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
stilistice pe care le livrează gata fezandate într-un sos justițiar și polemic, cu patos și farmec de cele mai multe ori, cu omenești umori sau interese, câteodată. El arată pe viu structura poetică a discursului anarhist de stânga și explică de ce exaltații țin să poarte pe burtă mecla unui terorist sudamerican imprimată pe un tricou american. Fiindcă e șic! Faimoasele sale emisiuni cu Tănase erau, de aceea, savuroase când arta sa combinatorie era liberă și suverană, fără agende ascunse. Când Mambo Siria
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
medita asupra propriei vieți, are darul de a ști dinainte tot ce i se Întâmplă. Simțul relativului, al precarității spirituale au marcat-o profund. Verigă neînsemnată Într-un lanț fără sfârșit, ea percepe insignifianța propriului prezent cu o Îndurerată uimire. Exaltată, ușor romanțioasă, ea comunică multă vreme În clișeele imaturității pe care știe să o mimeze cu un farmec provenit dintr-un Îndelung exercițiu al autoanalizei. În tonuri Întunecate, cu un atent cultivat aer desuet, cu o prețiozitate pe care fragilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
SUA), prozator. Este fiul Gabrielei și al lui Ion Bălănescu. B. a făcut clasele primare în comuna natală și Liceul „Al. Lahovary” din Râmnicu Vâlcea. Încă înainte de absolvire luase hotărârea să se înscrie la Facultatea de Litere din București. Fire exaltată, cu gustul riscului și o înclinație spre trăiri impetuoase, B., care între timp intră în gazetărie, devine un adept al mișcării legionare. Condamnat în 1945, în contumacie, la închisoare pe viață, este arestat un an mai târziu. Eliberat în 1947
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
a vorbi despre mistica vieții consacrate, așa după cum e ușor a vorbi despre mistica vieții claustrale contemplative, fără a sta măcar o singură zi într-un singur loc, închiși în mănăstire. Trebuie să fim foarte atenți atunci când vine vorba de exaltații «gratuite», de tentă gnostică, despre o viață consacrată ce nu catadicsește să se confrunte cu truda necesară pentru a trăi bucuria unei existențe ce țintește plinătatea, acceptând, între timp, ceea ce-i lipsește. Aceasta pentru că fecunditatea vieții consacrate - ca experiență și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
erotic. Imaginile expresive, versurile memorabile trebuie extrase de cititor dintr-o îngrămădire de locuri comune, de evocări și de „sacre” peisaje, pline de „roua” străbunilor, unde poetul aduce ofrande Coloanei fără sfârșit. Discipol al lui Mihai Beniuc în latura lui exaltat, tradiționalist și mobilizator patriotică, C. împrăștie viziuni suprarealiste printre evocări de haiduci și voievozi. SCRIERI: Zumbe, București, 1966; Apocrife, București, 1969; Metope, București, 1972; Cantoria, București, 1980; Brazde străbune, Cluj-Napoca, 1984. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Pentru realismul socialist, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
literatură și politica italo-germană resimțindu-se la un moment dat în materialele de aici. Orientarea politică este vizibil filoțărănistă, Iuliu Maniu fiind deseori evocat. Este, de asemenea, susținută campania românească în Est, pentru recucerirea Basarabiei și a Bucovinei (un articol exaltat al lui Octav Șuluțiu pe această temă poartă titlul Jos labă, Urss-ule!). Abia când înfrângerea Germaniei devine evidență, în primăvara și vară lui 1944, orientarea ziarului începe să se schimbe treptat. Aurel A. Mureșianu vorbește acum despre „luptele comune ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
celor două Românii. Cea de a doua versiune, tot de esență conservatoare, este aparent paradoxal antijunimistă. Un articol de Mircea Eliade, Cele două Românii, respinge spiritul critic, sentimentele de inferioritate trezite de critica maioresciană. Autorul le opune în stilul mesianic, exaltat, aproape bombastic, al tinerei generații de extremă dreaptă voința de creație. Proiect admirabil în sine, nimic de spus. Dar rămas fără urmări în afara celor personale. Deci, în locul României iremediabil sterile, junimiste, plat maioresciene, o Românie viitoare, strălucită, formidabil de creatoare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și în Occident este o raritate) avem în primul rând nevoie, iarăși, ci de sentimentul creației durabile în orice domeniu. Al lucrului bine făcut, conștiincios, al responsabilității, seriozității, echilibrului, onestității, comportamentului consecvent, refuzului odioasei improvizații. Idealuri minore, vor spune unii exaltați. Idealuri majore pentru un popor, care le-a cultivat încă prea puțin. Aceasta ar putea fi o adevărată revoluție spirituală românească. Ar putea fi, cândva... 6. Români în Republica literelor Printr-o foarte fericită coincidență, ne-au vizitat recent țara
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
stare generală și intensă de bine. Realizez că această stare este iluzorie și trecătoare. În ciuda faptului că restricțiile sunt susceptibile să producă din când în când iritare extremă și chiar o furie paroxistică, starea de bine, sentimentul plăcut și uneori exaltat, rămâne ca un fel de fond permanent al tuturor trăirilor din timpul unui episod maniacal" (Googwin & Jamison, 1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)145. Maniacul este pătruns de un sentiment de stimă de sine grandios iar gândurile și impulsurile îi aleargă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se poate vorbi de o "trădare a clericilor, căci nu avem ce trăda"35. Contrastul între intelectualul adevărat, evadat din conformism și echilibru și cel tipic societății românești, lipsit de o viață interioară cu trăiri intense, este redat în manieră exaltată și de Emil Cioran care pune această situație pe seama lipsei de energie și de "dinamism" a culturii poporului român 36. Cultura, ca rezultat al creațiilor spirituale, devine arena în care intelectualul interbelic își duce lupta. Și chiar dacă, la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Orsenna. Amîndoi, prin sau dincolo de dragoste, caută o supapă imaginară pentru eșecul modernității noastre, pentru des-cîntarea unei lumi strîmbe. Cultului insidios al non-diferenței nu i se mai pot opune, oare, decît soluții livrești? Axa mediană a uniformității îi separă pe exaltații îndrăgostiți ai lui Orsenna himeră pe care o mîngîiem discret în vise, de vagabonzii iubirii lui Houellebecq. Cu dulcegării diplomatice, subtil trecute prin vitriol, pentru primul, sau cu arme albe zdrobind mitul burgheziei eliberate ca pe o ploșnită, pentru cel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sa energie întruchipează toată confuzia politică, ideologică și morală a Rusiei contemporane, dar și misterul unui popor neîmblînzit. Probabil că nimeni nu știe dacă opțiunile sale diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nedrept uitată. Era un mare devorator de cărți, și ale sale Meditații în proză și versuri din 1835 îndreptățesc să se creadă că citise Les paroles d'un croyant ale lui Lamennais, apărute în 1833. El e un umanitarist, cam exaltat, cum erau de altfel toți pe atunci, înduioșîndu-se pentru văduva săracă, cerșetor, orb, muncitor, salahor, clăcaș, osândit la ocnă, fără a fi însă comunist, cum pretindea Eliade, care îl poreclise Sarsailă. Boliac izbutește în evocarea feericului arhitectonic, dar și a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în atenție criteriul atitudinii față de limbaj, structuraliștii acceptă ideea conform căreia avem acces la realitatea înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast, poststructuraliștii cred că însăși realitatea este textuală, privilegiind un model imaginativ bazat pe lichide semnele "plutesc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
350 Guy Debord a pus de asemenea problema reificării omului și a fetișismului mărfii în societatea modernă, în care abundența creează pseudonevoi și contribuie la artificializarea vieții cotidiene: "Omul reificat afișează dovada intimității sale cu marfa. Ca și-n manifestările exaltaților ori ale celor salvați miraculos din vremea vechiului fetișism religios, fetișismul mărfii ajunge la clipe de excitație ferventă. Singura trebuință care se mai exprimă aici este trebuința fundamentală a supunerii" (Guy Debord, op. cit., p. 70). 351 Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că și al treilea Brutus, destinatarul scrisorilor lui Ovidiu, se situează pe aceeași linie de evoluție spirituală. S-ar putea pune la îndoială realitatea istorică a acestui de-al treilea personaj și gândi că acesta a luat naștere din fantezia exaltată a lui Ovidiu, sau din nevoia de a-și masca unele sentimente "politice" incompatibile cu situația politică a momentului; rămâne, însă, valabil faptul că acest de-al treilea Brutus se încadrează în cadrul spiritual al personajelor de care este legat și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
trec deasupra luncii, iarba coaptă, mustoasă, „strălucește”, norii sînt „albi, ușori, mărunți”. O furtună pe cerul primăverii se aude ca o „veselă fanfară” (Tunetul), natura, În genere, este În sărbătoare și viața, ca să fie frumoasă, trebuie să fie lină. O exaltată urare Însoțește aceste priveliști: „La răsărit urare! urare la apus!”... Alecsandri redescoperă, odată cu venirea primăverii, ceasornicul naturii și manifestă o egală bună dispoziție dimineața, În „faptul zilei” ori noaptea. Se prefigurează, Întîi, În Pasteluri un poet al matinalului: „Ziori de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a elementului genezic: "[...] realizarea este, negreșit, un fapt mare și categoric" dar mult mai de preț e devenirea, "momentul unic al începutului, al punctului inițial de evoluție și de metamorfoză". În locul produsului artistic finit, în locul "operei" (realitate estetică autonomă), este exaltată creativitatea in statu nascendi, virtualitatea pură. Când se referă la arta lui Creangă, de pildă, eroul lovinescian critică interpretările în cheie mimetic-realistă pentru a-i sublinia, într-o manieră foarte modernă, valoarea de sugestie, ce o apropie de creația lirică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]