3,283 matches
-
au nimic în comun cu bunătatea, tandrețea, caritatea, devotamentul”. Societatea timpului i se pare organizată la fel! (22 mai 1847, tr. ns. - pasaje omise, în chip semnificativ, de G. Oprescu!). Delacroix ne apare ca un pictor fidel crezului său în expresivitatea suverană, distinctă de comunicarea banală: „această pastă fermă și totuși topită” (11 aprilie 1824, tr. G. Oprescu). Pentru el, „lucrurile trăite în singurătate sunt cu mult mai puternice și neprihănite. Oricât ar fi de plăcut să-ți împărtășești emoția unui
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
Nicolae Manolescu Expresivitatea replicilor din comediile lui Caragiale le asurzește mesajul, scriam înIstoria critică: le știm pe dinafară, le repetăm aproape mecanic, fără să ne mai gândim la ceea ce spun cu adevărat personajele. E de vină și faptul că aparțin de registrul comic
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
și omogen în emisie. L-am apreciat mai ales în duetul „La ci darem la mano” din opera Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart (aici cu valențe de bariton liric, susținîndu-ș i frazările în concordanță cu partenera, conducîndu-și glasul cu expresivitate), împreună cu soprana Alexandra Cristian, masterandă în anul II, pe care am mai urmărit-o în acest recital cu o arie din opera Nunta Jeannettei de Victor Masse, cu o coloratură bine stăpînită, cu o anume grație a intonației. Tînărul bariton
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
de propria gospodărie. Are și o droaie de copii. Și are, una peste alta, nevoie de bani” (pp. 76 - 77). Nici așa, nici altminteri. Sadoveanu e prea natural. Camil Petrescu, la polul celălalt, prea rafinat. Portretul lui are lipsa de expresivitate a portretelor robot. Cu toată megalomania lui, autorul Sufletelor tari nu vedea, chiar la tot pasul, idei, așa cum sugerează Lucian Boia: „Este un intelectual, chiar excesiv de intelectual. Construiește edificii de idei. Sunt intelectuali care în felul acesta demolează pentru a
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
pasul, inteligent, precis, atent la tot ce face, atent la parteneră, deschis fiecărei tentații regizorale, un actor care prețuiește fiecare cuvînt, fiecare mișcare, fiecare tăcere, care nu-și lasă nici o secundă personajul să rătăcească în singurătăți, un actor cu o expresivitate care vorbește și atunci cînd coboară tăcerile, cu un corp care știe să preia vibrațiile cuvintelor, căutările și aventura lui Henry Law. Cele două interprete ale Elizabethei Law mi s-au părut, de asemenea, încă două puncte forte ale spectacolului
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
doar un fin receptacol”), considerându-se în continuare un discipol dedicat poeziei („n-am contenit să învăț de pretutindeni, în primul rând de la marii poeți... și de la extraordinara cultură orientală, nonantropocentrică și neemfatică, japoneză în special, de la lecția ei de expresivitate în lapidaritate”). Aparent, recentul său volum Nu eu, dar nici altcineva e o plonjare în lumea memoriei, dar poetul nu se abandonează amintirilor, ci caută, reconstruiește într-o altă lumină, de care s-a apropiat acum altfel și o știe
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
Ardeal aflat pe lângă Cheile Râmețului. Ca și în A fost sau n-a fost al lui Corneliu Porumboiu, situațiile evoluează de la hilar la absurd, protagoniștii lipsiți complet de simțul ridicolului desfășoară povestea picarescă a unei întreprinderi revoluționare cu accente gogoliene. Expresivitatea involuntară a personajelor care se situează fără să o știe alături de cele ale lui I.L. Caragiale creează un paradoxal efect de autenticitate care aruncă „eroicul” în rizibilul farsei. Poate nu întâmplător, tot acest film a primit și premiul publicului. Pentru
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
în tot cazul, aproape orice subiect) se preta, în definitiv, unui comentariu în lumina acestei metafore. Simulacrele normalității. Și probleme de strictă teorie, imune la contingent (cum ar fi aceea, sumbră, a inerentei perimări a cărților, făcând pandant cu salutara expresivitate involuntară), și așteptata schimbare de paradigmă (în special în poezie și în special la nivel formal), și deprinderile criticii de anțărț (prea tributară ideii de autonomie a esteticului ori înșelătoarelor meandre psihanalitice), și istoria literaturii ultimelor câteva secole (în parcurs
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
n-ar fi avut o anume vioiciune animalică, ar fi fost, intelectual, îngălată, iar literar, nulă. Apropo de asta, unii comentatori mai subiectivi ai romanului au incriminat abuzul de cuvinte sau sintagme ireverențioase. Se poate discuta, desigur, dacă nivelul de expresivitate al acestora chiar e cel scontat și dacă nu cumva uneori densitatea lor devine greu de tolerat. Dar o atare discuție trebuie purtată în jurul fiecărei fraze în parte, nu al ansamblului. A reproșa, din principiu și ca principiu, romanului Morții
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
captării unui dramatism care se ferește a capota în luminiscența extazului ori a se supralicita în tenebrele compacte ale deznădejdii. E un soi de echilibru în dezechilibru ce îngăduie discursului a se nutri cu propriile-i tensiuni, a-și cultiva expresivitățile așa „cum îi vin”. Niciun artificiu programatic, nicio aderență la o manieră de școală ori generaționistă nu-l impietează. Textul decurge nestînjenit, mulîndu- se pe accidentele stărilor de suflet, ficționalizînd în contul varietății lor. Amestecul de lirism și „proză” e
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
care a anunțat spectacolul la care am asistat. Noua producție este rezultatul unei colaborări între Opera națională București și omonima ei sofiotă. Opera de maturitate a compozitorului este una dintre culmile melodicității verdiene și o extraordinară desfășurare a bogăției și expresivității orchestrei. Aceasta însoțește pregnant cu o neabătută energie teatrală personajele în momentele lor maxime, ca de exemplu cornul englez și violoncelul în cele două arii ale Ameliei, sau pictează scena vrăjitoarei într-o paletă de culori sumbre cu o imaginație
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
Mezzosoprana Andrada Ioana Roșu, solistă a Operei clujene, în rolul scurt dar copleșitor de greu al vrăjitoarei Ulrica a cucerit prin timbrul excepțional (o voce corpolentă cu grave - „note de piept” - impresionante, centru bine susținut, acut luminos cu deschidere mare) expresivitate și putere de comunicare. Am convingerea că, insistând pe unele probleme de tehnică, artista va ajunge la mare performanță. Florin Simionca, Horia Sandu și Iustinian Zetea au constituit un trio bine echilibrat. Este și meritul dirijorului Iurie Florea că a
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
inerții inexplicabile, singurul gir al valorii.” Parcă, totuși, teoria cu care se mândrește poeta seamănă puțin cu inventarea roții: căci fiecare scriitor autentic stă sub semnul acestui adevăr ce aparține tuturor - starea interioară își inventează, își dictează vocea, tipul de expresivitate verbală. Oricum, interviul se citește cu plăcere și confirmă ideea că Nora Iuga rămâne, intelectual, unul dintre cei mai tineri scriitori de azi. O diatribă În RAMURI (nr. 7) paginile de jurnal publicate de Gheorghe Grigurcu număr de număr cuprind
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
bunăvoința unui prieten care făcuse un adevărat cult pentru acest autor bizar, greu clasificabil - ba chiar și greu conceptibil - în literatura deceniului opt din România. Tipologic, Monciu-Sudinski aparține unei tradiții inaugurate, în regimul notației calme, dublată de identificarea nodulilor de expresivitate nevrotică, de Cehov, și dusă la apogeu, prin intensificare stilistică, de prozele comic-absurdsardonic- cinice ale lui Daniil Harms. Există în aproape fiecare din scrierile lui Monciu-Sudinski un aer de Nep, de îndrăcire jucăușă, primejdioasă și fascinantă, atât de bine cunoscută
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
îndrăcire jucăușă, primejdioasă și fascinantă, atât de bine cunoscută din prozele lui Ilf și Petrov. Toate acestea sunt ingenios transpuse în realitățile unei Românii halucinate de propriul său abis ideologico-psihologic, de triumful unei mentalități hrănite din prostia pură și din expresivitatea neantului mintal - blestem compact și irecuperabil. Critica românească nu s-a grăbit să analizeze cărțile acestui autor căzut parcă de pe altă planetă. Chiar și sintezele dedicate postmodernismului românesc - zonă căreia Monciu-Sudinski ar putea să-i aparțină - l-au ocolit. Mircea
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
se fărâmițează”. „Scăpările”, intenționate ori ba, avertizează cititorul asupra prezenței unei instanțe derutante. Taximetrist ori detectiv de ocazie, Victor nu uită, totuși, să citească - ne asigură naratorul. Ispita literaturizării este peremptorie. Încolo, reluări obositoare de replici tot mai sterile ca expresivitate. Amintirile secvențiale edifică o vârstă aurorală, greu de refăcut în actualitate. Dan Lungu este un specialist în mediile periferice și un chirurg apreciat al mentalității post-comuniste. Copilăria lui Franzelă este aidoma multor decreței, cu foarte probabile cenzuri verbale. Dar să
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
tot el, face figură de învingător, fiindcă visurile puștiului de paisprezece ani, împărtășite unei modeste bibliotecare din Buzău, au devenit realitate: cunoașterea scriitorilor importanți ai literaturii române, o „Bibliotecă de poezie”, o editură. Estetică autenticistă, stil „alb”, colocvial, pigmentat de expresivitate metaforică în descrierea imundului („Există, pare-se, câte două-trei straturi de mătreață, orașe dispărute, suprapuse, ca niște ruine albe, succesive, prin care unghiile, tăiate, totuși, excavează până la sânge ca-ntr-un cimitir suspendat”), bălării de limbaj, adăpostind o sensibilitate ultragiată
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
Giuseppe Verdi (atacată cu agilitate și flexibilitate în registrul acut) și a Gildei din opera Rigoletto (interpretată cu necesare accente dramatice). Am surprins la această soprană însușirea elementelor stilului belcanto, cu timbrul specific „dolce” și cu ponderea „legato”- ului. Cu expresivitate în registrul mediu, cu sensibilitate muzicală și consistență vocală, soprana Adelina Manea din anul III a interpretat în recital aria Medorei din opera Corsarul de Giuseppe Verdi și arietta Melancolie („Malinconia”) de Vincenzo Bellini, cunoscută atît din repertoriul tenorului Luciano
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]
-
acum se vedea incapabilă să și-o asume. Dacă s-a pripit? [...] Își luă cheile de unde le aruncase și ieși în dimineața ca funinginea.” De la un cap la celălalt al romanului Despărțiri, verosimilitatea este împinsă până în sfera banalității. Cu o expresivitate, desigur, mai pieptănată, povestea este de factura celor din revistele feminine glossy. Pasajele și frazele elaborate care, din când în când, împlinesc gustul estetic de-a lungul lecturii nu știu dacă sunt de ajuns pentru a salva cartea de la plasarea
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
doare picerele, maică», zicea câte o bătrână), primitivismul vocabulelor «dă» și «pă», dar mai ales diferențele de accent, repezeala discursului, naivitatea «mexicană» a inflexiunilor mă uimeau și mă încântau când eram copil. Unde unii ar fi văzut caricatură, eu vedeam expresivitate și forță. Nimic nu-mi plăcea mai mult decât să casc gura la cei mari, la mama și surorile ei, când se adunau în casa bătrânească, spărgeau nuci pe măsuța rotundă înconjurată de scăunele cu trei picioare și sporovăiau sub
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
himeric. Text și context, Logica, acest paradis, O întoarcere în labirint, Euforia fatalității, Sub masca autenticității ș.a.m.d), însă unitare ca viziune. Le unește, în primul rând, maniera interpretativă. Dacă nu prin originalitatea stridentă a ideii sau printr-o expresivitate ieșită din comun, Mircea A. Diaconu s-a impus în ultimii ani printr-un stil problematizant egalat de puțini comentatori de azi. Un spirit timid, retractil, însă mereu avid de ipoteze mai degrabă decât de răspunsuri definitive, face ca interogația
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
alt calibru,/ mai neriscant, mai nătântoc,/ mai compatibil cu un claun:/ de-a cine stă în echilibru,/ mai mult, pe bietele picioare/ din spate ale unui scaun!”). Nu lipsesc, din acest volum, nici holorimele, unele de o severă simetrie, îmbinând expresivitatea calofilă și retranșarea într-un trecut ipotetic: „Adie liniștea de seară/ sub luna-n rozalb: astru pal; /sub luna-n roz, albastru-pal / adie-l liniștea, deseară, / ca în Virgiliu. - Beau amar și cred că lacrimile n-au gust; / și cred
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
n-a făcut niciodată exces de zel nici când i s-au încredințat funcții oficiale. Dimpotrivă. Profesorul de estetică și-a câștigat respectul breslei scriitoricești sprijinind de câte ori a fost posibil publicarea unor cărți importante (Jurnalul de la Păltiniș, Drumul la zid, Expresivitatea involuntară etc.) sau intrarea unor scriitori valoroși într-un circuit interzis (Ana Blandiana). Autobiograful își poate mărturisi deschis, fără a face caz, meritele, sancționându-ș i cu onestitate excesele. Mai în glumă, mai în serios, câteva pasaje din Internaționala mea aduc
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
a căsăpit nevasta cu ciocanul” (Gazeta de Olt, 21.09.2006) -, repetiția conducând la slăbirea treptată a sensului: „Cioban căsăpit în bătaie de un coleg de breaslă” (Ora de Sibiu, 10.05.2010). Verbul a hăcui e adesea preferat datorită expresivității sale populare și aproape onomatopeice; îl folosesc, de exemplu, pentru același omor, două ziare cu profil similar, dintre care al doilea plusează prin plasarea pe primul loc a verbului-cheie, într-un enunț eliptic și exclamativ: „Tânăra care și-a hăcuit
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
Streinu observă că o „ușurință fericită și egală“ îl face pe scriitor să se miște dezinvolt „în genurile și printre genurile pe care le cultivă“. De aici și calitatea scrisului sebastianic, și deficiența lui ce dau un efect paradoxal: o expresivitate inexpresivă prin fluența ei neîntreruptă. Recitind Accidentul, m-am lăsat dus de ușurința aceasta agreabilă și egală de a scrie pînă spre jumătatea cărții, mai precis pînă la paragraful al treilea al capitolului VIII. Aici am fost brusc surprins: o
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]