990 matches
-
țări îndepărtate, nimeni n-a reușit să știe vreodată dacă erau reale sau imaginare. O singură certitudine. Pilot era. Și la casa lui - dacă va fi avut așa ceva - nu stătea. Pleca mereu, dar unde?“ (ibidem, pp. 50-51). Portretele acestor unchi extravaganți, care contribuie la nota de pitoresc a volumului de memorii La apa Vavilonului, dublează, însă, realități mai triste - cum ar fi amănuntul că, după cum reiese din scri so rile Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, Octav Bălăcioiu a făcut și închisoare politică, nu doar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
își redeschide vechiul salon și se asociază cu plăcintăreasa de la parter : el taie gîturile clienților, ea face din ei plăcinte. ̨ n scurt timp, o jumătate de Londră se ghiftuiește cu cealaltă jumătate. Ca și cum toate acestea n-ar fi destul de extravagante, filmul mai este și cîntat, unul dintre numerele de maxim antren fiind acela în care cuplul protagonist evaluează meritele diverselor bresle profesionale din perspectivă plăcintărească : de pildă, preotul n-a avut lumeștile păcate, deci are toate cele preacurate. Cu toate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să fie ?... O femeie numa-n cămașă, cu picioarele goale, cu părul desprins, ține strâns de piept pe un om îmbrăcat în uniformă de poliție. El luptă să scape - ea nu-l lasă. Femeia începe să zbiere răgușit făcând gesturi extravagante : - Ce, domnule ! care va să zică, dacă sunt o nenorocită, să-și bată joc de mine dumnealui, pentru că e de la poli- ție ?... Și mai întâi, cine ce treabă are ? dumnealui a fost amantul meu ? Comisarul, îndreptându-și mondirul boțit la piept : - Sergent ! e
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unor personaje din alte piese al lui Cehov. Și poate câteva spicuiri din scrisorile lui. Trupa este atemporală. Aici sunt toate genurile de actori, mai multe generații, mai multe personalități, bătrâni, tineri, superstițioși, țicniți, moderați, ridicoli, lipsiți de simțul realității, extravaganți sau modești. Scenariul este conceput în maniera lui Cehov. Personajele se ascultă mai puțin unele pe altele. Sunt pauze mari. Zgomote ciudate. Jocul nostru va fi „sec”, firesc, va fi la jumătate. Am ajuns într-un parc părăsit primăvara sau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mașină, mai un câine..." Probleme serioase. Și de atunci, când sosea de la ambasadă câte o mașină cu colegi , "în interes de serviciu" la Rio, aveam grijă să-i "oxigenez" cu tot ce avea "Cidade Maravilhosa" mai frumos, mai colorat, mai extravagant! De reținut că din cei patru "pionieri" care au realizat Brasilia, doar Kubitschek odihnește acolo. Niemayer locuiește la Rio, și tot la Rio "locuiesc" răposații Lucio Costa și Burle-Marx! La plecare, am refăcut cei 300 de kilometri parcurși pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ziarul londonez Times la 17 octombrie 1918, susține c) primele trupe care au intrat În Damasc au fost arabe. Kedourie spune c) „această a fost scris), cel mai probabil, de Lawrence” și „se simte o f)ram) din obișnuită lui extravagant) ieftin) atunci când Îl descrie pe fostul oficial otoman incompetent care, pentru câteva zile, a fost șeful administrației șerifiene din Damasc, «cel mai important urmaș al lui Saladin»”. Lawrence las) impresia „c) Damascul a fost o cucerire arab) - a fost a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
aceasta era condiția pusă de mama ei), și, pe parcursul lunilor următoare n-am văzut-o deloc, fiind angrenat În acel gen de experiențe variate pe care credeam că orice littérateur rafinat trebuie să le caute. Intrasem deja Într-o fază extravagantă de sentimente și senzualitate, care a durat vreo zece ani. Privind această fază din turnul meu (actual), mă văd ca o sută de tineri diferiți deodată, toți curtând o singură fată care se schimbă mereu, Într-o serie de legături
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
crâșmă, înduioșat, că viața lui este un roman, chiar dacă nici el nu crede, are dreptate. * Ninsoarea a transformat peisajul într-un tablou care pare pictat cu meticulozitate, peisaj straniu, un Maagrite, în care prezența este lipsă, iar absența un personaj extravagant, tocmai plecat, sau pe cale de a-și face apariția. Lângă masa la care scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe care o placă de ebonit, într-un plic original îngălbenit, "Columbia New Process Record", cuprinde melodii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vacanța. Imaginată ca stagnare, somn post-prundial și plimbare lentă în stațiunile balneare, această vacanță devenită o obligație mondenă, planificată, prilej de discuții sterile cu cunoștințe anoste, nu-mi place, nu este deloc pe măsura mea. Vara visez aventuri montane, călătorii extravagante, solitare, ascensiuni montane la nivele amețitoare, pe care nu o să le trăiesc niciodată. Sunt construit prost, nu suport nici măcar somnul, caut mereu altceva, găsit de obicei în cărți, în măsura în care, în aceste zile lâncede, am răbdarea de a citi. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acest spital atât de bine conceput; și a avut timpul să moară, încă tânăr. M-am deprins acum să privesc, meditativ, la bustul doctorului Sandu Avasilcăi și să duc, noaptea mai ales, convorbiri tăcute cu dânsul. Nu cred în poveștile extravagante despre "paranormal"; normalul, așa simplu și banal, este el destul de paranormal, prea destul. De altfel, datorită meseriei, am păreri destul de confuze despre câteva din cele mai esențiale repere ale vieții: normal, paranormal, realitate și suprarealitate... Sunt îngăduitor cu aceste forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe amândoi ca un magnet, să încercăm o cât de sumară cercetare a ceea ce a mai rămas din poveștile noastre, și așa mai mult închipuite decât reale. Vom cânta locurile de altă dată. Ieri am fost ocupați. Timpul potrivit acestei extravagante investigații este. ziua de astăzi. Ne-am întâlnit la opt dimineața, la hotelul meu. Notasem fiecare un "plan de bătaie", după expresia colegului meu. Ne-am jurat, fiecare în sinea lui, să păstrăm strict secret planul și acțiunea. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eram de partea lui Nansen. Părintele Vania Am avut totdeauna o înclinație specială către "personagii" înțelegând prin "personagiu" un om mai puțin obișnuit, ieșind din categoria majoritară. Încă din școală, preferații mei erau mai degrabă "comportamentalii" decât elevii "model". Cu "extravaganții" mi se părea că sunt în preajma unei aventuri, ei exercitau asupra mea o ciudată chemare. De altfel, pe această cale am devenit psihiatru și am adunat un muzeu imaginar de tipuri interesante. Printre "personagiile" (voi continua să le denumesc astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de imaginat că și-a petrecut-o în mod normal, poate cu o anumită pasiune pentru slujbele religioase și o înclinație, am putea spune înnăscută, pentru viața preoțească. El însuși va povesti că îi plăcea «să joace altărașul». Nimic de extravagant pentru copiii timpului său, care frecventau zilnic biserica și rămâneau fascinați de fastuozitatea slujbelor sfinte. Giovannino împodobea un altăraș, cu două candele și vreo imagine sacră; lua două batiste mari de-ale mamei, le lega la capete și le folosea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
agenții ce le declanșează (pp. 25-29). Absența unor tulburări grave ale vieții intelectuale ori afective constituie trăsătura distinctivă. Cei doi psihiatri semnalează o stare mintală specială pe care o numesc "hipertrofie/ hiperestezie a eului" (p. 48). Interpretarea falsă apare exagerată, extravagantă, dar rareori absurdă; judecățile rămân în limitele sensibilului, aprecierile se păstrează juste. Vivacitatea inteligenței se manifestă mai ales întru apărarea convingerilor delirante. Relațiile afective rămân în bună măsură normale, dar subiecții devin foarte sensibili la părerile celorlalți despre ei. Sentimentele
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
apare mai târziu, la Pliniu cel Bătrân. Cei doi termeni pot fi considerați echivalenți, dat fiind faptul că trimit amândoi la "iluzie", acolo unde scrierile definite prin acest termen, phantasia, sunt, de fapt, mai aproape de sensul de astăzi al lui "extravagant" (Ferraris 9). Mai târziu, în evul mediu, phantasia va fi constant asimilată cu himericul, în timp ce imaginatio se specializează printr-o valoare accentuat "realistă". De altfel, chiar în epoca lui Herodot, ca și la Aristotel, phantasia putea reda și ostentația; în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
e savantă, dar fiindcă autorul e moldovean are o savoare lingvistică firească. Nuvelele sunt niște divagații în scopul de a se dovedi îndemînarea verbală, nodul lor vital fiind de obicei un calambur enorm ori o vorbă memorabilă. Veselia este uneori extravagantă. Izbește între altele snobismul gastronomic și oenologic, mai mult nominal. Toader Zippa vine din străinătate cu o întreagă "pivniță pe roate", adică cu 101 antale, 39 butoaie mai mici, 317 balerci și mai multe mii de sticle, precum și cu un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pamfletului atmosfera fabuloasă din opera satirică a lui Swift și a utopiștilor în genere. Ostilitatea e absorbită în mituri. Uitând punctul de plecare critic, poetul se instalează în fantasticul grotesc, determinîndu-și o biologie, o psihologie, o filologie și o politică extravagant de noi, admisibile în sine. În domeniul psihic (satirizare în fond a unui fost primar) se admite următoarea mentalitate, ducând la o edilitate de un gratuit sublim: " La masă, aflarăm concepțiile acestui bărbat de inițiative, care nu voia să închidă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ce spirit himeric s-a gândit la asta? Tot ce pot să spun este că nu se poate. Să formăm o comisie care să analizeze ideea. Să ne gândim bine și să lăsăm timpul să hotărască. Vor crede că suntem extravaganți. Nu vom fi luați în serios. Nu "ține" la mine. Beneficiarii nu vor accepta. N-o luați prea repede. Nu de idei ducem noi lipsă. De ce avem nevoie de ceva nou? Vânzările noastre sunt încă în creștere. Nu putem realiza
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pot încerca metafore cât mai depărtate de problema în cauză. De exemplu: „problema noastră este ca o un castron cu lapte și ceriale”. În acest caz, sarcina constă în găsirea de argumente pentru validarea metaforei. Ele pot fi oricât de extravagante și fragile. Apoi se folosesc aceste argumente, împreună cu metafora însăși, pentru a produce asociații cu problema de rezolvat. În general, metaforele depărtate asociate cu problema produc soluții originale. Jocul 9. Obiecte găsite Dacă stați mai mult de o oră în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
impresia redundanței. Autorul folosește aceleași câteva versuri în toate poemele, cu mici inversiuni și modificări, într-un joc asumat ca un ceremonial sonor și desuet. Cultivă infinitivele lungi, inversiunile și simetriile cu nume inventate catahrezic, adjective dinamice și inovații lingvistice extravagante. În Retorica iubirii (1993), de exemplu, se exaltă, într-o ars amandi alcătuită din nouăzeci și nouă de epistole imaginare, tinerețea ca stare de spirit. Cu același număr de poeme, la care se adaugă un „epilog”, poemul C., Somnul și
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a materiei, până la metafizica cea mai obscură, practicile orgiastice, nihilismul extravagant sau materialismul vulgar. Textele buddhiste și jainiste indică uneori numai doctrinele anumitor autori religioși, fără a le menționa și numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și a lumii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lei. Un alt „tip“ era „Chimiță“. Chimiță nu era numele lui. Chimiță era numai o poreclă pe care i-o pusese[ră] bucureștenii din cauză că omul, fiind un maniac, și chiar foarte ușor dement, circula pe străzi îmbrăcat cu o eleganță extravagantă, ridicolă și cu aere de grandoare. Porecla Chimiță a rămas în limba bucureștenilor foarte multă vreme. Orice om care se îmbrăca pretențios și lua aere afectate era un Chimiță. Astăzi vorba nu se mai întrebuințează și nu mai are înțeles
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Un ins normal, într-o situație normală, nu-și prezintă astfel „marfa”. Formulată în plină stradă, o asemenea caracterizare mi s-a părut și mai derezonabilă. Am făcut însă efortul de a nu rosti nici o silabă care să-i lase extravagantului autor impresia că aș subscrie la judecata sa de valoare. * Într-adevăr, pare de necrezut: am lucrat trei inși - separat și în colectiv - o dimineață (la amiază s-a adăugat și al patrulea) la „Mesajul” de nici două pagini al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
melodrama antebelică, haloul sensibilității educate și aparent vetuste, somată de marea temă, niciodată vetustă, a iubirii și a artei. Publicul adunat la Brăila frapa printr-o teatralitate care depășea evenimentul scenic: audiența venită din capitală oferea un spectacol Încă mai extravagant decât premiera. Exotica figurație din foaierul hotelului amesteca de-a valma foști ilegaliști comuniști și foști deținuți politici anticomuniști, bătrâni poeți proletcultiști și tineri scriitori „onirici”, respectabile cucoane de lume veche, lângă abia mascate cocote ale boemei culturale socialiste. Ziariști
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În Berlinul Occidental. Cuvântul BERLIN, cu o particulară rezonanță traumatică În copilăria mea, Își adăuga atunci o nouă semnificație pentru pribeagul care, deși nu mai era tânăr, era somat să reînceapă, ca un nou-născut, Inițierea. Berlinul În care ajunsesem, după extravagante aventuri, ca bursier DAAD (Berliner Künstlerprogramm) era „occidental”, Într-un mod deloc obișnuit. În spatele profanului Zid al Plângerii socialiste se afla capitala Republicii Democrate Germane („Germania de Est”), proclamându-se, solemn, metropola primului stat german al muncitorilor și țăranilor, tutelat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]