3,497 matches
-
ca să Își trimită copiii la Padova sau la Bologna. Sau În văgăuna aceea de eretici care e Parisul. Dante Îi azvârli o privire piezișă. El studiase la Paris, În tinerețe. Și tocmai la facultatea Artelor, aceea căreia orașul Îi datora faima sa de loc al libertinajului. La ce voia să facă aluzie mitocanul acela? Se ridică brusc, adunându-și hârtiile. Se săturase de o asemenea companie. În afara Palatului, un om Îl fixa de la capătul scării. În ciuda căldurii, purta o tunică albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se grăbise să o elibereze de o grămadă de pergamente. — De altminteri, exigențele justiției Comunei impun uneori niște purtări suburbane pentru care sper că mă vei ierta, continuă poetul instalându-se comod. — Dimpotrivă, mă bucur să te văd, messer Durante. Faima domniei tale a ajuns până la Roma, iar versurile dumitale de iubire aleargă chiar și pe buzele celor care, ca mine, se Îndeletnicesc cu alte zone ale spiritului. Și tare Îmi este drag să stau de vorbă cu dumneata... „Căci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și de regina lui. — De ce ai spus că astrul serii e pentagonal? Celălalt Îi azvârli o privire ironică. — Doar nu vrei să mă faci să cred că nu știi, messer Durante, răspunse el pe un ton de stupoare simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși, rănit de această observație. — Nu, cu siguranță. Dar de ce Venus și iubirea ar trebui să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește pașii Morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Aici e de lucru și pentru mine, sunt sigur. Nevoia și necesitatea sunt cei doi cai care trag la carul meu. — Doar n-o să-mi spui că ai venit aici În căutare de lucru? — Așadar, e chiar adevărat că o faimă nedreaptă mă urmărește! Ah, dacă ai ști cât m-am schimbat, de când ne-am Întâlnit la Campaldino... Și totuși, chiar asta am de gând: să Îmi ofer brațul unei fapte oneste, din care să Îmi poată ieși un mic profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
albă, impunătoare, recent renovată, care astăzi găzduiește celebrul muzeu Topkapi, unde, zilnic, puteți petrece câteva clipe de destindere admirând hangerele, pumnalele, iataganele, săbiile cu unul sau două tăișuri, adevărate opere de artă care și-au cucerit de demult o binemeritată faimă în lumea întreagă, după căderea Constantinopolului (1453î. Spre deosebire de palatul viziriului în care, cum s-a văzut, cadânele umblau majoritatea neînsoțite, în palatul sultanului, nu zăreai picior de cadână fără picior de eunuc, ei, eunucii, prin specificul activității lor obștești, bucurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a venit de la Poartă să-mi dea caftanul de domnie, a crezut că-s tata, Dumnezeu să-l ierte? Dacă acuma nu mă știe nimeni, ce-o să fie mai târziu? Câți s-au ridicat împotriva turcilor, toți au rămas cu faimă, deși puțini au apucat s-o și simtă. Când ai o viață de câine, măcar să mori mușcând. Așa că, dragii mei - se răsuci el spre călugări - mergeți înapoi la Papa și spuneți-i că eu, Sima-Voevod, sunt gata să-i lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
olari, există și oale ce se cer degrabă umplute. Aceasta era cu precădere treaba femeilor. Nu e de mirare astfel că mâncărurilor venețiene duse peste mări și țări, în condițiile când congelarea era în mod obiectiv precară, le-a mers faima în lumea întreagă. Cine-și închipuie că bătrânii aveau o viață ușoară la Veneția se înșeală. încă de prin secolul al XIII-lea puteau fi văzuți în grupuri de câte doi-trei asistând neputincioși cum crește apa. Igrasia, umezeala, condensul, inundarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
popor cu numele de Ghepardul, era considerat, pe bună dreptate, cel mai înțelept și mai respectat dintre amenokali, șefii și patriarhii nobilului popor Kel-Talgimus; în tabăra lui obișnuiau să vină majoritatea imohagilor din zonă, pentru a-i cere sfatul. Avea faima unui om prudent și cumpătat, știa să asculte problemele celorlalți și, când hotăra ceva, nimeni nu îndrăznea să pună la îndoială părerea sa, întrucât era unul dintre puținii tuaregi care reușiseră să ajungă la rangul de căpitan în armata franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aceste uniforme de camuflaj s-ar putea să fie foarte practice în junglă, dar aici verdele ne trădează de la kilometri distanță, pentru că nu există o tufă cât vezi cu ochii și devenim o țintă perfectă pentru niște tipi care au faima că nimeresc tot ce ochesc. — Ai dreptate. Sigur că am! Și mai e ceva... Când văd cum omoară un tovarăș de-al meu în plină noapte de la aproape patru sute de metri distanță, afacerea începe să nu-mi mai placă. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o tragă. Pur și simplu de necrezut! — Sunt de acord că, în parte, este vina mea... - recunoscu cinstit armeanul. Aș fi putut să prevăd orice stratagemă, dar nu faptul că se va hotărî să lupte în câmp deschis. — Tuaregii au faima de luptători magnifici în câmp deschis - sublinie unul dintre cei prezenți. Ar fi trebuit să prevezi asta. — Păi, adevărul e că nu m-am gândit la asta, și-mi pare rău. Ce să mai zic? — Nimic, la ce ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și el același lucru cu alte patru, în timp ce-i răspundea fără să pară supărat. — Nu-mi pare rău decât de faptul că am acceptat să fac treaba asta fără să mă asigur dinainte despre ce era vorba. Organizația ta are faima că este competentă în ceea ce privesc cursele sportive, dar în privința unui război adevărat ați dovedit că sunteți niște cârpaci... Haide, să mergem, că nu avem timp! Când ieșiră afară, soarele îi lovi cu puterea unei copite de catâr și, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și, de asemenea, să admită că cea mai mare parte a vieții sale, ca și pentru majoritatea oamenilor, a fost în fond o farsă cumplită. Cu trecerea anilor își câștigase ceea ce, până cu câteva zile înainte, considerase că e o faimă bine consolidată de om dur, dar, scormonind acum în adâncul sufletului, recunoscu că o asemenea duritate se născuse, cum se naște întotdeauna, dintr-o disperată nevoie de a-și ascunde slăbiciunea. Demult, în tinerețe, într-o zi de tristă amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să le ardem cu foc!» Și-au folosit cărămida În loc de piatră iar smoala În loc de var. Și au zis iarăși: «Haidem să ne facem un oraș și un turn al cărui vîrf să ajungă pînă la cer și să ne facem faimă Înainte de a ne Împrăștia pe fața a tot pămîntul!» Atunci s-a pogorît Dumnezeu să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Și-a zis Domnul: Iată toți sînt de-un neam și o limbă au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răscolitor”, „năucitor”, ba îl numiseră chiar „o adevărată piatră de hotar în istoria literaturii”, premiindu-l ori de câte ori aveau ocazia. Anii care au urmat apariției acelui volum au trecut la fel de benefic pentru talentatul Mircea, care dobândise în numai câțiva ani o faimă atât de mare, încât, dacă privea cu atenție la biografiile înaintașilor săi, realiza că aceștia nu numai că nu reușiseră să adune la fel de multe succese, dar nici măcar tot ceea ce realizaseră ei toți la un loc de-a lungul întregilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos, încercând din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
despre mine și Maro, trebuie să spun că râdeam în hohote, ținându-ne cu mâinile de burți. - Exact, punctă Euripide, pleoscăind. Mă bucur nespus că l-ați recunoscut pe distinsul și inegalabilul Bobby Giordano... doar nici nu se putea altfel... faima sa a făcut înconjurul întregii lumi... acum v-aș ruga să-i mulțumim pentru onoarea deosebită pe care ne-a făcut-o venind la cenaclul nostru și să-l ascultăm, nu înainte însă ca eu să vă spun câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
visul pe care, treaz, l-am avut peste câteva zile. Dar, la fel cum în prima mea imagine, printr-o simplă mișcare de manetă, aș fi aruncat în aer șaizeci de milioane de oameni, nu din dușmănie, ci la gândul faimei care m-ar fi așteptat făptuind aceasta, tot așa, în refuzul meu presupus de a-l tăia pe nemțișor, aș fi fost mânat nu atât de groaza de a vărsa sânge străin, nu atât de respectul pentru viața omului, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a țarului și a orînduirii existente. El, Însă, nu va dezvălui originea documentului misterios - pe baza căruia va face rechizitoriul -, ci se va mulțumi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ușa unei aule, parcă ascultînd o elevă cu o figură spectaculoasă, Înveșmîntată Într-un costum grena care Îi Încingea talia În clin (a cuchilloă și lăsa să se Întrezărească niște pulpe lucioase În ciorapi de mătase fină. Profesorul Velázquez avea faimă de donjuan, iar unii spuneau că educația sentimentală a oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără un proverbial sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe Paseo de Sitges, unde se recitau alexandrini tête-à-tête cu distinsul universitar. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
timp, continuați să-mi povestiți... Antoni Fortuny, pe care toată lumea Îl numea pălărierul, o cunoscuse pe Sophie Carax În 1899, În fața treptelor catedralei din Barcelona. Tocmai făcuse un legămînt dinaintea Sfîntului Eustachie, care, dintre toți sfinții cu capelă particulară, avea faima de a fi cel mai harnic și cel mai puțin năzuros cînd era vorba să acorde miracole amoroase. Antoni Fortuny, care Împlinise treizeci de ani și plesnea de burlăcie, voia o soție și o iubea deja. Sophie era o tînără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tatălui pe care-l pierduse prea curînd, așă cum pierduse totul În viață. Fortuny se gîndi s-o alunge din casă, Însă crezu că scandalul nu era bun pentru afacere. Nimeni n-avea să cumpere pălării de la un bărbat cu faimă de Încornorat. Era un non-sens. Sophie fu mutată Într-un dormitor Întunecat și friguros, În partea din spate a apartamentului. Acolo avea să-și nască fiul, cu ajutorul a două vecine de pe scară. Antoni nu se Întoarse acasă decît după trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am întrebat. Credeam că te-ar interesa să știi ce părere au oamenii despre ele. Dar ce, pe tine te-ar interesa? Nici nu pot descrie disprețul nemărginit cu care și-a încărcat aceste vorbe. Dar nu ești dornic de faimă? E lucrul la care mai nici un artist n-a fost indiferent. — Copilării! Cum poate să-ți pese de părerea gloatei când nu dai doi bani pe cea a unui om? — Păi nu toți suntem ființe raționale, am râs eu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la care mai nici un artist n-a fost indiferent. — Copilării! Cum poate să-ți pese de părerea gloatei când nu dai doi bani pe cea a unui om? — Păi nu toți suntem ființe raționale, am râs eu. Dar cine creează faima? Criticii, scriitorii, agenții de bursă, femeile. Și nu ți-ar da o senzație destul de plăcută să te gândești la oameni, pe care nu i-ai cunoscut și pe care nu i-ai văzut niciodată, sorbind emoții subtile și pasionate, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oarecare. Muncea în orice caz mult mai mult. Nu-i păsa absolut deloc de lucrurile acelea cu care majoritatea oamenilor își înfrumusețează viața și și-o fac mai agreabilă. Era absolut nepăsător în privința banilor. Nu ținea câtuși de puțin la faimă. Nu l-ai putea lăuda pentru că a rezistat ispitei de a face vreunul dintre acele compromisuri cu lumea cărora le cedează cei mai mulți dintre noi. N-a simțit o asemenea ispită. Nici măcar nu i-a trecut vreodată prin cap că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aș fi avut norocul unei călătorii în Tahiti mai mult ca sigur n-aș fi scris niciodată cartea asta. Într-acolo a ajuns după multe rătăciri Charles Strickland, și acolo a pictat tablourile pe care se întemeiază în mod cert faima lui. Presupun că nici un artist nu-și dobândește pe deplin împlinirea visului care-l obsedează, dar Strickland, hărțuit neîncetat de lupta lui cu tehnica, a izbutit poate și mai puțin decât alții să exprime viziunea pe care o vedea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]