5,918 matches
-
că dispuneau de o ambarcațiune decentă le dădu atâta curaj, încât începură să se gândească tot mai serios la plecare. Nu prea aveau ce să-și ia cu ei, căci nu dispuneau decât de foarte puțin spațiu, astfel că nu ezitară să le dăruiască noilor prieteni sute de obiecte care nu le mai erau de nici un folos, inclusiv trei seturi de vele din pânză rezistență, cu tot cu vergi, care, fără îndoială, îi atrăgeau cel mai mult atenția lui Miti Matái. Acel sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scufundatorul. Pentru că, așa cum bine a spus Tapú, cei care se afiliază la Sectă sunt oameni ambițioși sau care se consideră superiori. Își depărta mâinile, ca și cum explicația ar fi fost evidență. Iar tu, care erai stăpânul unui clopot fabulos, n-ai ezitat să-l arunci în mare, fiindcă te deranja să te simți diferit de ceilalți... Scoase un nou hohot de râs. În ziua aia, Roonuí-Roonuí era atât de indignat, că era mai-mai să te strângă de gât, în timp ce Miti Matái, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar putea face ceva în cazul ei. Ce altceva puteau crede cei treizeci de bărbați și femei de pe Marara, care se știau în pericol de moarte, conviețuind într-un spațiu atât de limitat cu o ființă care n-ar fi ezitat să-i omoare pe toți, ca să se poată culcă cu un monstru? Și, parcă pentru a-i neliniști și mai mult, continuă să plouă, iar căldură asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mâinile, apoi simți o dorință aproape de nestăpânit să o ia la fugă, și doar un efort supraomenesc îi permise să rămână întins pe nisip, hipnotizat la vederea, de la o distanță atât de mică, a sângeroșilor sălbatici, care n-ar fi ezitat nici o clipă să-i devoreze dacă ar fi reușit să pună mâna pe ei. Încă o dată se treziră într-o situație absurdă, în care răzbunătorii de la inceput se aflau în mare pericol de a fi ei înșiși cei pedepsiți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acest copil, de o energie și un optimism molipsitor, să nu-i lase timp să respire, să-și amintească ori să plângă. Nu mai vorbise niciodată despre soțul ei. Puținul pe care-l știa Luana îl aflase de la bunica. Nu ezitase să-i spună cât de mult îl iubise, că fusese ginerele preferat, că veselia debordantă și puternicul simț al umorului îi făcuseră prezența plăcută oriunde. Bătrâna se strădui să-și adune puterile. Ridică fetița pe genunchi și încercă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care toate oile sunt la fel deveni copleșitoare. Ea își pierdu fetița din priviri și sub marea de băști albe Luana deveni, fără să-și dea seama, o anonimă. Erau la ora de aritmetică atunci când învățătoarea fu chemată la telefon. Ezită să plece și să-și lase clasa nesupravegheată. Luana, scoasă la tablă, scria de zor. După o clipă de gândire, spune Luanei: Lasă creta și ai grijă de elevi. Până mă întorc să nu se audă nici musca! Fata făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în camere, instalară boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața oglinzii, să se gătească. Băieții veniră să le invite la bairam. Luana ezita. Prefera să rămână în cameră decât să repete experiența nu de mult petrecută. Mara insistă să meargă împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o atmosferă incendiară. Se dansa nebunește, se bea bere. Lumina difuză și aglomerația de suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așteptându-l la poartă. Când îl văzu venind, se repezi spre el și-l întrebă unde a fost. M-a sunat un coleg de clasă și m-a invitat la el. Faptul că Dan n-o privi în ochi și ezită înainte de a răspunde, o puse pe gânduri. Se învârti prin curte agitată, ca un câine în lanț, întorcând pe toate părțile ideea că ceva se întâmplă și singurul care știe ce este Dan. Se hotărî să-l întrebe. Intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu privirea. Ajuns în dreptul ei băiatul o salută și voi să intre. Luana spuse: Sunt însărcinată. Înțepeni locului, ca trăsnit. Se întoarse spre ea uluit. Ce-ai spus? Te știam un tip inteligent. Nu-mi schimba impresia despre tine. El ezită un moment și zâmbi. Te ții de glume. Bine. Hai să râdem împreună apoi să ne vedem, fiecare, de treabă. Ți se pare că glumesc? îl întrebă privindu-l drept în față. Ochii lui rămăseseră aceeași. Tulburători, incredibil de frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tată fu glacială. Se salutară, fără nici un alt cuvânt. Nevoiți să plece împreună, păstrară tot drumul o tăcere îndărătnică. Ajunși acasă, Radu se închise în dormitor. La scurt timp, femeia îl auzi hohotind. Nu se îndoia că e fericit. Nu ezita să afirme c-o iubea pe Luana dar, fără să cunoască motivul, simțea că într-o zi îi va face un mare rău. Ștefan veni s-o vadă la o oră târzie, cu un buchet imens de flori. Privi puiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numai el și Luana s-ar fi aflat acolo. O ținea strâns de mână, privindu-i chipul liniștit. Tânărul Noia se așteptase la o altă reacție din partea acestui individ puternic. Indiferența și detașarea pe care le afișa îl făcură să ezite. Nu suporta situațiile care-l obligau la un comportament nedemn statutului său de bărbat. O luptă corp la corp o considera mai potrivită pentru doi masculi care vânau aceeași femelă. Spuse scurt, tăios: Ridică-te și ieși. Acela e locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de jos și-o porni spre ușă. Înainte de-a ieși, spuse scurt, fără nici o ezitare: Îmi iubesc soția. Avem un copil împreună. Dacă încerci să mi-o iei, te omor. Pentru domnul psiholog era clar că el nu va ezita să facă asta. Temperament vulcanic, copil crescut să supraviețuiască după instinct, inginerul ar fi recurs la un astfel de gest cu o naturalețe șocantă. Tânăr, plin de viață și cu speranțele renăscute, pentru Ștefan Escu o stare departe de lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu degetul pe ziar. Am o vagă idee. Putem merge împreună, dacă vrei. Numai până acolo. După aceea mă descurc singură. Sigur. Clădirea în fața căreia el opri mașina o impresionă peste măsură. Fațadă din sticlă, uși imense, scări de marmură. Ezită. Se îndoia că locul ei era acolo. Nu te teme, făcu Ștefan din spatele ei. Înăuntru sunt oameni ca și tine. Îl lăsă afară și ea păși dincolo de ușă. Tot ce i se înfățișă o făcu să se creadă teleportată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vreodată, primăvara, sună telefonul și Luana auzi în receptor mai înainte să apuce să scoată un cuvânt: Good morning! I'm Nik Lost. Is Mr. Bariu there? Se blocă. Deși înțelesese ce i se vorbise, nu se așteptase la așa ceva. Ezită preț de câteva secunde și bărbatul strigă în telefon: Hello! Do you hear me? Răspunse, în engleză, că domnul director general e la o întâlnire de afaceri. Furată de emoția momentului și graba celuilalt de-a se vedea cu Bariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Citise, undeva, un studiu interesant și făcuse o analogie cu una din crizele firmei dar nu avusese curajul să abordeze problema față de Bariu. Acum, natura discuției și apropierea timidă dintre ei îi spuneau că ar trebui să încerce. Și totuși, ezita. El o văzu preocupată, ghici că vorbele lui i-au ajuns la suflet și mai departe, intui dorința ei de-a vorbi și spuse, căutându-i privirea: Luana, trebuie să recunosc că ești pentru mine mai mult decât o secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
majoritate se înghesuie. Cred că ne-am fi permis să scoatem bani din propriul buzunar pentru o astfel de acțiune. Toată această mare familie, restrânsă în final, ne închide piața de relații. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Ezită și privi în jos. Nu știu dacă exprimarea mea, încă în formare, va fi suficient de clară pentru a mă face înțeleasă. Luana, relaxează-te! Nu ești la examen. Moldoveneasca ta dulce, rar întâlnită printre ieșenii care vor să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-l lăsă să-și termine gestul. Îl privi pe Bariu și spuse cu încredere. Am o idee cu totul diferită de cea pe care tocmai am urmărit-o. Permiteți s-o expun? Toți ochii se întoarseră spre ea. Bariu ezită un moment apoi încuviință. Sub privirile stupefiate ale lui Voicu, ea prezentă imaginea identică a celor petrecute între ei. Un birou, un bărbat și o femeie. El o laudă interesat, apelând la o gamă largă de complimente. Nefiind un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
te îmbraci. Sunt îmbrăcat. Am pantalonii pe mine. Sau te deranjează bustul meu gol? Își furișă ochii spre părul brun de pe pieptul lui. Ești...Ești prost crescut. Mă faci nesimțit, Luana? Ea își pierdu elanul cu care venise, începu să ezite. Nu-l mai văzuse așa. Apoi, se gândi că tocmai plecase o femeie de la el și de aceea îl găsise în felul ăsta. A fost ... cineva la tine, așa e? Și te-am deranjat. Sau, poate, mai e încă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la iveală șirul impe cabil al dinților de sus. Sper că-ți amintești ce-am vorbit când ne-am văzut rândul trecut... — Da, Îmi amintesc. Margaret Îl privi În ochi, dar numai pentru o clipă. — și?... — și ce? — Păi, a ezitat el. Trebuie să știm ce... crezi. Nu i-a răspuns. La intrarea hotelului defilau limuzinele. Zgo motul neîncetat al motoarelor și gazul de eșapament i-au făcut greață, iar fluierele ușierilor Îi țiuiau În urechi și i sporeau Începutul de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-o ajute. — Vă rog să vă serviți, doamnă! A ridicat ochii și a văzut albina zâmbitoare. Femeia a așezat pe masă, lângă ea, un pahar de sirop cu gheață, un lichid viu colorat, și s-a retras. Margaret a ezitat, Însă brusc i s-a făcut foarte sete. Mai Întâi a sorbit prudent, dar, cum nu era atât de dulce pe cât i se păruse, a terminat paharul din câteva Înghițituri. A luat și un cubuleț de gheață și, tot răsfoind
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
potrivită, deși uneori e trist că și-a pierdut prietenii. „Am cerut pașaport indonezian imediat ce am putut, În 1950. Toți ceilalți indonezieni de origine olandeză ar fi trebuit să facă la fel, dar n-au avut curaj. Eu n-am ezitat nici o clipă. De aproape zece ani vorbesc numai indoneziana Bahasa. Nici nu mai știu olandeza! Singura mea tristețe e că uneori vorbesc cu oamenii și văd În ochii lor că mă consideră olandez, nu indonezian.“ Întrebat despre alți ex-olandezi care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum nu!? Doar că trebuie ceva parale. Ai bani, nu-i așa? Nu-i nevoie de mulți, pentr-un pachet de țigări, plus ceva pentru mine. Cinstit, nu? Eu unul cer doar de-o cafea, nimic mai mult. Adam a ezitat, dar s-a trezit că dă din cap În semn de acord. — N-ai grijă, Îmi place de tine. Ești cel mai nou prieten al meu! Nu-mi da nimic acum! Când ai să fii la bord, o să vină la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
transmigrație. Principiu bun, rezultate proaste. Javanezii ar trebui să locuiască În Java, nu În Nusa Tenggara. Sumatra ar trebui să rămână sumatrană și-așa mai departe. Bun, cunoaștem așadar originea ta etnică. Ce-ar mai fi? Frați, surori? Adam a ezitat. Nu vedea pentru ce s-ar apuca să-i povestească ceva tocmai lui. Totuși omul ăsta băgăreț, teribil de antipatic, avea ceva care i-a dat de gândit că ar fi În stare să afle ce era de aflat despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost neplăcut să atingă sau să fie atinsă, și una, și alta Îi făceau plăcere. Nu știa Însă de ce ei nu-i venea În chip firesc să facă așa ceva. Cu toate acestea, pe Adam Îl luase În brațe fără să ezite o clipă, fără să se simtă stingherită, nici măcar nu-și dăduse bine seama de ceea ce face decât mai apoi, când se desprinseseră din Îmbrățișare. — Eu n-am avut niciodată parte de așa ceva, i-a șoptit Mick când s-a strecurat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum o fi arătând Geneva din Elveția? s-au Întrebat unul pe celălalt. Iar când el i-a pus mâna peste a ei, i s-a părut ușoară, de parcă era a unui copil. Era foarte albă, plină de pistrui și ezita să rămână În loc. Mulți ani mai târziu, când avea să apară și el la Jakarta, l-a dus În port, În Sunda Kelapa, să privească vechile bărci ale pescarilor, iar el a exclamat: Ah, n-am mai văzut ceva atât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]