2,300 matches
-
așa ușor după ce stârnise o asemenea agitație în fața familiei sale și se încăpățânase atât de multe zile. Se gândi la Pinky și la toatele bilețele și cadourile ei, la cum îl mușcase de ureche și la cum îl lovise peste falcă. Era adevărat, avea și Pinky ceva aparte. Nimeni nu putea nega așa ceva. Și chiar și dimineața aceea părea atât de incitantă - va sări în dubiță și va demara. Numai că acum... nu mai știa... nu mai știa... Era fata ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
chelie. Părul care îi mai rămăsese i se scurgea slinos pe gât și umeri. Așa i se par pasagerului toți șoferii de taxi - niște nebuni, niște zurbagii. Ăsta al meu era ciupit bine de vărsat, iar în roșul aprins al fălcii masive care îi atârna sub urechi, se deslușea licărul agresivității juvenile. Se tolănise în colțul lui, cu mâinile atârnându-i moi pe volan. Ar fi nevoie doar de vreo sută de băieți. Atâta doar, o sută, așa ca mine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mulțumesc ție. * Stau pe patul din camera mea de hotel. Camera e excelentă. Nu am nimic de reproșat. E cât se poate de bună. Durerea care mi-a cuprins fața s-a împărțit în două, dar efectul e același. În falcă s-a conturat deja o umflătură, în partea de vest, sus. Vreun nenorocit de abces, poate fi din cauza unui nerv sau a gingiei. Of, Doamne, cred că va trebui să ajung la un medic. Dentistul pe care l-am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vino puțin. Mi-a făcut un semn. Eu m-am apropiat gâfâind de el. — Cee? — Selina. Acum și-o trage cu altcineva - din plin, toată ziua și toată noapte. — Ah, mincinosule. Mă gândeam chiar să-i rad una zdravănă în falcă. Alec face întotdeauna chestii din astea. — Am considerat că e cazul să știi, mi-a întors-o el ofensat. A zâmbit. Pe la spate, cu un picior sus, ea deasupra. În toate felurile. — Zău? Cine? Mincinosule. De ce ești... cine, cine, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
feței mele. O durere gingivală și de maxilar a lansat un atac concertat asupra regiunii mele vestice. Dincolo de parc, nevralgia a închiriat un apartament dublu în cartierul meu rezidențial din est. În centru, bărbia îmi trepidează, smucită în sus de fălcile pe care nu le mai controlez. Cât despre creier, unde se află administrația, acolo e Harlem-ul întreg, cuprins de flăcările tot mai fierbinți din cuptorul verii. Fierbe și se umflă. Va exploda într-o zi... Memoria e o chestie ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fermă pentru o reclamă la niște chifteluțe din carne de porc. Aproape că mi-a venit să mă las de meserie când am văzut cu ce urma să avem de-a face. Ar fi trebuit să vezi hidoșeniile astea cu fălci păroase, aceste creaturi ca niște baligi, clefăind și horcăind în troacă. Să-ți muști prietena de coadă când ea nu e atentă - iată ce înseamnă un comportament nobil, iată ce poate fi un exemplu de veche politețe cavalerească, din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strălucitori, plini de viață) erau ochii unei ființe captive, trăind în interiorul prietenului meu, cu privirea fixată stăruitor în depărtare, pentru a vedea dacă nu e nici un pericol să iasă afară. Avea părul lung, neîngrijit, rărit, răsucindu-se spre interior sub fălci... Aici era Pentonville, Închisoarea Majestății Sale, și Pentonville era un loc diferit de toate celelalte asemănătoare - nu era ca Brixton, unde se purtau prevenitor și-ți treceau unele chestii cu vederea și unde te mai descurcai. Nu, Pentonville e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Trebuie să mă trezesc în toiul nopții, să verific closetul. Momentul zilnic de maximă oboseală își face apariția exact când are el chef, adesea imediat după cafeaua de dimineață. Când mă așez la masă să mănânc, sunt fie hămesit, cu fălcile umflate de salivă - sau groaznic de îndopat, fără nici un motiv. Mă trezesc curățindu-mi dinții cu firul de mătase chiar în mijlocul zilei. Chiar și aceste labe imaginare pe care mi le fac se dovedesc a fi niște bazaconii, ca orgasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu și i-am trosnit un pumn greu în falcă. Timp de zece secunde, care mi s-au părut un vis, nu s-a întâmplat nimic. Se holba la mine, dezolat, nevenindu-i să creadă. Rahat! Mi-am spus: nu mai am putere deloc. faptul că l-am lovit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
clătinat, sau m-am împiedicat, sau m-am prăbușit sub greutatea poverii. Mi-am revenit aproape instantaneu (sau cel puțin ala cred) și m-am trezit cu Shadow lătrându-mi în față. Câinele alb tremura tot și plescăia nervos din fălci, în timp ce eu mă strecuram afară de sub fantezista avalanșă. În cele din urmă, am dus totul în dormitor și l-am aruncat pe pat. Nici pornografia nu e mai ușoară decât povestea asta, mi-am spus eu în timp ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei, acolo unde îi era locul. Mi-am dat seama că frumusețea luminată de soare a lui Avenues - e pur și simplu, nimic altceva, încadrat cu o mare strictețe și simetrie, dar numai aer. Acum perspectiva a dispărut în ceață - fălci căzute cu respirația plină de fum. Week-end-ul de Ziua Muncii, străzile fără personalul lor, câteva mașini care țopăiau pe rampe ca buștenii pe pragurile unui râu. Am coborât din mașină și ne-am așezat la coadă sub o umbrelă roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ambele picioare și i-am aplicat cu toată forța o lovitură capabilă să-i facă ouăle praf, care l-a expediat ca un bolid în ușa de fier. S-a îndreptat, nici o slăbiciune, nici o ezitare. Cu o răsucire sălbatică a fălcilor mi-a smuls un smoc de păr, pe care l-a scuipat, și a râs, și m-a zgâlțâit și mai tare... O singură consecință. Ultima îmbrățișare. Am simțit că-mi arde fața - și a fost cealaltă luptă, lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus eu. Acolo se adunase toată vitalitatea lui. Banii, am spus eu. Unde sunt banii? Nu mai e nici un nenorocit de ban. Mi-am deschis mâinile spre cameră și mobila ei, spre computer, spre măsuța pentru băuturi, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
același timp - am știut dintotdeauna că în atmosferă există creaturi, zeități, leviatani cumulus din amperi și spori care se agită la o înălțime de zece mii de metri. Ceva foarte vast și plin de furie ne-a sorbit în haosul său. Fălcile aflate deasupra capului nostru s-au deschis uimite. Oamenii vorbesc în limbi ciudate: până și vocea pilotului falsează și tremură în spasme. Nu, e New York, e încă New York, care se întinde să ne prindă inima cu degetele lui groase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Doar când mă uitam la pereți mă apucau durerile de dinți. Silueta mi s-a ivit mătăhăloasă în ușă. — Unde e Barry? am întrebat eu. — E plecat. Aveam vocea groasă, dar la fel era și a ei. Se mișca doar falca de jos. Se mișca încet, ca și cum balamaua era supralubrefiată și ar fi putut să alunece. Își îndreptă spatele și mă privi cu alți ochi. Îți vrei banii, John? — Și cât stă? — O veșnicie. Se întoarse spre ceasul cu forme ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu era adevărat. Cea care urma să aștepta în cercul tot mai mare de lumină de la capătul tunelului era lupta lui Vultur-în-Zbor. Nimeni nu-l putea ajuta fără să-și pună în pericol propriile șanse de reușită. Vultur-în-Zbor își încleștă fălcile. Prepelicarul: scopul căutării lui: unicul. O fundătură gigantică. O călătorie prin tărâmul pustiu care-i distrusese plăcerea pentru cea mai mare comoară a lui: viața. Hotărî că dacă va ieși din acest tunel, va renunța la căutare. Va merge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Capitolul 9" După cină, ne-am îndreptat către un club din Kensington, care era plin de clone ale lui James Rattray-Potter, numite Toby, Jamie și Harry; mari, cu fețe cărnoase, roz, cu bărbiile deja coborând pentru a se transforma în fălci, atârnând spre corpul durduliu, roz, ce se împrăștia sub costume. Câteva dintre fete erau într-adevăr grase și țopăiau vesele cu bentițele lor de catifea și bluzele bej, dar, în marea lor majoritate, destul de nedrept, erau mai drăguțe și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în marea lor majoritate, destul de nedrept, erau mai drăguțe și mai subțiri decât bărbații; aveau părul drept, cenușiu cu tentă de blond, ca al Belindei Fine, bând vodkă și limonadă, îmbrăcate după ultima modă în mod intenționat, știind că până când fălcile soților vor fi deja formate, ele vor fi locuind la țară, purtând pantaloni de catifea cord și cizme Wellington, iar perioada petrecută în Londra va fi o amintire îndepărtată. Dansul a fost ca balul de absolvire al unui colegiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cinematografe, mai în jos, spre Cișmigiu, topindu-se în gura hulpav deschisă dincolo de încrucișarea cu Calea Victoriei. Priveam ușor speriat spre gura aceea de beznă în care se mistuia firava lumină venită din cer. Parcă o făptură uriașă aștepta acolo cu fălcile larg deschise, gata să înghită pe oricine s-ar fi avântat într-acolo. M-am bucurat că locuiam în partea cealaltă a orașului și nu aveam cum să mă cufund în hăul de beznă deschis lângă Cercul Militar. „De-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi întreba nedumerit cum de-am ajuns în depozitul Bibliotecii, voi da să strig să vină cineva să mă scoată de acolo, n-aveam chef de știință de carte, de lecturi, de ziare mai ales, gura nu mă va asculta, fălcile vor geme încleștate, dinții se vor strânge strepeziți, din oglindă cineva se va holba la mine, crunt, îi bruiasem meditațiile, îi voi face semn complice cu ochiul, din mâini nu puteam mișca, una se blocase în buzunarul de la spate, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cumplită. Bea țipă și se agăță de mine. Pentru o clipă, abia dacă am apucat să zăresc ceața albastră care se tîra dinspre coridor și șerpii de fum din lumînările stinse, urcînd În spirale. Cadrul ușii contura umbre aidoma unor fălci și mi s-a părut că văd o siluetă colțuroasă profilîndu-se În pragul beznei. Am pășit pe coridor temîndu-mă, ori poate dorindu-mi, să Întîlnesc un simplu străin, un vagabond care se aventurase Într-o casă ruinată, căutînd adăpost Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deformat de Rică Venturiano „box populi, box Dei” este și lozinca preferată a personajului lui Alecsandri, Clevetici, autorul articolelor pe care subprefectul Răzvrătescu le citește în Rusaliile țăranilor: „Răzvrătescu (citind): De-acum fiecare locuitor trebuie a fi proprietar de patru fălci de pământ, căci acest pământ e al lui Dumnezeu, și precum glasul poporului este glasul lui Dumnezeu, asemenea pământul lui Dumnezeu este pământul poporului”. Asemeni lui Farfuridi, Clevetici vrea „respectul convențiunii cu condițiunea de a fi schimbată în totul”. Postelnicul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
măseaua devine din răceală, răceala devine din frig, din cald devine că nu mai e frig, dacă nu mai e frig, va să zică că răceala se duce și vine căldura; a venit căldura, a trecut durerea... Par egzamplu (pune mână pe falcă) lucrează magnetismul... arde...”. Din „magnetism” rezultă o plăcere inocentă a acestui personaj „tachinatul”: „Așa sunt eu; când mă magnetizez, mi-e cald... Pfu!... și când mi-e cald, pfu! tachinez...”. Necazurilor vieții Catindatul le răspunde cu bună dispoziție. Deși personajul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cretă se transformă Într-un hârșâit de ferestrău. Era ca și cum cineva ar fi Încercat să taie o buturugă putredă cu o beschie subțire, extrem de elastică, ce vibra, scoțând sunete stridente la fiecare mișcare. Fără voia lui, Noimann se apucă de falcă. Dinții i se strepeziră În gură. Cavitatea bucală deveni uscată ca o iască. Și pe măsură ce senzația de uscăciune creștea, medicul avea impresia că dinții devin tot mai fragili, iar gingiile tot mai putrede. „Zgomotul ăsta o să mă scoată din țâțâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
amplificau. Acum dinții ferăstrăului dădură peste un material dur ca stânca, astfel că beschia se metamorfoză În polizor. „Dinții Mathildei n-au scos niciodată astfel de sunete”, conchise Noimann, răsucindu-se de pe partea dreaptă pe partea stângă, cu mâna la falcă, simțind că nervii săi, Întinși ca niște arcuri, Încep să se rupă unul câte unul. Îi venea să țipe, să urle de durere și neputință, era În stare să facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]