5,420 matches
-
Își șteargă sudoarea. În cele din urmă, omul Îi arătă o grămadă de baloturi cenușii, strâns legate cu benzi de cânepă. - Lasă-mă singur, porunci priorul. Am de executat o inspecție. Se pare că au fost introduse În oraș niște fâșii de hârtie de la Cremona, unde a izbucnit ciuma. Paznicul sări Îndărăt, făcându-și semnul crucii, și Începu să se retragă cu iuțeală spre ușă, unde dispăru fără nici o vorbă. Asigurându-se că nimeni nu Îi putea urmări mișcările, Dante Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se va fi Îndepărtat. Veni lângă el, prea puțin convins. Continua să fixeze masa baloturilor. Dante i se adresă pe un ton Îngrijorat. - În balotul de sus, zise el arătând spre acela În care descoperise prima placă, sunt ascunse niște fâșii suspecte. Ciumă, adăugă el mimând un fior. Va fi ars de Îndată, În afara zidurilor. Voi trimite eu cele necesare, cât mai curând. Să nu te atingi de el În nici un caz, să nu lași pe nimeni să se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
siguranță. Priorul se Întoarse Încă o dată spre depozit, Încercând să Își Întipărească exact În memorie rafturile unde era ascunsă Încărcătura. Apoi o apucă spre ieșire, trecând din nou prin fața paznicului, care Îl aștepta neliniștit. - Mai există cu siguranță și alte fâșii, În Încărcătură. Nu e sigur că provin de la Cremona, dar ține-te departe, pentru siguranță. Mă voi Întoarce repede, cu șeful medicilor de la Santa Maria. Și ai grijă să nu se apropie nimeni: cu ciuma e bine să fim prudenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și În fiecare gură frământa, cu colții leviatanului, trupul unui om, scuturându-și capul cu violență și Împrăștiind În jur sânge și fâșii de carne. Cu scârbă, Își dădu seama că cele două trupuri erau Încă vii și se zbăteau În agonie, scoțând niște țipete sfâșietoare. Doi bărbați Încoronați cu aur, doi regi. Un tată și un fiu. 7 Zorii zilei de 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le sorbea așa cum un om Însetat soarbe apa. În sfârșit, spre finalul manuscrisului, Mainardino descria otrăvirea Împăratului: „ucis de mâna omului neîntreg, care era”... Dante Întoarse pagina, sperând că textul va continua pe partea cealaltă. Însă fila era albă: ultima fâșie de pergament fusese smulsă cu grijă, pentru a Îndepărta ultimele rânduri, cu numele asasinului. Cine rupsese foaia? Și, mai ales, de ce? Dacă cineva voise să Îl protejeze pe cel care se făcea vinovat de aceste crime, de ce nu sustrăsese toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că mă gândesc la ea și la copil. Preotul se dezbrăcă fără să se jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă sau aproape, fără haine, îmi păru mai tânăr decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deschiși. Am țipat și am lăsat totul să-mi cadă pe jos, iar jandarmul a spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu pantalonii lui, pe care-i rupsese în fâșii pe care le înnodase de mânerul ferestrei. Nu credeam că-i așa de solid mânerul ferestrei... — Când aflară vestea, Mierck și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus“, îi spuseră primarului. Și se priviră cu subînțeles. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-aștept în anticameră o oră întreagă. Din spatele ușii capitonate, auzeam voci, voci vesele, așa mi se părea. Când Ciupitu se întoarse pentru a-mi spune că domnul judecător dorea să mă primească, eram ocupat să decojesc cu degetul o fâșie de mătase roșie care se dezlipise de pe perete. Trăsesem de ea și se dezlipise o bucată de vreo treizeci de centimetri pe care apoi o rupsesem în bucățele mici. Grefierul mă privi cu un aer surprins și necăjit, cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îi spuseseră că trebuie să mă menajeze, să nu vorbească prea mult și să nu mă facă să vorbesc. Rămăserăm astfel câteva momente, privindu-ne, uitându-ne la bomboane, la tavan, la fereastra prin care nu se zărea decât o fâșie de cer, fără pomi, fără dealuri, fără nori. Apoi primarul se ridică, îmi strânse din nou mâna îndelung și plecă. Nu mă anunță în ziua aceea de moartea lui Destinat. Aflai două zile mai târziu, de la părintele Lurant care veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de Dumnezeu stau singuri în sus, e desculță, și asta îi dă farmec și senzualitate actriței, e o apariție dintr-o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
carieră se va Încheia. Făcând o pauză, a văzut pentru prima oară ochii lui Ferrenby, care-l aținteau flămânzi, cu o privire interesată. Amory i-a Întors intenționat privirea. — Urmăriți pe fața mea, gentlemeni, emoțiile primitive. Sfâșiind plicul, a ridicat fâșia de hârtie În lumină. — Ei? — Roz sau albastră? — Spune-ne ce e. — Suntem numai urechi, Amory. — Zâmbește, Înjură - fă ceva. A urmat o tăcere... a trecut o legiune de secunde... după care el s-a uitat din nou și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gașca o ia spre faimoasa Pădure vieneză, unde există natură din belșug, și de fapt nimic altceva. Doar excursioniști în căutarea unui mod de viață natural, căci în prezent industrializarea face pași serioși înainte, iar drumeții pășesc și ei. Ultimele fâșii din ceața dimineții urcă pe colinele acoperite de frunziș; și tinerii urcă la rândul lor spre culmea pe care se află un turn de observație și un café‑restaurant, unde natura își găsește brusc sfârșitul binemeritat, fiindcă acolo se mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la fel de bun ca oricare altul pentru a începe. — O să avem nevoie de un mandat pentru căutarea persoanelor dispărute. — Mai bine te-ai duce să faci rost de unul, Becker. Becker era înalt, cu ochi albaștri, mici și plictisiți, cu o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
niște orizonturi liniare unde gândurile se arcuiesc dezinvolt ca valurile unei mări într-un golf cu țărmuri stâncoase. Seara coboară în cântecul greierilor cu gabriolete trase de cai înaripați. Din amvonul zilei pleacă păsările spre pădurile-n care arde crepusculul, fâșia tăcerii se extinde, toate ființele se retrag în sălașul odihnei. Amurgul uitării prinde-n iubire rădăcini si-n inima mea se amestecă arșița și răcoarea ca într-o fântână. Referință Bibliografică: Amurgul uitării / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AMURGUL UITĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364412_a_365741]
-
toate culorile, după cum le avea fiecare familie. Dimineața s-au adunat copiii la casa bunicii, unde s-au apucat să confecționeze, după cum le explica bunica Semilia, o păpușă din lut galben, numită caloian sauscaloian, pe care au împodobit-o cu fâșii de cârpă colorată și coji de ouă vopsite. I-au făcut ochi, nas, gură și apoi pe cap o căciulă roșie din coji de ou vopsit la Paște și pe margine împodobiră păpușa cu flori de diferite culori. Păpușa a
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
desfășura pe un singur sens, semn că aveau loc lucrări de întreținere. În sfârșit, odată ajunși acolo, au îmbrăcat din nou veșmintele codrului care și-a revărsat peste ei candoarea cu delicatețe, oferindu-le un colț de rai pe o fâșie de timp. S-au cazat la o pensiune confortabilă, pe versantul unui munte. Priveliștea era grozavă. Vor rămâne aici câteva zile, suficient pentru a strânge lanțul acela de care fiecare dintre cele două cupluri avea nevoie. Timpul se scurgea în
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
zid despre care s-a povestit mult. Narațiunea în sine și-a consacrat nenumărate pagini, iar pictorul și sculptorul l-au bănuit de luciditate. Zidul, așadar, a privit spre lume și, fără să bage de seamă, a decolorat cerul în fâșii de frecvențe diferite. Repetând greșeala, se poate sugera vizibil, că undeva, pe la jumătatea lui, constructorul-jucător, adăugase o fereastră. ACASĂ Printre picăturile de ceață, dincolo de tărâmul zânelor, se putea zări umbra străvezie a Zeului -în persoană. Puternic și temut, Zeul își
CRATIME (1) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363952_a_365281]
-
mi-ai spus ceva, Adrian! Ce motive ai avut? În ce te-ai implicat? - Paul Goma! Manifeste... demonstrații... interviuri la Europa Liberă... arestat... judecat și dus în Insulă Mare a Brăilei; scăpat, prins, arestat iar și exilat în Moldova, pe fâșia de pe Prut. - Frondist 100%. Povestește-mi, te rog! - Carmen, în perioada despre care vorbești, făceam parte din „Grupul Goma”. În iarna și primăvara acelui an am participat la “Mișcarea pentru drepturile omului” inițiată și organizată de scriitorul-disident. Reacția noastră era
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
palidă. Într-un deșert care întrece de mii de ori pustiurile Terrei de altădată.. Într-un ocean de pământ ars se află Edenul. Ca prin minune în această oază, printre plante și gâze, se află și un om. Aici, pe fâșia aceasta de verdeață se află împărăția lui Adam, a mea. Rupt de umanitate, sunt condamnat la flagelul amintirilor. Dar, când vei citi aceste rânduri, tu, omule al altui mileniu , gândește-te și la mine, cel care a putrezit așteptând ca
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
în ′44, toamna, tineri toți, copii. Crina P. : Cum a fost pe front? Veteranul: Săpam tranșee, ne hrăneam cu cereale. Fiecare dintre părți se stabilea pe pozițiile cucerite și construia câte o rețea de tranșee, separate între ele de o fâșie îngustă de pământ, „ pământul nimănui ”. Se murea mereu. Eram o vreme împreună, apoi, „plecau” câte unul... Eu am rămas. Crina P.: Ați luptat la Odessa... Veteranul: Am fost de strajă în regimentul 22 infanterie, am luptat, am fost prizonier... Crina
TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE... de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363351_a_364680]
-
greșit - aveam să aflu după aceea, în timp ce mă lăsam purtată pe străzile metropolei, amețitor pulsânde, amenințând parcă să explodeze din toate încheieturile. Marion turuia necontenit povești din copilăria ei plină de peripeții din orașul care pe atunci semăna cu o fâșie Gaza a zilelor noastre. M-am rușinat de neștiința mea, aflând că Berlinul de Vest a fost, pentru o vreme, izolat complet de restul lumii, înconjurat de comuniști. Și eu care credeam că aflasem deja totul de la Radio Europa Liberă
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
ale tentativelor reușite de evadare din Berlinul de Est, grație inventivității și puterii pe care numai disperarea o poate da. Dar sunt și fotografii sfâșietoare, de familii despărțite de sârma ghimpată; un transfug împușcat murind lent, golit de sânge, pe fâșia dintre sectoare, sub privirile încremenite ale soldaților neputincioși - transmisiune în direct, la televizor. Rece. Rece șira spinării, rece războiul care mocnește neînceput și neterminat, amenințare mereu prezentă - nu cumva să faci un pas greșit. Nici eu, nici ei, nici tu
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
furtuni, fulgere, trăsnete, grindină, în scopul îndepărtării duhurilor rele. Obligatoriu, în cel puțin o cameră, în tavanul din lemn, încă de la construcție se prindea puternic un cioc din fier făcut de țiganul fierar, de care se agăța coșul împletit din fâșii de lemn, de formă ovală în care se creșteau copiii în frumoasele cântece de leagăn ale mamei, balansându-se din legăturile de bete înflorate cu care era prins de cârlig. De multe ori mama adormea și ea cu copilul, continuând
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
lungească alungească înspre acel timp incolor drumul inocenței devenea atunci fulger pentru zilele și nopțile de căutări călătorii cu scop incert când priveam privesc stativul cu eprubetele încercărilor vieții și acum fără culoare îndes timpul în buzunarul prin care privesc fâșia de orizont de care stă aninat ca un corn de lună întârziat arcul de curcubeu alb la răsăritul Soarelui alb bucuria mă neagă și vârstele omului mă neagă atent cu migală îmi împletesc rețeaua de gemene continuă spectacolul eu-rilor fără
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]