2,256 matches
-
cunoaștere, (ÎI.2.19.) rămâne un pasaj singular, privând astfel ingenioasă interpretare propusă de Robert Pasnau de un suport textu al suficient. Revin, așadar, și spun că reprezentationalismul în care speciile inteligibile sunt primum cognitum mizează prea mult pe perspectiva exegetului și prea puțin pe textele tomiste. În urma celor expuse până acum, cred că decizia optarii pentru una din cele două interpretări a devenit simplă: realis mul speciilor inteligibile dispune atât de un robust suport textual, cât și de un intreg
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
inteligibile nu sunt identice cu esențele obiectelor extramentale. Revenind la Robert Pasnau, acesta vrea să demonstreze că speciile inteligibile joacă rolul de primum cognitum, că sunt într-un anumit mod cunoscute de către o putere cognitivă. Pentru a demonstra acest lucru, exegetul american descrie procesul cunoașterii umane în termenii unei doctrine act-obiect, conform căreia, așa cum am menționat deja în subcapitolul ÎI.7 ., puterea cognitivă este, într-o primă operație, îndreptată către reprezentarea obiectului extramen tal și, abia apoi, într-o a doua
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
va schimba abia după 1260. Acestea fiind spune, consider că lipsa dovezilor textu ale solide nu este în favoarea unui reprezentationalism re a list la nivelul speciilor inteligibile și că o astfel de interpretare pune mult prea mult accent pe perspectiva exegetului și mult prea puțin accent pe afirmațiile lui Toma din Aquino însuși. În urmă analizei de până acum a celor două interpretări, realismul și reprezentationalismul, am ajuns la concluzia că fiecare din ele încearcă să aplice grila proprie de lectură
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cu timiditate, să remarce asendențele operei sale în poezia leopardiană. Există, totuși, un eseu scris înainte de începutul secolului nostru și semnat de Pietro Mazzamuto, în care se încearcă identificarea unor corespondențe între versurile autorului ermetic și cele ale scriitorului romantic. Exegetul pornește de la originea romantico-decadentă a celor dintâi pentru a demonstra asemănarea dintre poetica lui Quasimodo și cea verista. Cu toate că nu dovedește în mod satisfăcător ipoteza avansată, lucrarea lui este importantă întrucât identifica în poezia sicilianului o seama de elemente romantice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Giuseppe Savoca.25 Prezenta cercetare se limitează la studiul ocurentelor substantivelor și adjectivelor, deoarece, pe de o parte, stilul extrem de nominal al poeziilor quasimodiene din prima perioadă de creație justifica o asemenea opțiune, iar, pe de alta, așa cum arată acest exeget, studiile comparative bazate pe substantive sunt mai fructuoase decât cele care se opresc asupra altor categorii gramaticale.26 Termenii-cheie leopardieni sunt pe de o parte elementele nominale ce dau măsură originalității și specificității lexicului din Canturi: siepe-desiș, luna-lună, inganno-înșelătorie, ignoto-necunoscut
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Prima cantona a lui Giacomo Leopardi, publicat mai întâi în 'Nuova Antologia' (august 1869), De Sanctis a semnalat absența relativă a scrierilor critice despre acest subiect, amintindu-le totuși pe cele semnate de Sainte-Beuve, Antonio Ranieri sau Vincenzo Gioberti. Același exeget a comentat și evaluat pozitiv versurile romanticului, atât în volumul de mari dimensiuni Studiu despre Giacomo Leopardi, cât și într-o seama de eseuri și articole, publicate acum alături de lucrarea amintită, în volumul Leopardi, îngrijit de Carlo Muscetta și Antonia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cercetarea de față și care va fi, prin urmare, reluat în capitolele următoare, trebuie reamintit studiul lui Pietro Mazzamuto, care îl plasează pe Quasimodo în contextul literaturii siciliene. Bazându-și demersul și pe componentă geografică, deloc indiferență în strofele sicilianului, exegetul menționează o seama de corespondențe cu unele creații veriste, folosindu-se pe de o parte de legătura dintre cele din urmă și poezia romantică și decadenta, iar pe de altă parte de relația dintre poezia romantică și cea a lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aniversarea unui secol de la moartea poetului, au văzut lumina tiparului o seama de studii dintre care au creat tendințe mai cu seamă cele semnate de Mario Fubini.67 În perioada imediat următoare s-au făcut auzite opiniile lui Francesco Floră, exeget prolific, care avea să îi dedice și lui Salvatore Quasimodo o analiză detaliată, în care declara primatul sicilianului în reînnoirea vocabularului poeziei italiene. Același semnează o cercetare despre versurile recanatezului în care accentuează importantă termenului izolat; afirmă aici că cea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
omului și asupra dimensiunilor cosmice ale misterului care determină contemplarea însoțită de întrebări adresate cerului, ce rămâne tăcut, protestând parcă împotriva egoismului oamenilor.69 Corespondentele care se întrevăd prin compararea operelor lui Pascoli și Leopardi au atras atenția mai multor exegeți de la începutul veacului trecut și nu numai. Într-un studiu din 1932 Caterina Rinaudo remarcă numeroase asemănări: ambii își găsesc inspirația în spectacolul naturii, simt fascinația infinitului, isi ațintesc privirea încordata înspre misterul universului căutând cu truda și în zadar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce fusese până atunci considerat minor, daca nu chiar de valoare îndoielnică, adică de cel din Zibaldone sau chiar de cel din Micile opere morale.109 Fiind implicat și în proiectul 'La Ronda', Francesco Floră, unul dintre cei mai cunoscuți exegeți ai ermetismului, relata într-o biografie dedicată autorului recanatez publicată de Mondadori în anii cincizeci o întâmplare menită să sublinieze dimensiunea la care ajunsese influență versurilor acestuia la începutul secolului: Precizez de la bun început că Leopardi era una dintre primele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
completată printr-o analiza atentă a lexicului versurilor, nu reprezintă numai o oglindă a gustului personal, ci un adevărat glosar de vocabule cu virtualități poetice. Iată de ce Luciano Anceschi îl numește pe romantic maestrul noutății cuvântului poetic, el nefiind singurul exeget care a abordat încărcătură sugestiva a cuvântului acestuia că inspirație pentru noua poezie.174 Ermeticii mai identificau în Leopardi o altă consonanta ce nu ține de artă condeiului ci de o starea ființei: recunoșteau în versurile maestrului recanatez o poezie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
culturale perimate, ci și faptul că există printre noi un mit care a fost și este capabil să deschidă calea spre o civilizație literară cu practici mai deschise și mai umane afirmă în acei ani Luciano Anceschi, unul dintre principalii exegeți ai ermetismului.179 2.5.2. Quasimodo și Ermetismul Pornind de la o mai veche clasificare realizată de Oreste Macrì, Mario Petrucciani în Poetica Ermetismului italian vorbește despre trei generații de poeți novecentiști ce reflectă în operele tot atâtea etape ale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
statuii Ilariei din Poezii noi în Canturi. Tot el a constatat că unele imagini ermetice reiau peisaje nocturne romantice, în versuri ce reactualizează muzicalitatea ritmata și tulburătoare a celor leopardiene. Un indiciu suplimentar, oferit de unul dintre cei mai importanți exegeți ai ermetismului, al faptului că legătura dintre curentul ermetic și Leopardi poate fi întărită și de ascendentele poeziei quasimodiene în Canturi.187 2.5.3. Declinul Ermetismului Atunci cand curbă ascendentă a ermetismului a atins apogeul și a început să coboare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sus (...) credem că suntem îndreptățiți să considerăm că rafinamentul ungarettian împins până la extrem conține o inspirație subtilă tot mai sterilă, destinată să se stingă; că forța lui Quasimodo, tânăra, atentă, măsurată, deține cele mai alese atribute ale noii arte. Dorința exegetului de a-si laudă prietenul l-a împins spre exagerări encomiastice, aflate uneori departe de adevăr: El, după cum bine spune Natoli, nu a preluat nimic de la crepusculari, futuriști, vocieni, avangardiști (ca să nu mai vorbim despre Pascoli și D'Annunzio!). Această
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o natură necontaminată și prin cea de a găsi o cale de comunicare cu divinitatea.362 În primele volume dialogul dramatic cu Dumnezeu, marcat de întrebări fără răspuns se concretizează într-un veritabil filon tematic analizat de o seama de exegeți printre care Giuseppe Zagarrio și Giuseppe Barone.363 Acest dialog, constant în volumul Acque e terre din 1930, în care tematica de factură religioasă era destul de frecvență (autorul a repudiat ulterior acele poezii) aparent nu îi oferă eului liniștea dorită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a cuvântului reificat, caracteristică autorului ermetic și explicată de Oreste Macrì în introducerea la volumul Poezii din 1938, este tributara, trebuie repetat, concepțiilor leopardiene despre verb; din ele, Quasimodo preia și caracteristicile de vag și nedefinit, fapt nesemnalat de cunoscutul exeget. Poetica cuvântului vag, formulată de Giacomo Leopardi cu un secol înainte de nașterea poetului din Modica, se baza pe conceptul-pivot de indefinit, propus drept ideal ce trebuie atins. Îl vago, cu sensul de poetic în cel mai înalt grad sommamente poetico
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
concomitent două vieți: cea reală și cea livrescă. Tumultul vieții sale a fost retrăit în poezie, eseuri, filosofie, literatură ș.a. Mereu neliniștit, incitant și agresiv, Unamuno a creat o operă variată, contradictorie, caleidoscopică și inedită, ceea ce i-a derutat pe exegeți, care l-au considerat, rând pe rând, catolic, protestant, ateu raționalist, mistic, existențialist, vitalist, pragmatist, iar ca orientare politică: monarhist, republican, socialist 4. De fapt, Unamuno a fost mereu conștient de contradicțiile sale, fie în timp ce le cultiva, fie după aceea
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
momentul constituirii sale, romantismul e o permanență complexă, exprimând o atitudine, un mod de a exista și a reacționa în fața universului. După cercetarea cristalizărilor din secolul al XIX-lea, în fond a „vârstelor interioare ale curentului”, în Romantismul românesc (1968), exegetul depistează în Aspecte și structuri neoromantice (1971) teme și modalități existente după 1900 în alte curente literare, de orientare tradițională sau modernă. Identifică note neoromantice atât la Mihail Sadoveanu, St. O. Iosif, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu ș.a., cât și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
și indicii false care să-l determine să creadă că universul acesta este mai real decât realul, critica literară trebuie să participe la acest joc al labirintului și să fie învingătoare, însă labirintul nu are niciodată o singură ieșire și exegetul este pus nu doar în situația de a oferi o cale către lumină, ci și în aceea de a reface arhitectura construcției, de a realiza o hartă a capcanelor, de a deschide camerele secrete. Direcțiile critice privesc fie relația operei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
succesul obținut de o nouă generație nu înseamnă ieșirea de pe scena literară a generației precedente, ci doar o altă modalitate de raportare la univers și de filtrare a acestuia în spațiul literaturii 19. Rețineri față de folosirea termenului formulează însă destui exegeți, astfel Mihai Zamfir amintește că, dincolo de discuțiile interminabile pe marginea conceptului de generație, termenul s-a dovedit util în desemnarea unor grupări care s-au remarcat în perimetrul literaturii tocmai prin personalitățile deosebite ale unor scriitori. În diacronie, contează până la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sociale, de mentalități care constituie spiritul epocii respective, existența unui context, al unui cadru de afirmare comun. Bineînțeles că, în pofida negărilor, acest cadru comun impune și o serie de trăsături care îi apropie pe scriitorii acelei perioade. Trăsăturile pe care exegeții le-au considerat definitorii pentru delimitarea unei generații sunt, de multe ori, suficient de relevante atât timp cât se înțelege că ele nu trebuie absolutizate. E motivul pentru care chiar Thibaudet sublinia caracterul eclectic al unei generații, care presupune divergențe de opinii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”. Prin rigoare, caracter larg comprehensiv și varietate a operei sale de culegător, exeget, metodolog, istoric al folcloristicii și editor, B. continuă activitatea pleiadei de folcloriști alcătuită din P. Caraman, T. Papahagi, I. Diaconu, D. Caracostea și I. Mușlea, fiind însă mai apropiat, prin afinități spirituale și preocupări, de ultimii doi, al căror travaliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
sfera de interes depășește substanțial problemele teatrului, care continuă să ocupe totuși primul loc. Expunerea densă, cu incursiuni istorico-literare, probează, pe baza argumentelor biografice și artistice, încadrarea scriitorilor în epoca modernă. Dintre aceștia, Shakespeare se va instala definitiv în preocupările exegetului. Capodoperele „divinului brit” sunt considerate din perspectiva gândirii de tip renascentist; orizontul lor vast și polimorf este sondat prin tipologie, intrigă, varietatea de epoci, popoare, medii sociale, fantezie, forța pasiunilor, concentrarea caracterelor, dinamica acțiunii, armonia construcțiilor dramatice și prezentarea realistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
sine spre Fire de iarbă, marele poem al erei americane moderne, construit arborescent, sub semnul identificării cu cei din jur la scara democrației cosmice. Edificatoare este însă cartea Scene din viața lui Shakespeare (1958), care îl plasează pe G. printre exegeții importanți ai marelui dramaturg. În ciuda stilului ușor accesibil, cu tente de romanțare și abordări reportericești, contribuțiile interpretative sunt indubitabile. Ordonată în trei secvențe dispuse cronologic, materia reface drumul vieții și al operei într-un context istoric, social și cultural amplu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
neasemănat mai de valoare al aceleiași generații”. Prin coborârea poetului Blestemelor (care nu ar fi decât „o hibridă împerechere de byronism și de verism al ulcerelor”) este caracterizat și Crainic. În timp ce în poeme argheziene dintre cele mai importante (socotite de exeget „surogate, nu bunuri de artă”) și-ar găsi ultima expresie „spiritul de destrămare”, „vărul Crainic” „înfățișează un tip opus destrămării”. Poeziei lui Beniuc, unul dintre cei mai fecunzi colaboratori ai „Revistei Fundațiilor Regale” sub directoratul său, C. îi atribuie virtuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]