939 matches
-
înceapă". Drumul poemului - și al imaginii deschise în înțelegere - e prin urmare de la forma naturală la finalitatea ei supranaturală. Drum la sfârșitul căruia atitudinea față de natură atinge două stări: starea de adorare și starea de contemplare. Cea dintâi reprezintă jubilația extatică a ochiului care, ajuns în lumina preagolului iradiant, vede limpede, înțelege mai presus de vedere, se abandonează acestei stări de cumpănă sărbătorească, "o stare de răpire, de pierdere de sine după acel ceva devenit realitate"3. Ceea ce devine real inundă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să-și părăsească definiția, reflectarea nemijlocită a lucrurilor, răpită și înălțată la finalitatea ei absolută, la "starea transnaturală" (Maurice Blondel). Ceea ce ține acum vederea în suspensie, suspendând totodată proximitatea spectaculară a lumii, este "o depărtare râvnită", ieșirea din lume, survolul extatic, absorbția în lumina feței care "se arată ochiului ce cunoaște deja înaltul", "cunoaște atât drumul cât și rostul lui". Care e, într-adevăr, rostul drumului, menirea ieșirii în orizontul chipului întors de la cele lumești, intrarea în forma plină, în preaplinul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să înțeleagă ce se arată în imaginea care orbește și vorbește. În momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O poezie ascetică și kerygmatică: trecută prin proba de foc a pustiei, ea urcă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nevăzutului seminal: "semințele obârșiilor/ Cu fața spre plugurile Răsăritului", iar "grâul e chip/ Și față povestesc și ochii animalelor,/ Primejdia și slava sunt pe chip"78. "Icoană țin" cu toatele, căci în rama invizibilului excesul slavei se oferă privirii, saturând-o extatic, dilatând-o în hiperbola nemaivăzutului: "Semințe străvezii cât munții cresc/ În glii de limpede lumină/ Nu se mai poate tăinui nimic/ Căci totul e o taină în lumină"79. Acesta e chipul iconic pus în lumină: o taină în lumină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noua viață a rostirii. El este dintotdeauna acolo, lumină a lumii, pe care - în adânc - lumea o așteaptă, îi aude chemarea: Noi ascultam cu urechea la pământ/ aplauzele rădăcinilor". A asculta aplauzele rădăcinilor nu înseamnă a fi părtaș la jubilația extatică a ființării posibile, la beatitudinea celor ce nu sunt ca și cum deja ar fi? Imaginile configurează spațiul acestei deveniri ontologice, căci a rosti lumea, așa cum ea nu o poate face, o dă vederii în felul în care ea n-a fost
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
liniștea înghețată a stingerii. E o putere care trage înapoi în voluptatea tristă a dispariției, regresia în neantul unui târziu definitiv: "Și acest suflet care se înclină/ fără punți și ochii ca niște fântâni/ înghețate în cer și aceste răni extatice". Suflet mai e, ochi mai sunt, care nu are ce însufleți, care nu au ce vedea, cufundați în absență, în ștergerea oricărui semn, precum această lume rănită de moarte, ieșită - extatic - din sine, aruncată în deriva sensurilor. În aparență, fântânile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca niște fântâni/ înghețate în cer și aceste răni extatice". Suflet mai e, ochi mai sunt, care nu are ce însufleți, care nu au ce vedea, cufundați în absență, în ștergerea oricărui semn, precum această lume rănită de moarte, ieșită - extatic - din sine, aruncată în deriva sensurilor. În aparență, fântânile înghețate din cer e o imagine care nu se vede; la nivel poetal însă, ceea ce nu se pune în vedere dă de văzut; în ochii înghețați vederea e absentă, dar însăși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
solare. Nu am putea vorbi în acest caz de o imagine diafană propriu-zisă, întrucât ceea ce se lasă văzut nu luminează de la sine, prin însăși transparența prin care se vede, ci - în sensul platonician al strălucirii adevărului - este luminat pe fundalul extatic al unei lumini exterioare. El rămâne totuși locul originarului închis în ascunderea de sine, viul ca posibilitate a vieții și a nunții. Ultimele două versuri ("Că vinovat e tot făcutul,/ Și sfânt, doar nunta, începutul") exprimă tocmai desfacerea din proiectul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1966 și publicată în Eranos- Jahrbuch XXXV / 1966, în Henry Corbin, op. cit., p. 168). 16 "Cu ochii măriți ca niște păsări pe care nu le mai încape cuibul" (XV. Eu sunt acel fără odihnă, în ed. cit., p. 35); stare extatică ce definește suprasaturarea vizibilului prin care se zăresc formele epifanice ale invizibilului: "Auz și văz. Ochi plini de constelații,/ Și norii străvezii pe frunți, pe voce. (...) E-adevărat? Extaz să te salut/ Tărâm al liniștii" (I. Hotarul de fum, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de puțin de neexperimentata justițiară. Între zguduire și legănare, pentru prima dată de la naștere, făptura ei fu traversată de un cutremur lăuntric ce o plonjă, de la înălțimea de turn medieval împietrit la care-și tortura torționarul, într-o scurtă levitație extatică. Explorând zenitul vindicației nimerise într-o bulă de antigravitație. Îi alergau prin vine mieri de pe pajiștile cu flori otrăvite ale uitării, ce-o conduceau complice și așezau cu grijă într-un iatac necunoscut, infinit de ospitalier, al propriului trup. El
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
numai cât să se pneumatizeze de aerul unei perfecțiuni extrem de fragile. El îi împănă saltul cu încredere în sine, ajustându-i apoi circumstanțial măsura exact cât era nevoie ca să nu degenereze în reprobabilul și binecunoscutul hybris monarhic. La apexul curbei extatice, în punctul de maximă instabilitate, trupul suveranei se încredința din ce în ce mai domestic unor prelungi rigidizări - redescoperite fidel cu mult mai târziu de Bernini în Extazul Sfintei Tereza de Avila; prin brațele meșterului, piatra înconjură astfel duios regina tocmai acolo, în toiul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
luați vrerea noastră sub sfânta voastră oblăduire [...]. Oh, voi Femei, dacă veți ști să deveniți acum iubite preacurate, viitorul va fi o apoteoză a Dreptății, a Frăternității, a Dragostei". Angoasa decăderii cedează locul unei speranțe milenariste, unei rugi înflăcărate și extatice închinate femeii mântuitoare. Imaginea semi-virginei prostituate se estompează în fața surâsului dătător de curaj al Mariei. Iar mormântul face loc leagănului... Partea a doua 1914-1945: Sub semnul băiețoasei În concluzie, în perioada Belle Époque flirtul nu se mărginește la a-și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
diamantine, din gingășia culorilor florale, petale ușor tremurate de vântul proaspăt de primăvară. Strălucesc frunzele fragede ale teilor, mirându-se și ele în aerul impregnat de atâta poezie. De unde miraculoasa stare lirică? Zilele de mai conferă un fel de fericire extatică, sunt orologii cu bătăi ritmice în sonorități de finețea rozelor mătăsoase, bucurându-ne cu toții de vrajă și fascinație. Ce frumusețe! Întruchiparea proiecțiilor pictate ale naturii în expansiune, întreaga atmosferă a zidirilor vegetale declanșează în noi euforia de neoprit, cu senzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lucru și noi: „Uitați-vă la noi!” Iar mulțimea ne fixează și, chiar închinată, rămâne fixată cu inima spre persoana noastră. Dar, chiar și plecând de la puținele momente ale Sfintei Jertfe, în credincioșii buni este prezent un simț de admirație extatică față de persoana preotului; la fel cum există și în cei răi o privire analitică, pătrunzătoare, la vederea preotului. Nu în zadar până și Evanghelia ne spune că, acolo, la masa fariseului, «ei Îl urmăreau» (Lc 14,1). Pentru aceasta, cred
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
curent artistic de largă răspândire apărut în Germania la începutul sec. 20; inițial a reprezentat o reacție împotriva impresionismului; caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional; orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei 19. fetișism = formă timpurie a religiei în comuna primitivă de adorarea fetișurilor prin deificarea diferitelor obiecte și lucruri, printr-o reprezentare denaturată a unor raporturi sociale
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
după-amiază, la Lund: mă interesează mai ales recuperarea (simbolică) a condiției „paradisiace” (dominare a animalelor, limbaj al animalelor, ascensiune celestă, întâlnire directă cu Dumnezeu șsubl. S.W.ț etc.), decelabilă în ședințele șamanice; pun în legătură această recuperare efemeră (și extatică!) a unei situații care, potrivit miturilor, era naturală și generală in illo tempore (când oamenii ajungeau ușor la Cer prin intermediul unui munte, al unui arbore, al lianei etc.; când Dumnezeu era aproape și accesibil etc.), cu mistica creștină; arăt că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Concepția sa despre șamanism a contaminat, în epocă, exegeza religiilor Iranului antic, deturnate parțial, cel puținprin persoana iranistului Walther Wüst, către mize politice ale tratamentului Antichității indo-iraniene, i.e. indo-germanice. În Die Religionen Irans, H.S. Nyberg propusese, prin comparație cu dimensiunea extatică a ritualurilor șamanice sau ale dervișilor persani, interpretarea șamanică a figurii fondatorului zoroastrismului, Zarathustra. Curând după apariția lucrării lui Nyberg (1936 în suedeză și 1938 în germană) și în directă legătură cu definiția șamanismului propusă de Ohlmarks, Otto Paul (în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
viermănoasă, încăperea e apăsătoare ca într-un film de groază, bruftuielile curg gîrlă, orice observație a caraliilor e însoțită de ghionți sub fălci și pumni în cap) se amestecă atît de inextricabil încît totul, inclusiv durerea, se preface în fericire extatică și înălțătoare. Cînd vaca mănîncă iarba, iarba se preface în carne de vacă. Tot așa, cînd pisica mănîncă pește, peștele se preface în carne de pisică. Suferința pe care o asimilăm dintr-odată, devine euforie" (N.S.). Tot aici descoperă discreția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rog, cred că e important. - Era tânăr. Pete zise asta cu o undă de perplexitate. - Dar cum arăta? - Cum arăta? Ca un student. De fapt era student. Student acolo unde predai tu, omule. Scriitorul începu să rânjească. Scriitorul se foia extatic în locul lui. Scriitorul vroia să aplaude. Tăcerea mea l-a încurajat pe Pete să continue. - Mă întâlneam cu niște tinerei în prima lor zi de cursuri, dar trebuie să-ți spun c-am încercat peste tot - chestia aia chiar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fost împreună cu familia și piscina luminată continua să emane un abur cu miros de flori de gardenia ridicându-se în noapte și vălurindu-se în aerul cald și mai era acolo un labrador auriu, un cățeluș făcând tumbe jucăușe pe lângă piscină, extatic, urmărind o Frisbee, iar cenușa prăfui plăcuțele de Lego din fața ta, iar dimineața mama îți făcea cu mâna în semn de rămas bun și te striga încet și fulgii de cenușă continuară să se rotească în spațiu, copiii alergând după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de compromisuri cu ideologia burgheză. Numai că încercând să opună civilizației cultura a făcut eroarea de a denunța democrația și raționalismul , N. Crainic punând accentul pe „mit și mister” a împins uneori spre clișeu impulsul nu odată nutrit de viziuni extatice al lui Ion Pillat, V.Voiculescu, Adrian Maniu (p.526-527). Dumitru Micu. Gândirea și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cunosc "variata desfășurare de stări ale simțirii proprii sufletului omenesc". Eseistul își propune să urmărească astfel raportul dintre cele două spațialități umană și astrală în Luceafărul. Drama hyperionică rezultă din neputința schimbării unui "neconținut etern" într-un "conținut pământesc, dar extatic". De aici se ajunge la impasul de natură ontologică a timpului însuși: "impas în înțelesul că nici una dintre cele două formule, nici cea a timpului efemer, dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
individuală și colectivă a iezuiților nu este un capăt de drum pentru propria lor desăvârșire, ci mai degrabă începutul unui drum care duce spre celălalt, o alteritate care îmbrățișează aproapele în Dumnezeu. Mistica ignațiană nu sfârșește așadar într-o contemplare extatică în fața Sfintei Treimi, ci în convertirea voinței proprii în slujire. Reflecția, rugăciunea și spiritul misionar rodesc aici indisociabil. Prin această confluență de două ori surprinzătoare (fervoarea rugăciunii care nu exclude raționalitatea la rece, extazul mistic care în loc să-l rupă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu mai locuiește nimeni pelicula văzută săptămâna trecută pe TVR1 și precedată de o fără precedent conferință de presă la care critica părea strânsă mai curând la un five oclock, iar realizatorii filmului nu conteneau să spună cât de extatică a fost experiența lucrului împreună ! , descoperim că Malvina Urșianu a reușit performanța de a face din lumea bună o lume de mucava ! în acest film ce pare făcut acum patruzeci, hai, treizeci de ani falsitatea este atât de stridentă, încât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o bună parte din recuzita clasică a stereotipului referitor la „cecitatea evreului” : acesta nu veghează (ci doarme, În timp ce profetul anunță venirea Mântuitorului), nu vede (pe Mesia În persoana lui Isus), orgoliul i-a pus solzi pe ochi (aluzie la experiența extatică a apostolului Saul/Pavel) și Îl cuprinde Întunericul În timp ce așteaptă venirea lui „Mesia, pe calul alb”. Într-un articol intitulat „Iudaism și antisemitism”, publicat În 1934, Mircea Eliade adoptă o atitudine polemică față de maestrul său, Nae Ionescu, criticând faptul că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]