5,886 matches
-
total, în afara celor aflate în sertar, firește, sau a celor scrise pe furiș la vârsta școlară. Era la curent cu majoritatea comentariilor pe marginea scrierilor preferatului, se credea sigură, nu avea cum să greșească. Nik, ia uite cine a venit! exclamă extaziată Nina de cum o văzu și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nina scotea exclamații de-a dreptul incitante: Vai, Marga, ce frumos a ieșit bezeaua, splendid, juri că-i zăpadă, zăpadă, albă, strălucitoare așa cum este iarnă când cerul nu este înnorat și soarele își arată strălucirea. E de-a dreptul fastuos, exclama și privea cu extaz în castron, ce păcat că nu vine și Nik aici! Eu am să fac o cafea, propunea, revenind la tonul normal, la asta mă pricep negreșit. Când termini vii și tu dincolo, da? Marga apărea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pătrate, cu mâncarea aburind, își alese o varză cu costiță, chifle și o savarină, se așeză la una dintre mesele de lângă fereastră și începu să mănânce, mulțumită că-și potolea foamea. Cât de simplu pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări șirul de mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la învățătură sau vreo preferință pentru o materie anume. Profesorii se plângeau mereu că este neatent, gălăgios, că singura lui dorință este aceea de a se distra copios, în orice situație, nu se sfia să-i deseneze pe profesori, să exclame cu voce tare, în timpul vreunul extemporal, oh, ce porcărie, să facă avioane, decupaje, bilețele, să fie bufonul clasei. Și cum biata Sidonia era de fiecare dată asaltată de profesorii care mai de care mai scandalizați de purtarea lui Ovidiu, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sufletească, o adevărată zână bună, cenușăreasă a întâmplării ce aștepta să fie descoperită de împăratul ei. Și dacă se întâmpla ca și de data asta merituoasa să dea greș, atunci, gata, Sidonia își ridica de pe umerii ei brațele protectoare și exclama: Măi, fată, am făcut mai mult decât era omenește posibil pentru tine, ce vrei, n-ai disponibilități, n-ai vocație matrimonială, nu văd cum și cu cine te-ai mai putea cupla vreodată. Și odată sentința rostită, dacă persoana în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Întrebarea era pusă cu un asemenea ton încât cerea fără doar și poate o negare și Carmina îi răspunse: Nu... eu așa zic. Atâta timp cât mai am resurse și un dram de tărie o să merg mai departe. Eu așa sper. Aha, exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu guleraș alb încheiată în capse. Soarele îi rumenise obrajii arăta foarte bine. Îi sărută pe amândoi. Nici tu, Ovidiu nu ai mai venit de mult pe la mine, mă bucur așa de mult să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oțel folosită pentru ridicarea unui bloc turn. Ștefan nu-i putea servi decât generalități, în casă domnea o atmosferă foarte încinsă și când mama a făcut loc pe scaun farfuriei cu plăcinte "poale în brâu", fierbinți și aromate, Elena a exclamat înviorată, ah, în sfârșit și, voit delicat, cu degetul mic în sus, s-a grăbit să-și aleagă o plăcintă. Pe ea discuția dintre cei doi bărbați o măgulea pentru ca era Ștefan la mijloc, dar o irita în aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
liniștit-o el. Maman are relații peste tot. Și apoi nu-i obligatoriu să fim ochiți de poliție. A întrebat chelnerul dacă aveau alune și a rămas mirat de răspunsul lui afirmativ. Ovidiu era teribil de încântat, măi frate, a exclamat, cu ochii jucându-i în cap, aici e treabă dichisită bine până la comanda stai. Era soare, era frumos, bătea foarte puțin vântul, câte o frunză cădea cu pocnet pe veranda de lemn. Și dacă n-ar fi fost nuanțele pale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prelungă cu glezna subțire și un chip cu o mobilitate a expresiei uimitoare. Din aceste date îți puteai reconstitui întregul cu nespusă ușurință, n-aveai decât s-o faci sau să n-o faci, ce importanță avea ea oricând putea exclama: ah, ce greu este să vezi cum te cuprinde bătrânețea, să fii conștient că viața ți s-a scurs printre degete și ce ți-a mai rămas nu mai poate fi nicidecum esențial. Să știi că nu te mai afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sus pe suportul noptierei și își aminti că tatălui îi plăcea să citească date biografice, note de călătorie. Și-l imagină în pat, îmbrăcat în pijama, cu ochelarii pe nas, ținând cartea la numai o palmă distanță de ochi, cum exclama din când în când de încântare, la vreun pasaj mai interesant. La celălalt capăt al patului mama broda la un set de lenjerie, era foarte concentrată și la izbucnirile bărbatului ei întreba: hai spune de ce râzi și el îi explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
viața de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-a întors cu un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din iluziile lui. Seara au mâncat macaroane cu brânză și pește marinat, la televizor era un serial științific, tatăl, foarte interesat, ca întotdeauna de asemenea subiecte și-a luat scaunul și s-a apropiat de ecran. Din când în când exclama mirat de imprevizibilul naturii, memora cifre era încântat să afle atâtea taine, fără nici un chin, stând pe scaun în fața televizorului. Mama clipea nervos la fiecare observație exuberantă a lui, avea un aer absent, n-o prea interesau tainele naturii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părinți rămași în poartă, cu ochii după mașina ce se îndepărta. Ce gândeau oare amândoi în camera mare printre obiectele îmbătrânite și ele, lăsate mereu în același loc? Poate tatăl citea despre Blaga, cu spatele sprijinit de tăblia patului și exclama entuziasmat la câte un pasaj. Poate mama aducea din camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine de ce, își înăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și adevărată, considera el și prin anecdotica ei destul de ușor de memorat. Ajuns acasă pentru câteva momente, să ia câteva lucruri de îmbrăcăminte solicitate telefonic de Fana, în mijlocul holului, privind către Sidonia care fuma de una singură la bucătărie, a exclamat: A, maman s-a dat de trei ori peste cap și s-a făcut zână. Sidonia a eliminat grăbită fumul și chipul i s-a muiat, a căpătat o expresie de neașteptată mulțumire. Manevra îi reușise, și-a zis, ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am adus rochia de la croitoreasă e în camera Fanei, poți s-o probezi. Nu acum, a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi tu ce înseamnă o femeie, a exclamat Sidonia, și arătând cu bărbia s-a adresat Carminei: Du-te s-o vezi, sper să fi ieșit bine. Fără să simtă vreo curiozitate anume, Carmina a intrat în camera indicată. Rochia era acolo, pe un umeraș, spânzurată pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu așteptă răspunsul, se duse în dormitor și controlă singur, după șifonier, la locul știut. Era acolo, bănuia el, bănuia. Ți l-am lăsat, îi comunică, atunci când reveni înapoi. Se mai liniștise, mai sorbi odată din cafea. Foarte bună, cafeaua, exclamă,nu știu ce-i faci de iese așa bună, spuse și-i zâmbi. Mai departe, spune mai departe. Mai departe? tresări ea. Atunci am venit direct acasă. Pe jos? Nu, nu, cu autobuzul, ploua tot mai ploua când am plecat din cofetărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
venirea stăpânului. Puțină muzică, derularea unui CD durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască, aleargă în întâmpinarea lui, aproape se lovesc unul de altul în hol. Știam că vii, știam că vii, exclamă ea. Sărut mâna, Carmina, rostește el protocolar și-i sărută de câteva ori degetele reci, subțirele. Ți-i frig? Întreabă și-i ia mâinile între palmele sale. Ea neagă scuturând veselă capul, ce știe el, ce știe el! Ești mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a făcut imposibilă orice fugă. Lângă el, Nina era complet absorbită în contemplarea unei imagini. A înaintat către ei șovăind. Între ea și profesorii Alexe se produsese o sciziune ce nu era de ignorat. A, Carmina, ce întâlnire neașteptată, a exclamat Nina, cu adevărat surprinsă de astă dată. A urmat o tăcere, o cercetare de ambele părți, care i s-a părut Carminei că a durat cât un veac. În cele din urmă, discuția se urni și, mult timp după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de alături, acum umplea altă coală de hârtie. Carmina își continuă lectura. Era sâmbătă, avea zi liberă. După ce termină un capitol, lăsă cartea cu copertele în sus pe măsuță și se duse din nou la fereastră. Mașina plecase și ea exclamă, ca și cum ar fi fost ceva deosebit: În sfârșit, a plecat. Stătuse chiar pe locul unde-și parca Ovidiu mașina. Se gândi să se îmbăieze sau să facă o plimbare. Își puse fierul de călcat în priză. Afară era frumos, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte corect mâna, avea un zâmbet în colțul gurii, de presupus că era ironic, își aplecă și fruntea, puțin, milimetric. Avea o eleganță în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt străine treburile casnice. Și Fana părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi deranja pe musafiri, dar Adrian și Eleanor abia dacă îl mai băgau de seamă. — Care-s știrile de pe pagina întâi? se interesa Adrian. Eleanor puse jos Gazette și lua secțiunea de știri din Sunday Sentinel. — Hai că-s plictisitori! exclama ea. Majoritatea se referă la vacanță Dianei cu Dodi Fayed. — Păi, tot astea au fost și duminica trecută! exclama și Adrian. — E cea mai aiurita chestie la modă, spuse Eleanor. Un ziar de scandal a plătit un sfert de milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pagina întâi? se interesa Adrian. Eleanor puse jos Gazette și lua secțiunea de știri din Sunday Sentinel. — Hai că-s plictisitori! exclama ea. Majoritatea se referă la vacanță Dianei cu Dodi Fayed. — Păi, tot astea au fost și duminica trecută! exclama și Adrian. — E cea mai aiurita chestie la modă, spuse Eleanor. Un ziar de scandal a plătit un sfert de milion ca să obțină niște fotografii cu ei doi sărutându-se pe iahtul lui. — Cu banii ăștia poți cumpăra un Picasso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Fanny Tarrant, ci doar un pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și avea riduri de expresie în jurul ochilor. Trăsăturile lui aduceau un pic cu cele ale unei maimuțe. Avea un nas cârn și buza superioară proeminenta. — Șam! exclama Adrian, căznindu-se să imite surprinderea afișată de Eleanor. Ce te-aduce aici atât de devreme într-o dimineață de duminică? Și înainta spre vizitator cu mâna întinsă. Pentru a i-o putea strânge, Șam se văzu nevoit — Plec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tânără se fâțâie goală prin casă și-i face de mâncare unui bărbat îmbrăcat din cap până-n picioare.“ — Bine, dar asta se-ntâmplă fiindcă ea îl crede orb! — „«Bine, dar asta se-ntâmplă fiindcă ea îl crede orb!A a exclamat Samuel Sharp“, cita Adrian din ziar. „De parca asta ar îndrepta în vreun fel lucrurile. I-am spus: Dar noi știm că el nu-i orb. Asta nu contribuie oare la intensificarea suspansului voyeuristic? Nu-i asta oare visul fiecărui școlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]