966 matches
-
pe care l-am creat în anul 2006. Arta holotropică este arta rezultată în urma unor experiențe transpersonale și care poate transpune privitorul în stări de supraconștiință. Cu alte cuvinte arta holotropică este atât o artă ”inspirată”, realizată în urma unor experiențe extatice, dar și o artă ce poate induce stări modificate de conștiință privitorului sau, în cazuri ideale, îmbină cele două caracteristici ale sale reușind prin calitățile sale ”acumulate” să aibă efecte asupra psihicului admiratorului. Nietzsche consideră că arta este dependentă de
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu dintr-odată. Acum părea senin, aproape extatic. Michel se uită la ceas, apoi privi În jur. Muribunda nu mai făcea nici un zgomot. Era aproape amiază; atmosfera era extrem de calmă. Se ridică, reveni În Încăperea centrală. Lăsându-și baltă morcovii, Hipiotul-Cărunt dispăruse. Își turnă o bere, merse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să depășească dificultatea calculelor de stabilitate energetică la macromoleculele Întâlnite În biologie. Fără a accepta neapărat toate afirmațiile lui Hubczejak, trebuie să recunoaștem că, de-a lungul veacurilor, Book of Kells le-a inspirat mereu comentatorilor elanuri de admirație aproape extatice. Putem, de pildă, să cităm descrierea pe care i-o face Giraldus Cambrensis În 1185: „Această carte conține concordanța celor patru Evanghelii după textul Sfântului Ieronim, cu numeroase pagini și aproape tot atâtea desene, toate În culori admirabile. Aici putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
seară o Glossă. În versuri, altul afirma că Stalin este Dumnezeu. La atare proclamație izbucni un hohot general, dar nu din pricina ideei altminteri comună, ci din cea a expresiei perplexe cu care autorul o clamase. Urcînd cu noi pe culmi extatice, mierosul reuși atunci să convertească rîsul într un sentiment sublim, fapt pentru care l-am admirat deoarece nimic nu e mai impunător decît să întorci opinia publică pe dos. Cea mai populară figură a cenaclului rămînea însă un pompier care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
O familie de patru persoane era adunată în jurul mesei: pater familias sănătos și cu dinți albi, doi copii cu obraji rumeni și ochii sticlindu-le de poftă și tânăra și frumoasa lor mamă cu fața luminată de o strălucire aproape extatică în timp ce punea ultima porție de cârnați cu păsat în fața soțului ei, de parcă această mâncare, victoria finală care încununa o zi de muncă cinstită și împlinirea îndatoririlor de soție, îi aducea confirmarea supremă a respectului de sine. Suntem asaltați zilnic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mănăstirile din muntele Athos: Când clopotele la Athos,/se înalță în cer mănăstirile/cetăți ale credinței, harfe de voal/ lumini de cristal își schimbă culoarea/... Degradarea existenței individuale,în timp, ireversibilitatea eternei treceri, neaderența la prezent, evadarea în vis, contemplația extatică sunt, desigur, doar câteva din motivele poemelor din acest volum al Mariei Octavian, dar sunt cele ce definesc și califică superior actuala etapă evolutivă a poetei. În temeiul acestei constatări, se poate spune despre Galeria cu antichități că o exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
au apărut oameni fermecați de ei Înșiși pînă la leșin, ce se dau drept miniștri și făpturi de afaceri, arhitectură și sport. Fenomen cathartic: emisiunile numite „Sport”, În care toate știrile sînt numai despre fotbal și amantele lor. Dublu fenomen extatic: fotbaliști vorbind la televizor. Băieții rîd, sughit, Își sug măselele, oftează, nu le pot suge cum trebuie În fața camerelor de filmat, Îi vede familia, mama, deci inevitabil le mai rămîne cîte-un rest de biftec În carie, pe care-l scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vânătorul când stă la pândă În boschet, așteptând să apară prada; el nu știe ce fel de pradă, dar este Îndrăgostit deja de clipa când aceasta va apare și atunci, de emoție, scapă arma din mână, apucat de o stare extatică, vecină cu epilepsia. Mulți vânători sunt sau se lasă mâncați de fiara ce vor să o vâneze, tocmai spre a putea traversa o plăcere absolută, ce nu se poate concepe altfel decât ca un amor expirator. Marile iubiri, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luați vrerea noastră sub sfânta voastră oblăduire [...]. Oh, voi Femei, dacă veți ști să deveniți acum iubite preacurate, viitorul va fi o apoteoză a Dreptății, a Frăternității, a Dragostei". Angoasa decăderii cedează locul unei speranțe milenariste, unei rugi înflăcărate și extatice închinate femeii mântuitoare. Imaginea semi-virginei prostituate se estompează în fața surâsului dătător de curaj al Mariei. Iar mormântul face loc leagănului... Partea a doua 1914-1945: Sub semnul băiețoasei În concluzie, în perioada Belle Époque flirtul nu se mărginește la a-și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
inevitabil, tot mai mult. "Orizont", nr. 2 (1553), februarie 2012 Zeii singurătății "Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!...". Trupurile atât de tinere, elastice, încă incerte, ale majoretelor se arcuiesc în ritmul extatic al unei incantații adresate "puternicului, mirificului, singuraticului Suedez", adolescentul evreu cu trasături vikinge, blond, cu ochi albaștri, la fel de neverosimil în splendoarea lui paradoxală precum concilierea forțelor contrare ce au sfârtecat lumea în al Doilea Război Mondial. În America deceniului al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
furniza drept soluție creștinismul teocentric, axat, indelebil, pe dimensiunea iubirii de Dumnezeu. Astfel, Nae Ionescu corectează poziția celor din ASCR care reduceau esența creștinismului la valoarea etică, prin contrapunerea creștinismului metafizic, ce trăia integral din contemplarea liturgică a unui Dumnezeu extatic. Prin textele sale publicistice, dar, în mod deosebit, prin cursurile sale universitare precum, cursul de Filosofie a religiei din 1925-1926 audiate de studenții de la ASCR, Nae Ionescu reușește să stabilească temeiurile atacurilor sale împotriva evanghelizării prin abordarea fenomenologiei actului religios
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
moară. Apoi a fost redeșteptat la o nouă viață și reunit iarăși marii mame. Acest mit, devenit fundamentul neobișnuit al unui cult al misterelor, era pătruns de nuanțe înfricoșătoare, avea în serviciul său corpul sacerdotal al galilor. Aceștia, prin dansuri extatice unite flagelărilor, suscitau într-înșii o stare mistică de frenezie ajungând până la autoevirație. În ritul de inițiere, misticul lui Attis retrăia simbolic soarta zeului său în moarte și înviere; era stropit cu sângele unui taur, pătrundea în camera nupțială, pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fusese venerat Dionysos chiar de către ei. Excesele cultului (de ex. automutilarea), nu le-a atras prea mulți simpatizanți, iar comedia greacă nu a pierdut ocazia de a-i ironiza sacerdoții Cybelei, care cutreierau țara propagând cultul acesteia. Tot un caracter extatic prezenta și cultul care provenea din orașul Byblos, de pe coastele Siriei, ale cărui reprezentări divine erau cele ale marii zeițe Atargatis, asemănătoare Cybelei, și ale frumosului tânăr Adonis, soțul ei. Și acesta din urmă era tot o divinitate a vegetației
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după plug./ Mi-e frică de-atâta lumină,/ De prea multe flori îmi e frig,/ Mi-e somn de iubirea deplină/ Și nu știu pe cine să strig/ Să stingă în mine/ Cereasca grădină,/ Să spargă din calea oceanului negru/ Extaticul dig" (Ca și cum). Noul univers, reconstruit în ea însăși, este asemănător paradisului și devine dig, în calea "negrului ocean". Totodată, noul univers reconstruit în interior poate fi oul primordial din poezia barbiană, simbol al armoniei și al unității: "Ți-aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
arme - de fapt singura armă - prin care libertatea poate fi cucerită. Moartea provocată altei ființe umane - ceea ce se numește Îndeobște crimă - este justificată dacă exigența extazului o cere, și nu e vorba aici de extazul hidos al puterii, ci de extatica existenței, “mirarea de-a fi”: “CÎnd te joci cu focul nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele, așa că l-am ars pe tînărul acela. și m-am bucurat În mine de această grozăvie”. Iar existența dăinuie În nesupunere
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu emoționează, evocarea rămâne exterioară: "Să spui durerea veacurilor toată/ Prin ramul, singur, ce mai cântă-n frunză". Aurel Rău, în aceeași perioadă (1961), reînvie mitul dacilor, al sciților, într-un univers contemplativ și paseist. În "Regii Sciției", viziunea este extatică și ne vorbește de rezistența noastră prin timp, chiar dacă viscolul cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini picturale, subiective, cu tendință impresionistă: "Și nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în pat și începeam încălzirea. Credeți-mă, n-am întâlnit bărbat mai meticulos ca el la acest capitol... Apoi începea recitalul. Totul debuta cu o furtună de vară, una ce răvășește totul în cale, îți oferă cel puțin două trăiri extatice și te face să exclami năucită: „Doamne, ce-a fost asta?“. După furtună venea o ploaie vioaie de primăvară, mai blândă ca furtuna, dar nesfârșită, din aceea care-ți dă fiori din cap până-n picioare. Aici nu știu de câte ori atingeam
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
zece minute înainte de a mă apropia de el, nu mă învinețea toată; era răbdător, jucăuș, fiecare atingere a lui era o mângâiere și, cireașa de pe tort, aborda sexul dintr-o perspectivă nomadă; eram mereu pe drumuri, nu aveam două trăiri extatice consecutive în aceeași încăpere: mâncam un sendviș în dormitor, mă iubea pătimaș, mai mâncam unul la etaj, iarăși mă iubea... Vila avea vreo zece camere și itinerarul nostru amoros le includea pe majoritatea. Nu mai zic de sendvișurile de vară
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul se simte transportat dincolo de lumea realității sensibile și dincolo de propria sa persoană, unindu-se cu transcendentul (P. Foulquié și R. Saint-Jeană. Trăirea extatică este o experiență sufletească și morală unică pentru individ. Ea este un act de proiecție, de deschidere al acestuia către planul transreal și transuman al divinității. Din aceste considerente, extazul este asociat experiențelor mistice, În cursul cărora se realizează starea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihologic, extazul este o experiență psihologică pură și complexă, În cursul căreia sensibilitatea externă, corporală pare a fi anulată, individul trăind cu intensitate un sentiment interior al plenitudinii, pe care-l dă Întâlnirea și absorbția sa În planul divinului. Experiența extatică este o chestiune de conștiință. În cursul acesteia, contactul cu realitatea fizică externă se anulează, iar individul trăiește o stare stranie de transportare În planul interior al conștiinței sale. Aceste trăiri au un caracter paradoxal și sunt adesea destul de greu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și trebuie să dispară. În aceste cinci secunde trăiesc o viață și pentru ele Îmi voi da Întreaga viață, pentru că merită. Ca să suporți zece secunde, trebuie să te transformi fizicește”. Din exemplul mai sus citat se desprinde faptul că bucuria extatică este starea pe care persoana o resimte ca o supremă eliberare, o deschidere interioară, cu depășirea limitelor vieții, o expansiune sufletească către o realitate transobiectivă și transumană către care aspiră. Subliniem Însă faptul că aceasta este o experiență sufletească și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
considera „un dar al zeilor”, numind-o „nebunia divină” (thea maniaă. În această categorie sunt incluse următoarele manifestări: nebunia oraculară, inspirată de Apolon; inspirația poetică, care vine din partea muzelor; dragostea sau erosul, datorate lui Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de manifestare umană. Ea are funcții cultural-paidetice, de readucere În actualitate, de prezentificare a unor situații-limită, sau Închise de viață, așa cum apar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
după înalt: „O, vis, o, suflet ideal”, degajat de o reverie erotică. Restul vorbesc despre un „suflet singuratic”, „taciturn”, neliniștit, „delicat”, deprins cu tristețea, derutat („orb”), „ruinat”, apoi o dată de un „suflet mai viteaz” și o dată de „suflete moarte”. Moment extatic ce pare fără sfîrșit (în realitate efemer), „ridicarea din erori” are prețul unei absolviri morale, al unei calmări a angoaselor și a tendințelor de autoînvinovățire, al unei biruințe asupra „haosului care vrea să(-l) ducă”, adică să pună stăpînire pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rareori se extinde până la domeniul sexului. Crezul ei personal, ca și al lui Hadrian sau acel Hadrian în care a vrut să creadă proslăvește dragostea carnală. Nu a avut nici un motiv să ascundă tentațiile cărnii, pe care le-a considerat extatice și mai degrabă eliberatoare decât apăsătoare. Nici un moment înfățișat în opera ei nu este mai fericit decât cel al iubirii sexuale reciproce dintre Hadrian și Antinous. Cu toate acestea a fost o personalitate care a trăit într-un anumit moment
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență străbătut de o umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună seamă, din indelebilul model al lui Tong Hsuan) este un capitol dintr-un tratat de ars amandi centrat pe nevoia de a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]