1,796 matches
-
Constantin Cubleșan, Nicolae Vereș, TR, 1969, 9; Eugen Teglas, „Zebrele pasc în cocotieri”, „Năzuința” (Zalău), 1979, 12 septembrie; Nicolae Cobadin, „Locuri vacante în Pantheon”, CL, 1986, 6; Aureliu Goci, Un roman satiric, VR, 1986, 11; Ilie Călian, „Oameni și ape”, „Făclia”, 1989, 5 august; Marin Oprea, „Pescarii” - romanul unui colț de țară, „Tribuna afacerilor” (Cluj-Napoca), 2003, 18. E. M., L. Cr.
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
și la Facultatea de Biologie ale Universității din Cluj, unde își va susține și doctoratul în științe. Specializat în toxicologie, va lucra la Spitalul Clinic Județean și la Clinica de Boli Profesionale din Cluj. Debutează în literatură în 1971 la „Făclia” și continuă să publice proză și versuri în „Steaua”, „Tribuna”, „Albina”, „Korunk”, „Munca”, „Transilvania” „Utunk”, „Echinox”, „Napoca universitară”, „Apostrof” ș.a. Vreme îndelungată, începând din 1978, a condus cenaclul clujean „Victor Papilian”, alcătuind, împreună cu alții, și fiind prezent în câteva culegeri
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
Seminarului Pedagogic al Universității din București. Aflat în refugiu, face la Botoșani Școala de Ofițeri de Rezervă la artilerie (1917-1918), luând parte la campania din Moldova. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și debutează cu un articol în apărarea acestuia în „Făclia” din ianuarie 1916, iar la 19 martie publică sonetul Cuvântul în „Flacăra” lui Constantin Banu, sub semnătura T. Al. Vianu, în același an apărându-i poezii și în „Vieața nouă” a lui Ovid Desusianu. Scurtă vreme, în 1918, figurează ca
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
tema lui privilegiată, erosul, pe care o tratează într-un vers mai concentrat. Este în continuare încercat de mari voluptăți și trece prin extazuri împinse la limita suportabilului, însă în câmpul lui de observație încep să pătrundă în chip amenințător făcliile de ceară, văile plângătoare, amanții palizi, corbii, cimitirele, nevrozele - cu alte vorbe, toate figurile simbolismului astenic. Bacovia este tradus aici în codul unei retorici ceremonioase. Sunt și sugestii ce trimit la Lucian Blaga (între ele o definiție a dragostei ca
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
ca un summum al conciziei, simplității și sobrietății, obținut în urma unui îndelungat travaliu și pe baza unei tehnici nu atât învățate, cât elaborate de artistul însuși. Nu e scutit însă de obiecții, reproșându-i-se prezența elementelor melodramatice în O făclie de Paște și în Năpasta, precum și a unui clasicism naturalist. Dintre contemporani Z. îi apreciază pe G. Ibrăileanu, devenit un adevărat prieten intelectual (este semnificativă și corespondența dintre ei), pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, pe Lucian Blaga ca filosof, pe
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
un dregător cu vederi generoase se confruntă cu un ciocoi nemernic, figură anticipându-l pe Tănase Scatiu. Locotenentul Sterie și mai ales Frica dobândesc relief prin ponderea crescută a elementului psihologic. Personajul central din Frica (replică, în intenție, la O făclie de Paște de I. L. Caragiale), un ofițer participant la Războiul pentru Independență, pune rămășag că va lua ceva din haina unui cadavru putrezit între fronturi și chiar o face. Spaima trăită de tânărul militar amintește de cea a lui Leiba
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
ei „cinstiți”, fie „vițioși sau sceptici”, dar „oameni vii în literatură”, înzestrați „cu voință și mușchi”. Lui Caragiale îi detectează o atingere a inteligenței de „mobilitatea sceptică a raselor bătrâne”, îi contestă reprezentativitatea românească în dramaturgie, consideră forțată nuvela O făclie de Paște, deși, vorbind de politicienii „pehlivani” și de orășenii unei „nații de chiacheroni”, îl confirmă pe cel căruia îi recunoaște, totuși, calitatea de „mare vizionar”. Avea o înaltă prețuire pentru Mihai Eminescu, respingea însă moda epidemică a „lamentațiilor” posteminesciene
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
autorități, cât și de publicul amator de divertisment. Corurile școlare, orchestrele, cântecele patriotice, muzica militară, defilările, jocurile naționale, costumele populare au Încântat din plin mulțimile Întrunite În grădinile publice ale orașelor Împodobite cu steaguri, lampioane, arcuri de triumf, candele și făclii . Elogiile nu au Întârziat să apară și ele au fost inspirat sintetizate În afirmațiile vremii: „Sunt vrednice de toată lauda asemenea serbări și ar trebui repetate În toată țara” sau „Fiecare a plecat de la serbare, cu o frumoasă impresie și
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
general <ref id="85"> 85 ANRM, fond 2, inventar 1, dosar 9241, f. 3.</ref>. Basarabenilor de bună credință nu li s-a permis să-și exprime atitudinea față de tragicul eveniment din istoria provinciei din stânga Prutului. Tentativa noului ziar românesc Făclia Țării de a face acest lucru a fost sancționată de autoritățile țariste. În primul număr al publicației a apărut articolul O sută de ani, despre serbările organizate În Basarabia de administrația țaristă. Se menționa că evenimentul de la 16 mai a
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
nu aveau nici o legătură cu Basarabia, iar moldovenii au rămas indiferenți. Se mai susținea că „moldovenii de peste Prut care sunt Învățați, deșteptați, au trimis Rusiei protest - nemulțumire pentru că școala și limba moldovenească sunt strâmtorate În Basarabia” <ref id="86"> 86 Făclia Țării, nr. 1, p. 5, În ANRM, fond 297, inventar 1, f. 196. </ref>. Îndrăzneala cu care tinerii redactori ai publicației - C. Costinovici și Gh. Todorov - și-au permis să trateze această chestiune a stârnit indignarea autorităților locale. Au fost
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
În legătură cu apariția ziarului, care au durat câteva luni. Se ocupau de acest caz guvernatorul, șeful Jandarmeriei Guberniale, Judecătoria, Procuratura, Poliția <ref id="87">87 ANRM, fond 2, inventar 1, dosar 9263, f. 1-18. </ref>. Guvernatorul Basarabiei Mihail Ghilhen considera că Făclia Țării „avea o orientare extrem de condamnabilă și urmărea un scop evident, de a inocula În sânul populației moldovenești neîncrederea față de guvern și de a zdruncina devotamentul moldovenilor de supuși față de tron și Patrie”. Din aceste considerente, guvernatorul aprecia că redactorii
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
1974, 2; Valeriu Cristea, Documentare și ficțiune, RL, 1973, 51; Vasile Netea, „Virtus Română Rediviva”, „Revista de istorie”, 1974, 7; Ion Oarcăsu, „Virtus Română Rediviva”, TR, 1975, 39; Gavril Scridon, Rădăcini adânci, TR, 1978, 5; Valentin Tașcu, „Virtus Română Rediviva”, „Făclia”, 1978, 9 757; Zaharia Sângeorzan, „Virtus Română Rediviva”, CRC, 1978, 27; Adrian Alexandru [Andrei Marga], Debut dramaturgic, „Napoca universitară”, 1979, 3-4; Ion Lungu, „Virtus Română Rediviva”. ST, 1982, 12; Titu Popescu, „Virtus Română Rediviva”, Ț, 1982, 12; Dan Milcu [Dumitru
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
universal. Această lămurire completă sau „iluminare a tuturor” este studiată în cartea următoare, Panaugia. Omnes omnia omnino videre possint - declară Comenius. Nu doar câțiva aleși au acces augic. „Toți pot să vadă totul.” Iar lumina nu trebuie căutată în afară. Făclia neaprinsă se află în mintea fiecăruia și are trei izvoare divine: lumea, rațiunea și revelația. Desigur, există dificultăți în a înțelege pe deplin și integral complicata Orbis; iar Ratio se poate împiedica adesea pe povârnișul cunoașterii universale; există însă Revelatio
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Desigur, nici Andreae nu și-a făcut cunoscută paternitatea la Nunta chimică, dar a lăsat să se înțeleagă că el este autorul. 21. Expresia originală este traditio lampadis. Comenius însuși a recunoscut că fusese ales pentru a i se „preda făclia” rozicruciană. Atât catolicii, cât și francmasonii nu puteau considera această mărturisire decât ca un gest periculos și simbolic, din seria gesturilor simbolice ale „invizibililor”. Putem deduce cu ușurință că fie unii, fie alții au decis să-l pedepsească pe Comenius
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
malurile Senei, București, 1978; Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor, București, 1980; Popas lângă Notre-Dame, București, 1981. Repere bibliografice: Pompiliu Andronescu Caraioan, „Pasiunea lui Pavel Corceaghin”, FLC, 1949, 20; Dumitru Micu, Critica, „pasiunea vie”. Pe marginea eseurilor critice ale tov. Ion Vitner, „Făclia” (Cluj), 1949, 1 iunie; George Munteanu, „Critica criticii”, „Făclia”, 1949, 25 iulie; C. Pan, O nouă carte de critică a literaturii, FLC, 1949, 29; Ov. S. Crohmălniceanu, „Pasiunea lui Pavel Corceaghin”, CNT, 1949, 138; Ileana Vrancea, Un studiu despre un
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
1980; Popas lângă Notre-Dame, București, 1981. Repere bibliografice: Pompiliu Andronescu Caraioan, „Pasiunea lui Pavel Corceaghin”, FLC, 1949, 20; Dumitru Micu, Critica, „pasiunea vie”. Pe marginea eseurilor critice ale tov. Ion Vitner, „Făclia” (Cluj), 1949, 1 iunie; George Munteanu, „Critica criticii”, „Făclia”, 1949, 25 iulie; C. Pan, O nouă carte de critică a literaturii, FLC, 1949, 29; Ov. S. Crohmălniceanu, „Pasiunea lui Pavel Corceaghin”, CNT, 1949, 138; Ileana Vrancea, Un studiu despre un mare poet, cel dintâi poet muncitor din țara noastră
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
Alteori adâncimile subconștientului sunt sondate în căutarea unei identități autentice. Sub suprafețe calme, eul profund apare, nu o dată, devastat: „Mi-e sufletul o năruire de statui,/ Le-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă,/ Vecii de vis în mine se dărâmă,/ Făclii aprinse-n templul nimănui.” Dorința, tragică, de extincție a romanticului sau chemarea, mai relaxată, de dispariție care îl „soarbe” pe simbolist fac loc unei cavalcade înspăimântate spre moarte: „E vremea. Noaptea va veni curând/ Și vântul urlă ca un lup
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
apoi cadru didactic la Facultatea de Filologie din Târgu Mureș. Debutează cu folclor în „Izvorașul” (1935), iar în volum cu însemnările din Literatura ardeleană nouă (1945). Este redactor la „Prietenii artei” (1947), colaborează la „Artă, teatru, cinema, muzică”, „Astra”, „Claviaturi”, „Făclia”, „Luceafărul literar”, „Provincia”, „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna Transilvaniei”, „Voința Transilvaniei” ș.a. În Literatura ardeleană nouă P. încearcă să contureze profilurile unor scriitori ca Victor Papilian, George Boldea, Ion Moldoveanu, Mihai Beniuc, Emil Giurgiuca, Ion Th. Ilea, Aurel Marin
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
Grigore Popescu, medic. La Cluj va absolvi liceul (1965) și Facultatea de Filologie (1971). Ulterior lucrează ca redactor la „Steaua”, în 2000 devenind redactor-șef al publicației. Este unul din membrii fondatori ai revistei „Echinox”. Debutează în 1962 la ziarul „Făclia”, iar în 1963 îi apare cea dintâi poezie în „Steaua”. Prima carte, Umbria, este publicată în 1971, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Viața românească”, „Convorbiri literare” ș.a. A fost bursier în
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
practică a unui program pentru înființarea de biblioteci în toate întreprinderile și instituțiile din țară, inițiat în calitatea sa de consilier în Ministerul Muncii (1941). După ce în 1939 a cheltuit trei milioane de lei pentru a-și ecraniza nuvela Se-aprind făcliile, în distribuție cu George Vraca, Emil Botta ș.a., între 1942 și 1945 îndeplinește funcția de (vice)președinte la Cooperativa Filmul Românesc. Personalitate publică cu vederi de dreapta, s-a văzut silit să se ascundă după 1948, dar nu va reuși
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
menite să demonstreze dezastrele provocate de accidentele iubirii ori să critice violent diferite aspecte ale vieții sociale: Spre fericire (1921), Visătorii (1925) - o povestire despre alegerile și oamenii din Cadrilater, dar și cu multe săgeți contra literaților români, Se-aprind făcliile (1935) și romanul Rug (I-II, 1943), care absoarbe și substanța epică din Spre fericire. Piesa titulară din culegerea de proză Se-aprind făcliile povestește cazul unei fete care a căzut victimă unui amor pe cât de irezistibil, pe atât de
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
despre alegerile și oamenii din Cadrilater, dar și cu multe săgeți contra literaților români, Se-aprind făcliile (1935) și romanul Rug (I-II, 1943), care absoarbe și substanța epică din Spre fericire. Piesa titulară din culegerea de proză Se-aprind făcliile povestește cazul unei fete care a căzut victimă unui amor pe cât de irezistibil, pe atât de nepotrivit, cu intenția de a ilustra caracterul irațional, implacabil și dezastruos al pasiunii, dar și incongruența dintre spiritele superioare și ambianța umană de rând
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
au pierdut actualitatea stilistică și expresivă. SCRIERI: La judecata zeilor, București, 1913; Dincolo de iubire și de moarte, București, 1915; Magdalena, București, 1915; ed. București, 1993; Strigoii, București, 1920; Spre fericire, București, 1921; ed. București, 1991; Visătorii, București, 1925; Se-aprind făcliile, București, 1935; Rug, I-II, București, 1943. Traduceri: Alphonse de Lamartine, Cicerone, București, 1941; ed. (Cicero), Timișoara, 1999; William Crookes, Nemurirea sufletului, București, 1942; Oscar Wilde, Balada închisorii din Reading, București, 1944; ed., București, 1993; Antologie de lirică universală, îngr
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
de lirică universală, îngr. și pref. Florentin Popescu, București, 2002. Repere bibliografice: Dem. I. Theodorescu, „La judecata zeilor”, „Înainte”, 1913, 275; „Dincolo de iubire și de moarte”, „Alarma”, 1915, 116; I. Vinea, „Strigoii”, ADV, 1920, 11 191; Dragoș Vrânceanu, „Se-aprind făcliile”, CRE, 1935, 2589; C. Pan. [C. Pantazescu], „Se-aprind făcliile”, ȚA, 1935, 879; Ion Pas, Un nuvelist: N. Porsenna, „Se-aprind făcliile”, „Gazeta cărților”, 1935, 377; G. [Al. Gregorian], „Se-aprind făcliile”, PRV, 1935, 150; Stelian Segarcea, „Se-aprind făcliile
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Repere bibliografice: Dem. I. Theodorescu, „La judecata zeilor”, „Înainte”, 1913, 275; „Dincolo de iubire și de moarte”, „Alarma”, 1915, 116; I. Vinea, „Strigoii”, ADV, 1920, 11 191; Dragoș Vrânceanu, „Se-aprind făcliile”, CRE, 1935, 2589; C. Pan. [C. Pantazescu], „Se-aprind făcliile”, ȚA, 1935, 879; Ion Pas, Un nuvelist: N. Porsenna, „Se-aprind făcliile”, „Gazeta cărților”, 1935, 377; G. [Al. Gregorian], „Se-aprind făcliile”, PRV, 1935, 150; Stelian Segarcea, „Se-aprind făcliile”, „Flacăra”, 1940, 13; Aurel Chiriacescu, „Rug”, CAP, 1943, 2134; Mihai
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]