1,154 matches
-
au fost formați de Stanislavski, chiar dacă i-au respins principiile, descoperă publicului francez numeroși autori străini, în special pe Cehov, Strindberg, Schnitzler, Bernard Shaw, Pirandello. Baty, căruia îi plac regiile scenice complexe, spre deosebire de ceilalți trei, îndrăgostiți de sobrietate, introduce tehnicile expresioniste pe scena franceză. Nu mai mult decât Copeau, nici Cartelul nu îi realizează dorințele, din lipsa mijloacelor financiare. Georges Pitoëff moare în 1939, ceilalți trei imediat după război, Dullin în 1949, Jouvet în 1951, Baty în 1952. Dar efortul lor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numele forțelor polițienești regulate din Germania În perioada 1936-1945, cunoscute și sub denumirea de Grüne Polizei (poliția verde), datorită culorii uniformelor pe care le purtau. . Maximilian „Max“ Schreck (1879-1936) - actor german, cunoscut mai ales pentru rolul Contelui Orlok din filmul expresionist german „Nosferatu, eine Symphonie des Grauens“ (1922, În regia lui Friedrich Wilhelm Murnau). . U-boat În lb. engleză - traducere parțială a termenului german folosit pentru submarin, dar care Îi desemna În Germania nazistă și pe evreii fugari, care „dispăreau“ de pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
culoare în vreo cinci-șase nuanțe. Pe pereți erau agățate reproduceri după tablourile unor artiști contemporani în vogă și covoare cu design modernist: zgârie-nori care se pierdeau în pâclă, copaci înalți într-o pădure sau acoperișurile ascuțite ale unei fabrici nemțești expresioniste. Alături de camera de zi se afla sufrageria, unde era întinsă masa, cu flori proaspete și farfurii lucioase, care răspândeau arome apetisante. — Nu-i rău pentru un salariu de polițist, am comentat eu. Ai mai luat și ceva șpagă, aprtenere? Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cosmosului ce mă cuprinde rareori, când stau În umbra pinilor, urmărind acele sunete imposibile ale unor păsări proaste, gurluind nepăsătoare la streașina Catedralei pictate de Van Gogh, fără să simtă agonizarea Înceată ce se scurge din culorile Înflăcărate ale peisajului expresionist. Am petrecut uneori asemenea clipe de Înstrăinare atunci când urcat pe grădiștea de pe malul Oltului, la Slatina, mi se părea că ființa mea se rupea din stăvilarul ei de nervi și oase și se diviza, pornind Într-o călătorie imaginară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În manie comportamentală. (sâmbătă) Seminar despre poezia lui Blaga. Astăzi, nimeni nu-l gustă ca poet altfel decât la modul exterior; este un „liric al peisajului“, afirmă un critic ca și cum ar vorbi despre Alecsandri. Nu se ține cont de metoda expresionistă, care impune violent un eu particular: eul expresionist. Acest discurs este abstract și rece, fiind produsul unei retorici. Poeții neoexpresioniști tineri au intuit acest paradox și Încearcă să rescrie temele și motivele blagiene prin reancorarea lor În real; demetafizicizarea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Blaga. Astăzi, nimeni nu-l gustă ca poet altfel decât la modul exterior; este un „liric al peisajului“, afirmă un critic ca și cum ar vorbi despre Alecsandri. Nu se ține cont de metoda expresionistă, care impune violent un eu particular: eul expresionist. Acest discurs este abstract și rece, fiind produsul unei retorici. Poeții neoexpresioniști tineri au intuit acest paradox și Încearcă să rescrie temele și motivele blagiene prin reancorarea lor În real; demetafizicizarea acestui gen de discurs prin inventarea altor metafizici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
textul exhibează nu numai mecanismele producerii, ci și ale receptării. Decodarea jurnalelor este facilitată de prezența unui motto Împrumutat din S. Kierkegaard: Înalt entropice, cele două personaje traversează o dialectică a stărilor paradoxale ale conștiinței, alternativele unui existențialism de sorginte expresionistă, ce aspiră la depășirea condiției medii. Tehnica mise-en-abîme aglutinează, În jurnale, o substanță epică eterogenă: impresii din copilărie și adolescență, descrieri de locuri (Slatina, București), portrete (evocarea, de un crud lirism, a lui T. Vianu, M. Preda, G. Călinescu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unui complex de superioritate În fața celorlalți, pe care mama mea mi l-a impus În mod cât se poate de natural“ (p. 77). M. transcrie și câteva pagini „dintr-un jurnal În versuri regăsit“ (p. 237-247), de calitate, fluxuri lirice expresioniste, informe, intense. Poezia, proza (jurnalul) și critica (considerațiile despre literatură din jurnal) intră - așadar - toate În compoziția ambițioasă din Intermezzo ș...ț. Un plan important al romanului e cel autoreferențial. Jurnalul lui M. conține multe pasaje despre ideea de jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
târziu? - și pur și simplu înecat de imaginea tablourilor din expozițiile care se tot schimbau: Chagall, Kirchner, Schlemmer, Macke, mai cine încă? În căminul Caritas, pater Stanislaus mă hrănea cu Rilke, Trakl, o antologie de poeți baroci și cu primii expresioniști. Citeam ceea ce ofereau fondurile de carte salvate de nazism din biblioteca franciscanilor. Iar în compania unei fiice de profesor accesibile - refugiată din Bunzlau împreună cu tatăl ei - îmi potoleam, pe durata unui concert la Sala Robert Schumann, pofta de tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îl numeau Tünnes sau Schäl, două personaje populare în Renania, despre ale căror vieți eroice circulau nenumărate bancuri. Și ce avea de oferit orașul: expoziții peste expoziții la galeria de artă. Pictorii din mișcarea Sezession din Renania, grupul „Tânăra Renanie“, expresioniști, colecția „mamei Ey“, personalități locale din Düsseldorf. Am văzut lucrări de Goller, Schrieber, Mecketanz, de sculptorul Jupp Rübsam. La modă era un pictor pe nume Pudlich. O expoziție mică prezenta acuarele de Paul Klee, care, până când l-au dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și, prin urmare, lumea pentru ca, dintr-un punct aflat la înălțime, să o împroaște cu blasfemii cu încărcătură metaforică. Totuși, îi permite mamei sale să îl hrănească folosind o prăjină lungă. Acest epos în versuri, alimentat și supraalimentat corespunzător de expresioniștii germani timpurii, în plus de Apollinaire și García Lorca - un poet, e drept, făcea pe grozavul, supralicitând, dar care nu a fost niciodată terminat - e demn de pomenit numai și numai din cauză că personajul static al stâlpnicului, de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de trei ani la Sheffield, unde stilul ei a suferit câteva schimbări rapide. Dintr-odată, i se așternea în față o infinitate de libertăți nebănuite: pe parcursul câtorva săptămâni uluitoare de căutări febrile, descoperise fovismul și cubismul, pe futuriști și pe expresioniștii abstracți. Deja specializată în peisaje și portrete, începu acum să creeze pânze dense, aglomerate, pline de detalii incompatibile unele cu altele și marcate de obsesia amănuntelor fizice, care o duse spre surse de inspirație ciudate, incluzând manuale de medicină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pulverizată sub formă de spire și meandre, zvastici și sloganuri amenințătoare care se continuau peste obloanele ferestrelor și peste ușa principală. Curățările succesive atenuaseră culorile, iar acum tripticul compus din garaj, ferestre și ușă părea opera auto-incriminatoare a unui pictor expresionist nebun. Sanger privea toate astea sleit de puteri, dînd din cap cu aerul unui custode de galerie de artă care, presat de tendințele modei, e nevoit să expună lucrări pe care nu le are la inimă. — V-aș sugera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Daniel Plainview, viitorul magnat, își pierde auzul în acest accident, iar tatăl îl abandonează temporar pentru a se apropia hipnotizat de flăcări ca un fluture de lampă. Majoritatea cadrelor tăiate cu o precizie chirurgicală baleiază între tabloul naturalist și tușa expresionistă care redă forța absorbantă a elementarului. O sclipire a privirii sau a dentiției cu ceva carnasier răzbat din întuneric, rîsul ca un scrîșnet de balama adăugînd o intensitate stranie acestor scene, precum cea în care cei doi frați discută și
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
inegalitate, plină de încredere și pe măsura trecerii timpului adesea îndoindu-se de puterea ei" (Bigsby: 34). LIVING THEATRE Cea mai veche trupă de teatru experimental din SUA a luat ființă în New York în 1947 la inițiativa poetului și pictorului expresionist abstract Julian Beck și a actriței Judith Malina. Preluând de la teatrul cruzimii al lui Antonin Artaud ideea stârnirii, șocării unui public ce se complace să fie sub influența unei ideologii dominante, care îl "îmblânzește", Living Theatre abordează în mod direct
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
șaizeci. NEW YORK SCHOOL OF POETRY Figurile centrale ale acestei școli, asociate cu tendințele în artele plastice ce se vedeau în America postbelică în cadrul expresionismului abstract (vezi ABSTRACT EXPRESSIONISM), sunt John Ashbery (1927-) și Frank O'Hara (1926-1966). Ca și expresioniștii abstracți preocupați de actul creației (action painting) mai mult decât de produsul finit, acești poeți pun accent pe procesul artistic, pe felul cum o serie de stimuli veniți din diferite sfere ale existenței cotidiene le afectează percepția și viziunea, într-
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
deceniul al treilea îi asigură într-o și mai mare măsură reprezentativitatea: itinerarul său creator se identifică, în esență, cu cel al avangardei înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominantă constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, până la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, „sinteza modernă” promovată între anii 1925-1928 în revista Integral va însemna nu numai un moment din propria evoluție a poetului, ci unul întru totul definitoriu pentru specificul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, în fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, „Suprarealismul e însă șca dinamicăț inferior dadaismului. Suprarealismul e în analiză feminin expresionist”), urmează acest adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar câteva rânduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul însemna deci o absență. ș...ț Suprarealismul a ignorat glasul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și bordel. Iată Geometria orașului: logaritm stelar, vals Pe fire electrice, soneria Europei țipând fals, Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri și în noile versuri, într-o viziune acuzat expresionistă a peisajului, înscriind angoase apocaliptice, ca în această strofă din Sfârșit: Spectacol de mahala. Zarea se frânge, Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin, Și glasul pământului a răspuns cu pâine și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
încercare (și reușită) de autodepășire, în sensul abandonării epigonismului simbolist, al concentrării și rafinării expresiei. În ciuda distanțelor pe care le ia față de universul Restriștilor, această carte conservă totuși date esențiale ale unei sensibilități elegiace, neliniștite. Ele transpar îndeosebi în reinterpretările expresioniste ale unor elemente constitutive universului imaginar al cărții de debut, dar sunt prezente și în plin „bal” al imaginației ludic-spectaculare, în abia disimulate confesiuni ale „suferinței vechi”, ale nevoii acute de comunicare fraternă cu semenii, care va domina și opera
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
participării la miracolul cosmic („Cu-o ancoră de sunet să-ntârzii în minune”) - noua versiune a freneziei romantice a comuniunii cu „misterul” universal. Știindu-se profund vulnerabil într-o lume ostilă, ale cărei înfățișări amintesc în scrisul său de coșmarul expresionist, poetul își transformă fragilitatea într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul în puterile transfiguratoare ale poeziei, de unde și accentele unui militantism care a putut surprinde la un autor calificat de la început ca o „sensibilitate răvășită”: Îmbracă-te în odăjdii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de aici, și calul dansează întrerupt, Interior mă străbate ca un stilet sângele tău... Doar în câteva poezii, precum Cloroform sau Sfârșit, elementele specifice universului spectacular al circului suferă o distorsiune, fiind remodelate într-o perspectivă de contraste și stridențe expresioniste, din care clovnul, ca „reprezentant alegoric al poetului”, e văzut mai degrabă sub semnul acelei „epifanii derizorii a artei și a artistului”, prin excelență ambiguă, asociind râsul exterior cu plânsul lăuntric, într-un peisaj el însuși tulburat: De sus vântul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
primul publicat de V., indică și principalele teme de mai târziu: singurătatea, iubirea, erotismul, natura. Poeziile vor fi întotdeauna marcate de elemente aparent lipsite de importanță, de banal, de cotidian, reacțiile sufletești reverberând existența naturii, adesea văzută într-o manieră expresionistă. Elementul comun al sentimentelor prin care poeta își „filtrează” versurile este marea: „Nu sunt eu marea, nu,/lovind sălbatică în cer/deși e timpul, ca valuri/să mi se facă fruntea/și ochii calzi să se scufunde/în jocul de
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
Dacă s-ar căuta filiații sau afinități, s-ar putea depista, mai ales la început, accente bacoviene sau o afinitate de viziune cu Angela Marinescu, analogiile fiind concludente numai într-o oarecare măsură. S-a făcut trimitere și la „urletul expresionist al Sylviei Plath” (Bogdan-Alexandru Stănescu). În opusculul Din confesiunile distinsei doamne M., ca și în următoarele două, Pagini și Fisuri (2003), predomină erosul, obsesia morții, dar mai ales revolta unei conștiințe vulnerate de agresiunile unui climat existențial perceput ca funciarmente
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
s-au bătut la Mărășești. În schimb, nimeni nu se Îndoiește de coerența și caracterul distinct al generațiilor pașoptistă, junimistă sau sămănătoristă În cultura și politica românească și nici de succesiunea clivajelor care i-au departajat pe academiști, simboliști ori expresioniști În viața artistică pariziană. Generațiile despre care vorbeam au fost alcătuite, de obicei, din așa-numiții „tineri furioși”, „tineri revoltați” sau „tineri oțeliți”, care au contestat Întotdeauna cel puțin o parte din valorile Înaintașilor, În numele solidarității lor de generație. Ajungem
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]