1,387 matches
-
puteau înconjura Curia într-o clipă. Totuși, unii insistau că Julius Caesar fusese atacat chiar în vechea Curie de la Pompeius, fusese lovit în spate pe când stătea în picioare, înconjurat de niște demnitari care se prefăceau că imploră clemență pentru un exilat. Nimeni dintre ai lui nu venise să-l salveze. Alți senatori răspunseră că Augustus a răzbunat cumplit crima aceea, distrugându-i nu doar pe autorii ei, ci și amintirea locului unde fusese înfăptuită. Vechea Curie fusese închisă și alături, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
astăzi Pianosa, unde adolescentul de șaisprezece ani Agrippa Postumus a fost exilat și ucis, s-au descoperit ruinele unei vile a familiei imperiale. O serie de inscripții arată însă că ea a fost transformată într-o tristă destinație a celor exilați. Timp de multe secole, a fost închisoare. Capitolul II Nike din Samotrakhi. În 1863, cei care au debarcat pe insula părăsită au explorat ruinele orașului cu ziduri ciclopice și au descoperit o statuie splendidă, Nike din Samotrakhi, pe care Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au fost grav mutilate: Valerius Messala, Agrippa, Cilnius Maecenas, Traseas, Elvidius, Memoriile lui Augustus, ale lui Tiberius, ale Agrippinei, ale tânărului Drusus. Au dispărut complet sau parțial scrierile istoricului Titus Labienus, arse din porunca Senatului; ale incisivului Cassius Severus, cel exilat de Augustus; ale lui Cremutius Cordo, care a ales moartea pentru că Tiberius îi distrusese opera; ale lui Pompeius Trogo, pe care îl cunoaștem doar mulțumită compendiilor lui Juba și Marcus Justinus; ale lui Aufidius Bassus, care își notase fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
consemnată în paginile Jurnalului intim. Încearcă să scrie un roman, dar rezultă, cum insistent repetă Unamuno, o „carte oglindă“, o oglindă devoratoare și mărturisitoare, plimbată de-a lungul unui șir de ani în care starea de expectativă aproape sterilizantă a exilatului înfometat de știrile din țară era nota caracteristică a existenței marelui basc. Figurile tutelare îi sunt în acest sens Dante și Mazzini (citat fiind, pe lângă ei, și Victor Hugo), mari proscriși pe care-i evocă solidar la tot pasul. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici filozofie, încă și mai puțin politică“, creștinismul care „se adresează conștiinței celei mai intime“, celor care au o viață interioară, „celor care suspină, celor pe care incompletitudinea lor îi face să sufere“ (Michel del Castillo), cu mențiunea că, pentru exilatul Unamuno, totul este însă, și încă dintotdeauna, politică, politică concretă, cum observa Zubizarreta, adică existență inevitabilă în, cu și împotriva istoriei și sub geana arzătoarei dorințe de nemurire în trup. Istoria apare ca o oglindă, aburită adeseori, a nemuririi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
indolentă de liniște unde totdeauna se jucau câțiva copii, căci pe-acolo nu circulau tramvaie și arareori automobile, câțiva bătrâni veneau să se însorească în după-amiezile fragile și blânde de toamnă, când frunzele unei duzini de castani sălbatici care creșteau exilați acolo, după ce tremuraseră în vântul de miazănoapte, se rostogoleau pe pavaj sau acopereau șederea băncilor de lemn vopsit totdeauna în verde, în culoarea frunzei proaspete. Acei arbori domesticiți, urbani, în formație corectă, care, când nu ploua, își primeau rația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă îngrop. Trec însă la cazul romanului meu. Căci îmi imaginasem, acum câteva luni, să fac un roman în care voiam să-mi pun cea mai intimă experiență a exilului, să mă creez, să mă eternizez sub trăsăturile mele de exilat și de proscris. Și-acum mă gândesc că cel mai bun mod de a face romanul acela e să povestesc cum trebuie să-l fac. Este romanul romanului, creația creației. Sau Dumnezeu din Dumnezeu, Deus de Deo. Ar trebui, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru fericire și care s-au pierdut în inerția dorințelor titanice respinse din interior fără a fi putut nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și Moise și Sfântul Pavel - și după el Victor Hugo. Și ei toți, Moise, Sfântul Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și care s-au pierdut în inerția dorințelor titanice respinse din interior fără a fi putut nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și Moise și Sfântul Pavel - și după el Victor Hugo. Și ei toți, Moise, Sfântul Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo și atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să înregistrezi totul denotă, poate, că nu te bucuri de nimic. Așa s-a născut dorința de plecare. Să fugi de tot ceea ce e comun pentru a-ți transforma singurătatea în excepție. Marile spirite pe care le admir au fost exilații propriei mele națiuni. Tînărul V., nemulțumit de sine căci, abia pornit, n-a realizat nimic, scîrbit de propriul său trup mult prea departe de perfecține, ar vrea să se exileze chiar din acesta. Dar ce trup ar oferi sufletului său
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
acesta. Dar ce trup ar oferi sufletului său azil? Abia acum știu cît de plin e universul de refugiați din trupuri putrede. Cît de stupidă e dorința de a părăsi cînd prostia suverană face din cel ce gîndește un perpetuu exilat în propria lui țară!... Dar și de mine, scriitorul V., e tînărul nemulțumit. Candid dar intransigent, nu realizează că omul în genere e o ființă amfoterică. El e cel ce întrebă și tot el, cel ce răspunde, bunul ca și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Dumitru }epeneag (Franța, după ce constituise un caz intern, legat de gruparea onirică și, ulterior, de cazul Goma), Gabriela Melinescu (Suedia), Petru Popescu (SUA); 1976: George Astaloș (Franța), Vera Călin (SUA), S. Damian (RFG), Eugen Luca (Israel); 1977: Paul Goma (Franța, exilat forțat cu întreaga familie, după ce-și dobândise prestigiul de disident prin activitatea din țară), Virgil Tănase (Franța), Ion Vianu (Elveția, susținător al disidenței lui Paul Goma, alături de I. Negoițescu, care solicită în 1983 azil politic în RFG), Mariana Șora
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
comunismului românesc, un adevărat prinț roșu, un răsfățat care a beneficiat de tot ce putea beneficia un scriitor. Fuga sa în ianuarie 1960 în Germania, unde a cerut și a obținut azil politic, a surprins pe toată lumea, inclusiv pe ceilalți exilați, care nu l-au agreat și nu l-au acceptat în rândul lor niciodată, nici în Germania, nici în Franța. Florin Manolescu citează în dicționarul său prezentarea pe care i-o face "Buletinul de Infirmații al Românilor din Exil", o
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
la țară, procesul a inclus "mai puțină cenzură a presei, întrucîtva mai mult spațiu pentru organizarea de activități autonome ale clasei muncitoare, introducerea unor măsuri legale de protecție pentru indivizi, cum ar fi habeas corpus, eliberarea majorității deținuților politici, întoarcerea exilaților, măsuri pentru îmbunătățirea distribuirii venitului și, cel mai important, tolerarea opoziției" (Linz și Stepan, 1996: 3). A crescut toleranța față de ceea ce făceau indivizii atît timp cît monopolul partidului asupra puterii și relațiile lui cu Uniunea Sovietică nu erau afectate. Liberalizarea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Domnul Iassy, prefectul județului, au emis o circulară pentru suprimarea vagabondajului. Exmisiunea celor fără de căpătâi se-ndreptează mai cu seamă contra evreilor. Din Focșani societatea noastră a primit fotografia unui grup mare de bărbați cari au fost esmiși din acel district. Exilații vor fi espediați peste graniță. Între acei cari sânt siliți să părăsească în acest chip țara se află persoane așezate de mai mult de trei zeci de ani acolo. Unii dintre exilați sânt capii unor numeroase familii și se hrăneau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bărbați cari au fost esmiși din acel district. Exilații vor fi espediați peste graniță. Între acei cari sânt siliți să părăsească în acest chip țara se află persoane așezate de mai mult de trei zeci de ani acolo. Unii dintre exilați sânt capii unor numeroase familii și se hrăneau prin muncă onestă. Apelurile către autoritățile române au rămas fără de rezultat. Amploiații declară c-au fost rânduiți de cătră superiorii lor să execute decretul de esmisiune cu toată asprimea. * "Fraternitatea" - organul bucureștean
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Sunt vreo doi ani însă de când se formă o nouă partidă, care și-a dat numele de intransiginte. Această partidă are în sânul ei mulți bărbați onorabili și cu merite. Ea s-a compus însă mai cu seamă de către foștii exilați și deportați ca membri ai revoluțiunii comunale (recte comuniste ) de la 1871. Această partidă cere a nu se ținea seamă de nici o piedecă, nici chiar de aceea a timpului ș-a osebirii de instrucțiune și educațiune. Ea cere a se schimba
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
serios? Dar Goleștii erau boieri de neam și autohtoni, deci, ca atari, nu s-au uitat la folosul practic, lăsând în seama d-lui C. A. Rosetti admirabila calitate de-a concilia interesele sale private cu rolul de martir, de exilat, de prigonit, pe care l-a știut juca în perfecțiune. Martiriu și patriotism ce se traduce în practică în pensii reversibile, în lefuri exorbitante create ad-hoc, în sporirea cu 40 la sută a bugetului cheltuielelor, în urcarea birurilor, în înmulțirea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
notorietate Paul Goma. După opinia lui Goma, textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei pseudo-disidențe, spre a legitima, mai departe, conformismul intelighenției, sub privirile căreia România a cunoscut o degringoladă amețitoare sub toate aspectele. În consecință, Goma a ajuns exilatul cel mai demonizat, într-o măsură în care nici regimul comunist nu reușise s-o atingă. Și asta nu fiindcă el este "spurcat la gură", ci fiindcă a înțeles că trădarea intelectualilor a supraviețuit cu brio celor vreo cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
E tocmai și ceea ce îi va reproșa Ion Bogdan Lefter lui Mircea Dinescu, văzându-l un refugiat în timpul revolut al sămănătorismului.228 Formula care l-ar caracteriza pe Mircea Dinescu ar fi aceasta: un modernist exilat în sămănătorism. În realitate, exilații în "sămănătorism urban" vor fi chiar opzeciștii, încât intuițiile critice ale lui Radu Enescu lucrau mai bine: ludicul lui Mircea Dinescu refuză să fie postmodernist, făcând saltul în transmodernism. Din păcate, tentativa lui Radu Enescu a rămas fără urmări și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Simțeam că e nevoie de un alt concept căruia abia acum i-a sosit sorocul, odată cu decesului postmodernismului. C. D. Zeletin e un poet de dincolo de mode, nefiind nici "clasic", nici "tradiționalist", nici "modernist", nici "postmodernist", dar cu siguranță, "un exilat în absolut", cum s-a vrut Al. Philippide, în ultimele decenii de viață. Nu întâmplător cei doi poeți s-au prețuit reciproc. Poeții și poeticile sunt nenumărați/nenumărate, dar poezia e una singură. În tot ce a făcut, C. D.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
culturii române. Rezultatul va fi Ulterior va fi ridicată la rang de arhiepiscopie. Intelectualitatea românească este supusă unui regim extrem de sever. Învățătorii și profesorii din perioada interbelică nu au mai fost acceptați În școală, mulți fiind cuprinși În valurile de exilați În Siberia. SÎnt aduși În schimb din Rusia și Ucraina cca. 5000 de Învățători ruși, prin care se urmărea ocuparea culturală a satelor și deținerea tuturor posturilor de conducere din Învățănînt. Ilustrativ este cazul lui Nicolae Costenco, fost redactor prim
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
progres, nici la ierarhie în artă. Însă împlinirile sale rămân dincolo de astfel de presupuneri, dispreț sau orgolii; este dreptul din naștere al unui geniu să inspire frică și uimire 27. Ultimii ani ai vieții lui au fost nespus de triști: exilat de cetatea lui iubită pe care nu a mai revăzut‑o, asistând la înrobirea patriei, el a văzut rând pe rând dispărând toate marile figuri ale Renașterii. Din ce în ce mai singur, în‑ corsetat din toate părțile și persecutat de ideea morții, el
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
unii se aflau la Paris, unde umpleau ziarele cu articole, „sperând să câștige simpatia Europei.” Alții au rămas în zona frontierelor și le promiteau compatrioților că , odată cu venirea primăverii, cauza lor va triumfa”. Consulul rus era convins de faptul că exilații pun la cale un complot. In Principate, producea mirare atitudinea pasivă a puterilor europene. Turcia era încă puțin sprijinită de către Anglia și Franța, aflându-se în continuare sub presiunea diplomației țariste. în același raport înaintat lui Nesselrode, Kotzebue considera că
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
lui Ioniță Popovici și „conjurația confederativă”. Pentru a-și asigura continuitatea domniei, prințul Sturdza a fost determinat să pună în aplicare unele măsuri de ameliorare, în limitele permise de Regulamentul Organic. Adevărul despre cauza românească era propagat de către majoritatea românilor exilați prin toate mijloacele aflate la îndemână în ac el timp: memorii, note, petiții, scrisori, articole de presă. Era o perioadă în care a sporit foarte mult nemulțumirea față de puterea protectoare, care- susținea pe domnul Moldovei și care supraveghea cu atenție
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]