840 matches
-
1949 (Prima Locomotivă de Mirceașerbănescu, Piese la timp de N. Rohan), Întărirea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare și transformarea socialistă a agriculturii (Povestea tractorului și a oamenilor lui de George Dan, Petru Dumitriu și N.Jianu, La Rășcani a fâlfâi steagul victoriei socialismului), combaterea birocratismului (Cea mai importantă secție de Nagy Istvan), Întărirea vigilenței (Dușmanul de A. Gheorghiu-Pogonești) și altele. Totuși, analizând din acest punct de vedere materialele revistei Flacăra, găsim și serioase slăbiciuni. Mai ales În ultimul timp se
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu se lăsa prins În plasa dușmanului, de a-și apăra cinstea de luptător, de a fi demn de tovarășii lui, constituie un exemplu de eroism, Îndreptar pentru tinerele generații: «Izbească-i cât de sângeros Tortura și osândaEi simt deasupra fâlfâind Cu aripi largi izbânda!» O mărturie poetică a vitregiei vremurilor care au trecut și o amintire pururi vie de dragoste pentru Patrie, pentru Partid, se află și poemul Slavă eroilor Doftanei al Mariei Banuș: «Aduceți copii, aici, ca să știe Să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca la vreo șaizeci de ani, tuciuriu la față, voinic, chipeș și cu o expresie de om cumsecade, îmbrăcat într-o haină largă, din pînză de pilot, albastră, ale cărei broderii îi atîrnau de jur împrejur; o mînecă a hainei fîlfîia goală în spatele lui, aidoma mînecii brodate a unei uniforme de husar. Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Vezi asta? îl întrebă străinul, scoțînd dintre faldurile ce-l ascundeau un braț alb, din os de cașalot, care-avea la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
punte, în mijlocul unor mormane de harpoane și lăncii încă nefolosite. Văzîndu-i pe toți și auzind ciocanele din ambarcațiunile sfărîmate, simți că alte ciocane bat un cui în inima lui. Se stăpîni însă. Și, băgînd de seamă că flamura nu mai fîlfîia în vîrful arborelui mare, îi strigă lui Tashtego - care tocmai se cocoțase acolo - să coboare ca să ia un alt steag și să-l bată în cuie pe catarg. între timp, balena își încetinise fuga - cel puțini așa li se părea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ultima audiență..., cine a întors lumea asta frumoasă, nobilă, stabilă pe dos? (cum cine?), o răsturnare care, iată, n-a dus la nimic, unde-i Vîrful cu Dor, edenul pictat de Mirea? unde-s larii legitimi? aici, ha-ha-ha-ha-ha, fantomele își fîlfîie trenele, sîntem aici, iarăși aici, miroase tare a santal... Seara, în holul de la Cumpătu, văd la televizor cum, pe scara avionului, coboară principesa Ileana, sora lui Carol al II-lea. În urma ei, fiicele lui Mihai I. Incredibil. 15 mai Azi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meștere, sîntem în ajun, pînă la Înviere mai sînt patru luni. Și-a pus lumînarea-n sîn și și-a aprins mărășeasca. Puteam coborî. Am luat-o pe la Observator, pe la Pompieri, în urma noastră veneau, dinspre Cîrlig, mascații, hău-hău, hău-hău, a trecut fîlfîind un înger dolofan, mirosind a cozonac, am tăiat-o pe la Bojdeucă, s-ajungem jos, în Veneția, și de-acolo, pieptiș, la Cuciureanu, delenda Carthago, delenda Carthago, scandările lui aburite, la Casa Universitarilor... Cioc, cioc. Domnia sa, Cuciureanu, ne aștepta în odaia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o bărcuță. Deasupra ei se înălța flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie întinsă lângă cabină: câteva bucăți de pânză colorată fâlfâiau ușor - rufe care se uscau de ani de zile... Seara era caldă, cețoasă. Mirosul apei se îmbina cu efluviile fade ale socului. Din când în când, un vas care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
elocvent în acest sens: Baba, adică fata de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu Prichindel. Alerga ușor ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era învăluită... Mult au alergat așa... Să stăm, să mai răsuflăm! a zis Prichindel amețit, când au ajuns într-o pajiste. Dar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Palpitațiile reprezintă perceperea de către pacient a bătăilor cardiace datorită modificării forței și/sau frecvenței lor. Palpitațiile pot fi resimțite de pacient ca bătăi izolate, ca o întrerupere sau lovitură în piept sau în gât (extrasistole) sau ca un fluturat sau fâlfâit în piept (în tulburările de ritm cu fecvență mare), și se pot însoți de paloare, transpirații, dispnee și chiar dureri precordiale. Palpitațiile pot apare și la indivizi normali după eforturi fizice mari, emoții, consum de cafea, alcool, tutun, mese abundente
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
între spirit și trup, între real și ireal. Întretăiat, ca și în romanul precedent, de prețios ilare cogitații sau de bruște scăpătări în sentimentalitate (suspinuri, leșinuri, frecvente izbucniri în plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
de Blaga nous indique qu'il s'agit d'un trăit stylistique propre au poète.1406 Nous nous demandons pourtant quelle est la signifiance correspondant à ce procédé de reprise. Analysons, à titre d'exemple, le fragment suivant : Sufletul satului fâlfâie e lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de pae, ca un joc de iezi pe morminte înalte. (Sufletul satului) (Blaga, 2010 : 116) L'âme du village autour de nous papillonne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
situations où la traductrice décide, par exemple, de transformer un point dans une virgule, car elle choisit en français une autre tournure de phrase. On peut comparer să version avec celle réalisée par Philippe Loubière : Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi [...] (Sufletul satului) (Blaga, 2010 : 116) Le soir venu, l'âme du village nous effleure [...]. (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) Regarde, c'est le soir. L'âme du village autour de nous papillonne [...]. (L'âme du village
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
conservée dans la langue cible, le traducteur recourt à des méthodes de compensation (comme la création de figures) afin de combler la perte au niveau sonore. Parfois, leș allitérations șont employées dans la création des images plus amples : Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi [...]. (Sufletul satului) (Blaga, 2010 : 116) L'âme du village voltige près de nous [...]. (L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281) [...] l'âme du village nous effleure [...]. (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) L'âme du village virevolte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a lumii..., op. cît., p. 159: E vorba așa-zicând de false comparații, căci de fapt cele expuse în versurile introduse prin adverbul de comparație "că" sunt termenii proprii, sunt datele realității concrete figurate (designatele), transfigurate prin metaforă "sufletul satului fâlfâie pe lângă noi." " (" Îl s'agit en effet de fausses comparaisons, car leș faits introduits par l'adverbe de comparaison "comme" șont leș termes propres, leș données de la réalité concrète figurée (leș objets désignés), transfigurées par la métaphore "l'âme du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și acum cresc de spaimă... Vin spre mine cu gurile ...scoase din teacă. Mă mănâncă!”. În tabloul al IV-lea, Iona se află În gura ultimului „pește spintecat”. La inceput i se vede numai „barba lui lungă și ascuțită... care fâlfâie afară”. Eroul respiră alt aer, „aer de-al nostru - dens”, nu mai vede marea, ci nisipul ca pe „nasturii valurilor”, dar nu este fericit, pentru că „fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie”. Singur În pustietatea imensă, dar dornic de comunicare și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]