2,392 matches
-
și etic, 1983) sau ale prozei lui N. Filimon, A. I. Odobescu, Ion Creangă ș.a., descifrați dintr-o perspectivă diacronică, dar mereu raportați la gustul și orizontul de așteptare al actualității. O contribuție aparte o aduce C. în domeniul eminescologiei. În exegezele Eminescu în conștiința critică (1994), Eminescu în perspectivă critică (1997), Eminescu în orizontul criticii (2000), este vădită cumpăna dreaptă a judecății, criticul căutând de fiecare dată a pune în lumină elementul de originalitate al studiilor de eminescologie în raport cu ansamblul cercetărilor
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
e aici la fel. Numai că el știe că cei din jur sunt alții, așa cum dublul său de pe Terra e altul. Dar nu poate dovedi nimic. Amintirile deghizate „nu răsar din solicitarea directă a memoriei [...], se iscă din actul de exegeză literară”. Pentru omul timid, de profesie critic literar, „deghizamentul este actul său natural de comportare”. Paginile despre Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Mihai Beniuc reprezintă adjuvante esențiale în înțelegerea operei acelora. Pentru Camil, „autenticitatea constituia mijlocul cel mai simplu
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
ținut al abjecției instituționalizate, proliferând în final asemenea rinoceritei din piesa ionesciană. C. s-a impus însă ca eminescolog, fiind apreciat dintru început de Edgar Papu și George Munteanu. Eminescu - Dialectica stilului (1984), carte erudită și polemică, constituie și baza exegezelor sale viitoare. Metoda arhetipală folosită revelează unitatea organică a operei în întregul ei, virtute dedusă în urma analizei a nouă „cercuri dialectice”, supraordonate de conceptul de Archaeus - „punct originar al universului” -, prin care Eminescu „împacă contrariile”, rezolvându-le sub semnul armoniei
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
Coloșenco), Politica istorică a României, București, 2002; Nichita Stănescu, Opere, I-V, introd. Eugen Simion, București, 2002-2003; G. Bacovia, Opere, introd. Eugen Simion, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Documente Ion Barbu, RL, 1990, 10; Florin Faifer, Preludiu la o exegeză, CRC, 1990, 20; Liviu Grăsoiu, Încă se poate, L, 1999, 43; Marin Mincu, Barbiana, RL, 2000, 13; Gellu Dorian, Mircea Coloșenco, „Climate”, CL, 2003, 5. N.M.
COLOSENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
nuanță critică, sunt expozitive și prozaice. Cultivarea aforismului sau a paradoxului, în toate etapele creației sale, apare ca un gest firesc pentru un poet reflexiv, cum a fost C. Substanța unor asemenea cugetări este, de cele mai multe ori, de esență tragică. Exegeza critică l-a considerat, oarecum definitiv, aderent declarat al parnasianismului, în primul rând al lui José Maria de Heredia (căruia îi dedică în 1905 un sonet: La moartea lui Heredia). Dar poetul ieșean oferă imaginea complexă a unui creator cu
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
meșteșuguri și artă populară, cultură spirituală, inclusiv un capitol despre dimensiunea sa creștină). Este unul dintre puținele, dar atât de necesarele studii de prezentare științifică, totodată accesibilă, a totalității culturii populare românești în marile ei articulații. Cu deosebire preocupat de exegeza folclorului, C. n-a neglijat cercetarea de teren, Sub zare de soare (1973) fiind una dintre cele mai bune cercetări folclorice contemporane, aplicate la specificul unui sat (Oltina). Ea conține 121 de cântece lirice, balade, jurnale orale, poezia obiceiurilor tradiționale
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
C. urmărește, de fapt, probarea sincronismului dintre literatura română și marile literaturi europene (în principal cea germană, dar și franceză și engleză). Această intenție poate fi observată încă de la debutul editorial, Caragiale și începuturile teatrului european modern (1974), o solidă exegeză, care atrage atenția criticii românești din acea perioadă. Studiul respectă premisa potrivit căreia cercetarea comparatistă trebuie să își propună consolidarea importanței unui scriitor în dezvoltarea culturii naționale. Ceea ce încearcă să demonstreze C. în această exegeză este faptul că valoarea lui
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
european modern (1974), o solidă exegeză, care atrage atenția criticii românești din acea perioadă. Studiul respectă premisa potrivit căreia cercetarea comparatistă trebuie să își propună consolidarea importanței unui scriitor în dezvoltarea culturii naționale. Ceea ce încearcă să demonstreze C. în această exegeză este faptul că valoarea lui I. L. Caragiale în contextul literaturii universale stă mai degrabă în modalitatea originală și modernă de a gândi teatrul, și nu în suprapunerea care se poate face uneori cu anumite texte din Ionescu sau Beckett. Studiul
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
1996), Ludwig Tieck și Heinrich von Kleist (Hanswurst emigrant. Despre teatrul de marionete, 1997). În colaborare cu soția sa, Viorica S. Constantinescu, a tradus Amnezia, comedie de Henning Kraus (1998). Este și autorul eseului de politologie și istorie comparată Despre exegeza extremei drepte românești (1998). Lucrări de sinteză, definindu-se în primul rând prin rigoarea și coerența argumentării, dar și prin vastitatea informației, cărțile scrise de C. impun „un critic de ținută universitară cu imaginație de eseist” (L. Ulici). SCRIERI: Caragiale
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
european modern, București, 1974; Moștenirea modernilor, Iași, 1975; Clasicismul (în colaborare cu Viorica S. Constantinescu), Iași, 1976; Moștenirea modernilor, Iași, 1978; Introducere în literatura clasică europeană, Iași, 1978; Don Juan sau Întoarcerea la dragoste, Iași, 1994; Bisidentul, Iași, 1998; Despre exegeza extremei drepte românești, Iași, 1998; Anotimpul haijinilor. Eseuri de literatură comparată, Iași, 2001. Antologii: Mircea Dinescu, Lyrik. Revolution und das neue Europa, Augsburg, 1991 (în colaborare cu Henning Krauss); Mircea Dinescu. Dichter und Bürgerrechtler. Neue Gedichte, Dokumente, Analysen, Augsburg, 1992
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
deschideri către istoria ideilor și mentalităților etno-spirituale (Primitivii picturii românești moderne, 1980, Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800), 1984, Scriere și oralitate în cultura antică, 1988). Deși în anii ’80 începuse să-și facă un nume în exegeza artelor plastice, C. s-a fixat pe piața literelor ca traducător și interpret al filosofiei lui Platon, colaborator al prestigioasei ediții coordonate de C. Noica; Hermeias filosoful (1983), Republica (1986), Philebos (1993) sunt cel puțin trei puncte de onoare dintr-
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
retorică, abstractă, fără simțul proporțiilor. Două-trei citate ar fi convins. Criticul începe însă prin a stabili evoluția și a fixa temperamentul autorului. Poezia ar fi de natură individualistă și simbolică, iar evoluția ei marchează trecerea de la individualism la impersonalism obiectiv. Exegeza înaintează îmbrățișând și alte domenii: poliritmia, vocabularul intelectual, armătura documentară și informativă, mijloacele formale ș.a. Totul spre a demonstra că N. Davidescu e un talent minor, minat de un enciclopedism insuportabil. Însă demonstrația e, separat de subiectul ei, excepțională, irigată
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
simplifică mult universul plin de ambiguități al poemului (o arhitectură de ambiguități). În același stil sunt analizate filonul tradiționalist, erotica, etosul, arta poetică și tema religiosului („între credință și tăgadă”) în lirica lui Arghezi. Multe din idei vor intra în exegeza argheziană ulterioară. C. însuși a continuat să urmărească, cât timp a avut dreptul să publice, fenomenul arghezian, scriind despre toate cărțile poetului. I s-a reproșat nota accentuat didactică și schema prea rigid raționalistă a viziunii critice. Reproș în bună
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
și Delavrancea, n.n.), Delavrancea a fost, netăgăduit, superior prin sinceritate și dăruire”. Încă o dovadă că biograful nu cade, așadar, în idolatrie. Corectitudinea morală este, pentru el, o calitate ce nu poate fi înlocuită de nimic. Itinerar critic cuprinde puține exegeze critice propriu-zise. Este o operă de erudiție și, de la un anumit punct, opera unui moralist care știe să descopere amănuntul înveselitor. Din comentarea unui glosar, C. scoate o pagină de ironie cărturărească fină. O carte despre Corectitudine și greșeală îi
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
filologice sunt însoțite în comentarii de un savuros repertoriu de anecdote, vorbe de spirit, întâmplări care înveselesc pagina. Criticul are darul neîntrecut de a descoperi în texte asemenea formule. Iar când textul este mai apropiat de prezent, intervine memoria criticului. Exegeza se transformă atunci într-o memorialistică spumoasă, inteligentă, pe alocuri, neașteptat, lirică. Astfel sunt scrise paginile despre Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Zaharia Stancu, George Oprescu, Mihail Sebastian, Perpessicius. Critica biografică nu și-a epuizat instrumentele. C. are talentul s-o
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
roman numit epopeic-simbolic (mitopoetic), a cărui descendență este urmărită până la Thomas Wolfe. În special în dimensiunea sa metapoetică modelul melvillian este proiectat ulterior asupra romanului american și european modern, urmărindu-i-se tentaculele până la narațiunea postmodernistă. Nu numai poetica și exegeza de text profită de pe urma acestei practici interpretative, ci și un anumit tip de comparatism intertextual, folosind opera unui autor drept grilă de referință pentru comentarea altor opere, din timpuri și din spații culturale diferite. Hermeneutical Desire and Critical Rewriting pornește
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
1925, 236-248; Iacob Negruzzi, Gheorghe Cretzianu, CL, 1887, 6; Al. I. Șonțu, George Crețeanu, București, 1888; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 14, 42-48, 65; Călinescu, Ist. lit. (1941), 293-294, Ist. lit. (1982), 327-328; Cornea, Alecsandrescu-Eminescu, 288-324; Cioculescu, Varietăți, 132-136; Șerban, Exegeze, 43-45, 63-67; Roxana Sorescu, Metamorfoze ale liricii erotice, STRS, 134-136; Dicț. lit. 1900, 241-242; Dicț. scriit. rom., I, 714-715. G.D.
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
să ofere de-a lungul unui sfert de secol publicului german câteva antologii comentate, exemplare ca selecție și informație, precum și lucrarea de mare anvergură Rumänische Literaturgeschichte von den Anfängen bis zur Gegenwart [Istoria literaturii române de la începuturi până în prezent] (1994), exegeză care încununează fericit cariera de excepție a unei cercetătoare străine, atât de devotată fenomenului cultural românesc. În numai 316 pagini sunt surprinse principalele aspecte ale literaturii române (de la folclor până la generația ‘80), acordându-se un spațiu amplu atât „emigrației interioare
BEHRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
medieval, al Renașterii, încheindu-se cu teatrul englez. Volumul al doilea prezintă sinteze concise privind caracteristicile unor mișcări naționale și profilurile unor animatori de frunte ai artei spectacolului. Un loc important îl ocupă aici autorii români care au contribuit la exegeza teatrului românesc. SCRIERI: George Storin, București, 1965; Pirandello, București, 1967; G. B. Shaw în România, București, 1968; Teatrul medieval european, București, 1970; Agatha Bârsescu, București, 1972; Teatrul expresionist german, București, 1974; Teatrul american de azi. Călătorie teatrală prin Statele Unite, Cluj-Napoca
BERLOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285708_a_287037]
-
care lipsește din cartea sa, ar fi arătat că subiectul a fost prezent în literatura românească de specialitate, cartea lui Nicolae Petrescu, Primitivii (1944), fiind doar un exemplu în această privință. Totemism românesc este, în cea mai mare parte, o exegeză a unor ritualuri, rituri, obiceiuri și sărbători populare, totemul dobândind în concepția autoarei o accepțiune etnologică. Titlul cărții trebuie înțeles deci în accepțiunea lui metaforică, studiul fiind de fapt închinat strămoșilor și cultului lor, definindu-se astfel ca unul de
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), B. s-a afirmat ca un avizat cercetător al dramaturgiei și prozei contemporane din Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înțelegerii literaturii prin prisma realismului socialist, B. realizează totuși exegeze serioase, în care predomină analiza psihologică a personajelor și atenția concentrată asupra procedeelor artistice. Efortul de sincronizare cu statutul criticii și istoriei literare moderne se vădește în studiul Romanul și contemporaneitatea (1984), unde B. apelează la un instrumentar critic complex
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
B. nu a manifestat mai multă îngăduință nici față de propria sa producție lirică, pe care o cerne printr-o sită foarte fină, astfel încât ceea ce rămâne, la urmă, în volum, să-l reprezinte cu adevărat. Luciditatea maximă a poetului solicită o exegeză critică pe măsură și ridică un semn de întrebare: dacă B. trebuie analizat în evoluția sa, așadar dintr-o perspectivă diacronică, fixând etapele devenirii sale (cum a procedat Tudor Vianu), ori, dimpotrivă, se cere interpretat exclusiv prin prisma volumului Joc
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Eugen Barbu, G. Călinescu, Al. I. Ștefănescu, Alecu Ivan Ghilia, Marin Sorescu, Al. Ivasiuc, Iosif Naghiu, Zaharia Stancu, G. Ciprian, Maria-Luiza Cristescu, Vintilă Corbul, Dumitru Solomon, Constantin Chiriță, Mircea Sântimbreanu, Mircea Radu Iacoban, Paul Cornel Chitic, Constantin Țoiu ș.a.). Câteva exegeze se constituie ca ipostaze complementare în programul de familiarizare a cititorului polonez cu istoria (Rumunia od Trajana do democracji ludowej, 1953) și literatura română (Dzieje literatury rumuńskiej [Istoria literaturii române]), în volumul Dzieje literatur europejskich (1977). La acestea se adaugă
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
vizează o gamă largă de dramaturgi, români și străini (Lucian Blaga, Camil Petrescu, Claudia Millian, Mihail Sorbul, C. Goldoni, H. Ibsen, A. Strindberg, P. Claudel, L. Pirandello ș.a.), cărora cronicarul le dedică, de cele mai multe ori, comentarii substanțiale și nuanțate. Adevărate exegeze, aceastea dezvăluie un abil mânuitor al condeiului, cu o solidă cultură și gust rafinat, deschis noului. Observațiile criticului au în vedere, de regulă, calitățile literare ale operei dramatice (originalitatea, suflul ei de viață, construcția personajelor, ritmul acțiunii) și, nu mai
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
Valenciennes”, „Revue d’histoire du théâtre”, „Leș langues néo-latines”, „Littératures et nations”), domeniul predilect fiind cel al comparatisticii, iar subiectul preferat, operă lui Tudor Arghezi, Mircea Eliade și Eugen Ionescu. În 1993 tipărește La Jeunesse littéraire d’Eugène Ionesco, prima exegeza, în Franța, asupra operei de tinerețe a dramaturgului. Integrand personalitatea acestuia în ansamblul literaturii române interbelice, C.-S. reușește să demonstreze că Eugen Ionescu nu trebuie considerat doar un scriitor francez ce a debutat în literatura română, ci o personalitate
CLEYNEN-SERGHIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286298_a_287627]