1,411 matches
-
Noul orizont de așteptare al noului destinatar făcea necesare strategii specifice, cu eficacitate estetică"156. Ideea unei cariere în exil dispare progresiv, odată cu greutățile întâmpinate. Un alt capitol ar merita să fie dedicat", completează Monica Lovinescu, "(ca pietrele de pe mormântul Exilatului Necunoscut) ratărilor și rataților exilului. Poetul transformat în reprezentant al unei firme oarecare, ață, foarfeci, revistuțe și alte enciclopedii, prozatorului devenit contabil, romancierului paznic de garaj, cu toții înghițiți în noile lor staze și metastaze. Câte unul mai ajungea până la o
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cunoașterea, ne determină personalitatea, predetermină rațiunea. Limba este, de asemenea, un arhetip și determină forma gândirii. Modelul cultural francez de stânga este primitor, se potrivește profilului intelectual, iar lupta acerbă împotriva comunismului este motivată psihologic. În redefinirea ca ființă culturală, exilatul se orientează într-un stil propriu către cultura, limba, tradiția țării gazdă. Nivelul ridicat de cunoaștere a limbii este însă o condiție necesară. Problema majoră a scriitorilor din exil rămâne receptarea în limba maternă. Scriitorii trebuie să-și însușească limba
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
sunt trăite, cu puține excepții, ca dilemă"163, spune Eva Behring, analizând fazele de tranziție ale "asimilării, amestecării și suprapunerii" identității naționale. Pe lângă problemele specifice exilului (bilingvismul, integrarea, identitatea culturală, supraviețuirea materială), scriitorii din cel de-al treilea val de exilați se confruntă cu dificultăți stilistice, datorită formării în spiritul literaturii subversive. Problema principală a acelora care publicaseră deja în România și acesta este cazul majorității consta în trecerea de la o modalitate de scriere "camuflată" la o reprezentare acum posibil deschisă
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și propriile persoane. Exilul reprezintă dezrădăcinare, înfrângere, suferință, negație, experiență interioară, spirituală. Fiecare scriitor din exil realizează despărțirea de formele românești. Ideea revenirii acasă le influențează și organizează viața. "Întoarcerea acasă" presupune respectarea tradiției și constituie un mod de gândire. Exilații simt că patria trebuie reconstruită, cel puțin la nivel cultural, în țara gazdă. Numai așa valorile românești pot supraviețui. Asta sau negarea apartenenței la sistemul cultural aflat pe pragul desființării. Viața în exil este dificilă și problematică din prima zi
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
la distrugerea dosarelor penale. Am ținut să spunem povestea Ecaterinei Bălăcioiu Lovinescu, deoarece vinovăția fiicei, de a nu-și fi putut salva mama, explică înverșunarea și eficacitatea cu care reușește să depășească dificultățile întâmpinate pe drumul lung al exilului. Fiecare exilat păstrează aproape amintirea familiei, cea pe care încearcă să o protejeze de la distanță, să o ferească de repercusiuni. Faptul că familiile refugiaților sunt urmărite și persecutate în țară, reprezintă una dintre cele mai grave consecințe ale exilului. II.5. Identitatea
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Sălcudeanu, acceptând totuși că exilul stă la granița dintre psihic și spirit, iar două dintre maladii "ar putea îmbogăți cu nuanțe descriptive boala desțărării"192. Exilul presupune schimbări de ordin moral, sufletesc, presupune denaturarea ființei, deci, la extrem, îmbolnăvirea ei. Exilatul este privat de caracteristicele identității înnăscute la care nu mai poate accede direct. Cu alte cuvinte, îi lipsește individualul ereditar. Nevoia de a regăsi individualul este caracteristică "todetitei". Lipsa generalului provoacă "catholita", "maladie spirituală tipică pentru ființa umană, torturată cum
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
valabilă formă de universalitate [...] Cu majoritatea angajărilor sale deliberate, el caută atunci să ia cu asalt generalurile. Adesea el se lasă prins de cele gata făcute (ca "ideologiile") pe care le întâlnește în ceasul său istoric"193. "Catholita" explică nevoia exilaților de a face parte dintr-un grup, de a adera la organizații și idei. Totuși, omul are nevoie și de lucruri care să se potrivească felului său de a fi. Neobținerea lor provoacă "horetită", maladie ce exprimă "tortura și exasperarea
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Noica este absurdă ideea că "manifestările individului, comunicările lui, când e vorba de cel uman, și în genere determinațiile insului ori ale situațiilor individuale nu există, sau că pot fi oricare, sau că nu înseamnă nimic"197. Dar asta fac exilații când resping spiritualitatea românească, formă auto-definitorie, și comuniștii când pretind renunțarea la tradiție, la cultura precedentă. Refuzul specificității, negarea propriei ființe sunt calificativele "ahoretiei". "Ahoretia este o maladie a lucidității"198. Actele artistice sunt cumva tributare maladiilor spiritului, deoarece sunt
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
părut simbolică pentru un exil asumat până la absurd. Totul era românesc în ea, până la ștergare sau la cărțile din "Biblioteca pentru toți""200. Cristina Sturdza solicită primăriei din Paris în 1982 un apartament pe care-l transformă cu ajutorul mai multor exilați într-o casă românească. Neagu Djuvara, deși trece printre francezi drept unul de-al lor, nu se desparte de "românitatea" sa. "Cum să le treacă prin minte că ceea ce era pentru ei o maximă laudă putea fi pentru mine tainică
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mine tainică suferință?", povestește N. Djuvara, invocând reacțiile prietenilor când îi aflau naționalitatea. Se dădea uitării, se arunca în neființă, în neant ceea ce era tocmai specificitatea mea, taina mea scumpă, "românitatea" mea"201. Acestea sunt semne ale "todetitei", maladie a exilaților înscriși în lupta pentru păstrarea identității înnăscute. Eva Behring realizează o tipologie 202 a fenomenului identității culturale în exil, împărțită în trei categorii, în funcție de bilingvism și de direcția adoptată, oferind exemple pentru fiecare. Din prima categorie fac parte scriitorii care
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Pe Sartre și pe Camus îi adusesem în bagaje, Malraux aparținea adolescenței mele. Aveam natural și surprize"204, notează autoarea, invocând seria de lecturi cotidiene. Pornind de la triada Evei Behring, Nicoleta Sălcudeanu realizează "o împărțire funcțională pe trei tipologii de exilați" pe care le denumește "ExPatrioții, Expatriații și Ex-patrioții"205. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca aparțin primei categorii, alături de Goma, Țepeneag, Petru Dumitriu, Vintilă Horia. Exilul nu provoacă Monicăi Lovinescu o schimbare de perspectivă asupra literaturii, cel mai prolific domeniu de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
toate acestea, nu retractează elogiile la adresa lui. Perioada cuprinsă între 1978 și 1982 este transcrisă în cel de-al treilea volum din Unde scurte. Autoarea numește două fenomene caracteristice acestor ani: sprijinirea disidenței de către intelectualitatea franceză și neoproletcultismul. Intelectualii francezi și exilații se alătură acțiunilor întreprinse de "Europa Liberă" ca împreună să destrame imperiul comunist. Neoproletcultiștii români, "curteni ofensivi ai lui Ceaușescu", se organizează în "grup de atac și în purtători de cuvânt și sudalmă ai noii ideologii ceaușisto-comunisto-fasciste"207. Totuși, paginile
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se numără romanul politic, specia scriitorului-delator, subversivitatea, reabilitarea și recuperarea generațiilor, conflictul dintre generații, evazionismul, cenzura, disidența, retrospectivele la sfârșit de an, imaginea comunismului din România, totalitarismul, originalitatea cazului românesc. "Este greu să se certifice o corelație între situația de exilat și temele alese de fiecare autor în parte. Cu siguranță, sunt de depistat asocieri atunci când este vorba de referiri directe la exil"268, cum este cazul Monicăi Lovinescu. În Unde scurte domină discuții legate de socotelile din România, de condiția
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de a-i consuma. Scriitorii au fost dintotdeauna nevoiți să caute metode alternative de supraviețuire materială, pentru că în România nu s-a trăit mai niciodată din scris. Problema supraviețuirii materiale este omniprezentă, din țară până în exil ( am văzut deja că exilații duc o luptă continuă cu lipsurile de ordin financiar). "Dar unui scriitor ascensiunea în partid, în organizații ca Uniunea Scriitorilor, sau chiar la direcția revistelor, nu-i asigură numai avantaje materiale. Funcția socială se poate transforma și în criteriu estetic
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
feroce de a accepta echivalența totalitarismelor în secolul XX, nesațiul cu care condamnă la dreapta ceea ce aplaudă la stânga, cecitatea autoprogramată a socialiștilor[...]; 3) "prudența excesivă" a politicii de la vârful Radio Free Europe"275. La acestea, adăugăm natura cameleonică a unor exilați, imaginea din ce în ce mai sumbră a României, dificultatea procesului de integrare a noilor expatriați. Există, desigur și momente de bucurie: mici victorii în lupta cu politica oficială, momente de rezistență culturală, întâlniri și mese rotunde, viața în afara tranșeelor. La apa Vavilonului este
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cât mai mult autorul a fost determinat de exterior să creeze opera, cu atât mai necesară este cunoașterea cauzelor exterioare"363. Întreaga existență a Monicăi Lovinescu este marcată de prestația comunismului pe scena politică a României și de condiția de exilat. La apa Vavilonului reprezintă o galerie de personaje întâlnite de-a lungul vieții, reconstituind exilul pe generații. Dacă aș cita însă pe toți cei având drumurile încrucișate cu ale noastre, paginile s-ar umple doar cu nume proprii"364, recunoaște
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
când lucrurile se așează într-o altă ordine? Și cât de corectă poate fi ea, din moment ce istoriile sunt, în general, scrise de învingători? Exilul nu are nici învinși, nici învingători, doar drame personale care se intersectează cu drame colective. Jurnalele exilaților pot reconstitui istoria, mai ales în acele momente de interceptare a dramelor colective. O privire obiectivă, în afara timpului, poate trece de subiectivitatea punctelor de vedere pentru a da sens și curs evenimentelor. Istoria reală se scrie cu fiecare jurnal, cu
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
într-o lume absurdă, a imposibilului. V.2. Geneza romanului De-a lungul timpului, Monica Lovinescu traduce în limba franceză mai multe cărți românești, deoarece crede în șansa lor, în alinierea literaturii române la cea europeană. Experiența agenției literare, înstrăinarea exilaților de propria cultură, frustrarea inadaptării, sensibilitatea cazului românesc, transformarea patriei într-un spațiul carceral înseamnă tot atâtea motive de promovare a autorilor români. Traducerile au influențat geneza romanului scris în limba franceză. În octombrie 1948, începe traducerea romanului Ora 25
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de teatru și activitatea radiofonică. Prietenia lor se întrerupe pentru un deceniu, grație orgoliului bine cunoscut al lui Eugen Ionescu care evită, în vremea lansării sale în viața teatrului parizian, colaborarea directă cu exilul pentru a nu primi calificativul de exilat anticomunist. Atunci când o trupă de teatru îi cere drepturile de reprezentare pentru una din piesele traduse, Monica Lovinescu îl anunță că dorește să renunțe la pseudonim. "Reacționase conform obsesiilor sale: " Nu se poate, dacă suntem doi în "escu" se va
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în exil, am expus evoluția emigrării impuse politic și am determinat atributele generației căreia îi aparține. În acest sens, am aderat la clasificarea realizată de Eva Behring și am constat că autoarea Undelor scurte face parte din primul val de exilați, determinat de procesul de reconfigurare a culturii și de eliminare a elementelor cosmopolite. Ea însăși personaj într-o tipologie, Monica Lovinescu își exprimă în nenumărate rânduri dorința de a participa cu jurnalele la reconstituirea evenimentelor, la alcătuirea unei istorii și
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ajute, cumva în sensul răsplătirii sacrificiului. Pecetea acestuia o poartă în toate acțiunile de solidaritate, de recuperare a victimelor comunismului. Păstrarea vie a amintirii mamei nu este doar un act participativ la procesul comunismului, ci și un act necesar oricărui exilat conectat la trecut, la identitatea moștenită. Comentariile, notele, recenziile Monicăi Lovinescu prezintă noțiunea de identitate culturală, fie reflexiv, personal, fie în stilul cronicilor. Exemplele din jurnal și primele note informative ale Securității arată relaxarea cu care frecventează cercurile artistice din
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
spiritul în numele căruia pleacă. Ei își pot nega identitatea, dar nu se pot desprinde de ea. Renunțarea la propria ființă are implicații psihice. Pornind de la această idee, am schițat maladiile spiritului contemporan formulate de Constantin Noica și le-am descoperit la exilați. Maladiile spiritului nu țin de biologic, ci de ființă, de identitatea fiecăruia. Exilul presupune schimbări de ordin moral, sufletesc, presupune denaturarea ființei, deci, la extrem, îmbolnăvirea ei. Exilatul este privat de caracteristicele identității înnăscute la care nu mai poate accede
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
maladiile spiritului contemporan formulate de Constantin Noica și le-am descoperit la exilați. Maladiile spiritului nu țin de biologic, ci de ființă, de identitatea fiecăruia. Exilul presupune schimbări de ordin moral, sufletesc, presupune denaturarea ființei, deci, la extrem, îmbolnăvirea ei. Exilatul este privat de caracteristicele identității înnăscute la care nu mai poate accede direct și îi lipsește individualul ereditar. Nevoia de a regăsi individualul este caracteristică "todetitei". Catholita" explică nevoia exilaților de a face parte dintr-un grup. Totuși, omul are
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
moral, sufletesc, presupune denaturarea ființei, deci, la extrem, îmbolnăvirea ei. Exilatul este privat de caracteristicele identității înnăscute la care nu mai poate accede direct și îi lipsește individualul ereditar. Nevoia de a regăsi individualul este caracteristică "todetitei". Catholita" explică nevoia exilaților de a face parte dintr-un grup. Totuși, omul are nevoie și de lucruri care să se muleze felului său de a fi. Lipsa lor provoacă "horetită". În indiferența lui, individul nu se atașează de nimic, iar omul "atodetic" nu
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se atașează de nimic, iar omul "atodetic" nu se poate stabili definitiv într-un loc. Individul alege exilul în speranța că poate acționa în conformitate cu propriile dorințe, dar aici se lovește de noi reguli. Încălcarea lor presupune respingerea generalului, adică "acatholia". Exilații, când resping spiritualitatea românească, formă auto-definitorie, refuză specificitatea, neagă propria ființă și sunt suspecți de "ahoretie". Împărțirea exilului după maladiile definite de Noica este o inovație a tezei și în același timp, un risc asumat. Și pentru că am început sistematizarea
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]