879 matches
-
După Primul Război Mondial, gusturile s-au schimbat. LaFarge moare în 1910, iar Tiffany în 1933, fapt care atrage după sine și falimentul atelierelor sale. Cu excepția ferestrelor pentru biserici, vitraliul cunoaște un declin până la al Doilea Război Mondial. Abstracționismul și expresionismul în pictură influențează un nou grup de artiști să exploreze valentele oferite de sticlă. Ferestrele de biserică devin, în foarte multe aspecte, asemănătoare goticului timpuriu. Scenele greu de identificat, atmosfera pură de lumină și culoare inspiră la atitudine contemplativă. l
Vitraliu () [Corola-website/Science/320289_a_321618]
-
artă, incepută de dinaintea anilor 1914 a eliberat fiecare creator proeminent. Mulți dintre cei mai talentați sculptori ai secolului XX au reprezentat tot universul uman în creațiile lor, dar au desfigurat sau au simplificat formele fără ezitare. Această tendință genrală, numită expresionism, caracterizează și opera lui Alberto Giacometti (1901-1988), ale cărui statuete, de grosimea unei lame, cuprinse de remușcări, de îngrijorare. După 1945, marea majoritate a publicului a acceptat tot mai mult sculptura modernă. Pionierul sculpturilor metalice David Smith care lucrase ca
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
se exaltă până când iau forma unor dramatice confruntări. Culorile, așezate în straturi dense, contrastează violent, prin alăturarea pe suprafețe întunecate, sau prin prezența șocantă a unor tonuri foarte vii. În portrete, dar mai ales în peisaje, atmosfera nocturnă, tenebroasă, definește expresionismul tipic pentru spațiul nordic ("Peisaj cu mlaștine", 1916; "Barcă de pescuit", 1946). Uneori sentimentul este al unor cataclisme iminente, și nu întâmplător unele tablouri tratează motive biblice, apocaliptice. Pictorul simplifică trăsăturile personajelor, reduce la esențial elementele unui peisaj, păstrează lumina
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
(n. 31 iulie 1883, Döbeln - d. 27 ianuarie 1970, Radolfzell) a fost un pictor și grafician german, reprezentant al expresionismului. s-a născut la 31 iulie 1883 la Döbeln, în apropiere de Dresda, fiu al unui inginer de căi ferate. În 1904, după absolvirea gimnaziului din Chemnitz, începe studii de arhitectură în Dresda, unde se împrietenește cu Karl Schmidt-Rottluff, Fritz
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
și el în capitala Germaniei. Cercul artiștilor se lărgește, la dezbaterile comune se alătură și Otto Mueller, Franz Marc, August Macke și Lyonel Feininger. În acel timp, arta modernă germană se concentrează la Berlin, din diversele tendințe se va cristaliza expresionismul. În anul 1913, aventura comună numită „Die Brücke" va lua sfârșit. Din acest moment, fiecare dintre artiști își va urma propriul drum. Heckel organizează prima expoziție individuală în galeria berlineză a lui Fritz Gurlitt. În timpul primului război mondial, Heckel se
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
mlaștină nemântuirii. Desenele sale nu fac decât să amplifice acest avertisment la scară uni nesfârșit cortegiu de personaje - spectre trufase ale neputinței și impudorii - trecute prin arhetipal al omului infernal. Viziune dantesca și protestatara, totodată, pe care unii o numesc expresionism, dar care, ca atitudine estetică și morală, este veche de când lumea, Iancuț aparține acestei ilustre falange de conștiițe artistice, care se nutresc din acest malefic marasm al lumii, cu speranța că strigatul sau va fi odată vindecător!” O lume a
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
de această dată, de capriciile istoriei, Marin Gherasim se găsește, în deceniul șapte, la intersecția a două tendințe: una a gestului exploziv, a expresiei seduse de propria ei vitalitate și de conștiința proaspătă a libertății - a cărei consecință era un expresionism lirico-abstract - și una a rigorii în construcția imaginii, a definirii formale și a dubitațiilor morale, de regăsit într-un figurativism bizar și ușor halucinat. într-una din lucrările care aparțin acestei perioade, cele două tentații formale sînt chiar exprimate simultan
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
mitologizantă a lui Paciurea din perioada Himerelor. Gherasim încearcă acum să scruteze existența interogînd sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară componentă narativă, iar imaginii o importantă funcție moral-speculativă. însă această perioadă în care conceptualismul, expresionismul și un simbolism de o anumită factură coexistă, se succed și se intersectează, va fi depășită repede și se poate observa cu ușurință că nu gestul instinctiv și nici glosele pe marginea unor lumi imaginare îl interesau cu adevărat pe
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
Fântâna, sau în combinații contrapunctice (unele piese din ciclul Memoria absidei). Pensulația nervoasă, punctiformă uneori, introduce mișcarea, neliniștea, scrisul intervine ca adjuvant al memoriei. Bizanțul devenirii spirituale Ceea ce captează atenția în creația lui Marin Gherasim este capacitatea de a conferi expresionismului foarte special pe care îl practică, prin rigoarea compoziției, prin sensul constructiv al imaginii, trăsăturile clasicismului. Neliniștea, căutarea se produc, în esență, sub semnul seninătății, al înțelepciunii. Altfel, cu un mai acut simț al dramaticului, opera lui se înrudește cu
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
un grup,ci a încercat să redea trăirile proprii interioare,nu s-a simțit obligat să respecte normele ideologice sau estetice ale acestei mișcări. Astfel, cu timpul, stilul său, inițial cubist, s-a dizolvat într-un amestec de suprarealism și expresionism, demonstrând interesul său din ultima parte a vieții pentru mister și lumea visului. Din anul 1935 se retrage la casa lui de la Cernica unde a scris nuvele suprarealiste. Cu această transformare și cu instaurarea regimului comunist ,cariera sa publică ia
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
a transformat, într-o colonie de pictură care există și astăzi, și unde se simte puternica tradiție a înaintașilor și a stilului tradițional de la începutul secolului al XX-lea. Grafica artistului se înscrie în stilul expresionist, sau mai degrabă un expresionism dramatic. Pictura artistului se inscrie in stilul expresionist, post impresionism. Expoziția de debut - Timișoara (1958) Expoziția de grafică Sala Dalles - București (1958) Expoziția Națională de Artă Plastică - București (1959) Expoziția anuală de grafică - București (1960) Expoziția cu lucrări alese din
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
(n. 29 martie 1908, Oradea - d. 3 aprilie 1945, lagărul de concentrare Mauthausen) a fost un pictor, litograf și grafician româno-maghiar de origine evreiască. Este considerat ca un protagonist al expresionismului român și maghiar. Fiind născut într-o familie cu lipsă de mijloace financiare, nu a avut posibilitatea să studieze la o universitate. De aceea, După ce a muncit ca tăbăcar și tâmplar a intrat ca ucenic gravor la tipografia Sonnenfeld.. Dorind
Ernő Grünbaum () [Corola-website/Science/323133_a_324462]
-
(n. 23 octombrie 1934, Bârlad) este un pictor și grafician român contemporan, reprezentant al expresionismului abstract. Pictorul s-a născut într-o familie de intelectuali, mama Alexandra Vasilescu, profesoară de desen, iar tatăl, Nicolae Vasilescu, avocat. În 1960, înainte de a se înscrie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, debutează expozițional, în cadrul expoziției interregionale a
Corneliu Vasilescu () [Corola-website/Science/324338_a_325667]
-
The Cat and the Canary () este un film horror mut american din 1927, adaptare a comediei negre scrise de dramaturgul John Willard. Filmul a fost realizat de regizorul Paul Leni, adept al expresionismului german și îi are în rolurile principale pe Laura Le Plante, Forrest Stanley și Creighton Hale. Povestea se desfășoară în jurul citirii testamentului unui bogătaș, la 20 de ani de la moartea sa. Annabelle West (Laura Le Plante) este declarată moștenitoarea averii
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
Cat” () după modul în care își ucide victimele. "The Cat and the Canary" face parte dintr-un gen de comedii horror inspirate de piesele de teatru din Broadway-ul anilor 1920. Adaptarea lui Paul Leni după piesa lui Willard a amestecat expresionismul cu umorul, un stil ce l-a făcut pe acesta cunoscut, fiind recunoscut de critici ca fiind unic. Acesta a influențat puternic mai multe filme horror realizate între anii 1930 - 1950. "The Cat and the Canary" a fost de asemenea
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
Wilder deghizat, iar gardianul este complicele. Wilder era persoana numită în cel de-al doilea testament, și dorea s-o înnebunească pe Annabelle pentru a moșteni el averea. Annabelle și Paul rămân împreună. "The Cat and the Canary" este produsul expresionismului german de la începutul secolului XX. Potrivit istoricului de artă, Joan Weinstein, expresionismul este un termin definit vag, care include stilurile cuprinse de Die Brücke și Der Blaue Reiter, cubism, futurism, și abstract. Elementul cheie care leagă aceste stiluri este dorința
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
de-al doilea testament, și dorea s-o înnebunească pe Annabelle pentru a moșteni el averea. Annabelle și Paul rămân împreună. "The Cat and the Canary" este produsul expresionismului german de la începutul secolului XX. Potrivit istoricului de artă, Joan Weinstein, expresionismul este un termin definit vag, care include stilurile cuprinse de Die Brücke și Der Blaue Reiter, cubism, futurism, și abstract. Elementul cheie care leagă aceste stiluri este dorința de exprimare a sentimentelor interioare în favoarea verosimilitudinii naturii. Istoricul de film Richard
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
film Richard Peterson a declarat că „Cinematografia germană a devenit cunoscută pentru poveștile horror psihologice și pentru emoții stranii, generate prin lumi, amenajarea decorului și unghiul camerei de filmat.” Aceste tehnici de filmare a atras teme expresioniste. Exemple influente ale expresionismului german includ "Cabinetului doctorului Caligari" (1920) de Robert Wiene, ce prezintă un doctor bolnav psihic și "Das Wachsfigurenkabinett" (1925) de Paul Leni, despre o expoziție de figuri de ceară la un bâlci. "Das Wachsfigurenkabinett" l-a impresionat pe Carl Laemmle
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
și "Das Wachsfigurenkabinett" (1925) de Paul Leni, despre o expoziție de figuri de ceară la un bâlci. "Das Wachsfigurenkabinett" l-a impresionat pe Carl Laemmle, originar din Germania, președintele Universal Pictures. A mai fost impresionat de îndepărtarea lui Leni de expresionism prin folosirea umorului în timpul scenelor grotești. În Statele Unite, "One Exciting Night" (1922) de D. W. Griffith a început o modă a horror-ului gotic, de care Laemmle a vrut să profite; următoarele filme ale genului, precum filmul lui Frank Tuttle
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
sinistru, asemănător personajului principal din "Cabinetul doctorului Caligari". Precum se anticipase, regizorul Paul Leni a transformat piesa de teatru a lui Willard într-un film expresionist potrivit pentru publicul american. Istoricul Bernard F. Dick a observat că „Leni a redus expresionismul german, cu clarobscurul lui ciudat, decoruri asimetrice și stilizare excesivă, la un format compatibil cu practica de film americană.” Jenn Dlugos a considerat că „multe piese de teatru adaptate în filme în anii 1920, cad în capcana de a arăta
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
ceva care ridică "The Cat and the Canary"” fiind de părere că nu e „doar o piesă de teatru filmată și că „oferă un dinamism vizual uimitor”. Leni a folosit efecte de cameră asemănătoare cu cele folosite în filmele aparținând expresionismului german, precum "Cabinetul doctorului Caligari", pentru a crea atmosfera. Producția începe cu o mână ce șterge pânzele de păianjen pentru a se vedea genericul. Alte efecte includ „umbre dramatice, suprapunere prevestitoare și secvențe în care camera planează pe coridoare cu
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
trebui o poveste spusă, căci D-l. Leni nu pare să depună efort. O face la fel de natural ca un bărbat ce-și sucește vârfurile mustății când meditează.” Istoricul de film Bernand F. Dick a subliniat următoarea idee: „exponenți ai "Caligarismului", expresionism prin extremă ... normal, s-ar crede că Leni a vulgarizat convențiile [expresionismului].” Dick a mai adăugat însă că „Leni doar a luminat [temele expresioniste] pentru a pătrunde în cinematografia americană fără bagajele unei mișcări spiralate de sub control.” Critica contemporană a
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
efort. O face la fel de natural ca un bărbat ce-și sucește vârfurile mustății când meditează.” Istoricul de film Bernand F. Dick a subliniat următoarea idee: „exponenți ai "Caligarismului", expresionism prin extremă ... normal, s-ar crede că Leni a vulgarizat convențiile [expresionismului].” Dick a mai adăugat însă că „Leni doar a luminat [temele expresioniste] pentru a pătrunde în cinematografia americană fără bagajele unei mișcări spiralate de sub control.” Critica contemporană a fost în general pozitivă. Michael Atkinson de la "The Village Voice" a comentat
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
Max Beckmann. În dimineața zilei de 27 decembrie 1950, îndreptându-se spre "Metropolitan Museum of Art" pentru a vedea expoziția „"American Painting Today"”, Max Beckmann moare în urma unei crize cardiace. Deși anii debutului său corespund cu perioada de afirmare a expresionismului antebelic, artistul evoluează la început mai de grabă sub influența modalităților impresionistice. După primul război mondial, operele sale capătă un conținut militant, apropiindu-se ca factură a limbajului plastic de marea direcție a expresionismului german de după 1920. Spectacolul războiului inpregnează
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
corespund cu perioada de afirmare a expresionismului antebelic, artistul evoluează la început mai de grabă sub influența modalităților impresionistice. După primul război mondial, operele sale capătă un conținut militant, apropiindu-se ca factură a limbajului plastic de marea direcție a expresionismului german de după 1920. Spectacolul războiului inpregnează pictura cu de un realism implacabil. Beckmann aduce în lucrările sale (picturi, gravuri), grupate în cicluri, sau prin intermediul portretelor, imagini din viața contemporană în care se consumă drame individuale sau colective. Deși uneori este
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]