KorAP: Find »[drukola/base=faleză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...72 >

1,785 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

sacadată alternînd cu gemete, chiorăieli, șoapte răgușite. - T24 către PC, răspunde! Răspunde! Apelurile Mariei rămaseră fără efect, zgomotele de neînțeles continuau. Plecă În trombă sub privirea lui Annick, deloc liniștită că rămîne din nou singură la post. De cum ajunse În preajma falezei, Marie zări mașina 4x4 a lui Fersen. Își parcă la repezeală propria mașină și alergă spre vehicul, pe care-l văzu limpede că se mișcă, deși nu se deslușea nici un pasager Înăuntru. Scoase arma din toc, se apropie cu precauție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să facă glume proaste, avea să capete un perdaf. Dar el stărui: - Ciudat, ți-am auzit glasul care venea din fundul grotei, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
făcu să se zbîrlească. Își reținu un șuvoi de vorbe grele, se ridică dintr-un salt și fugi spre mașină. - Așteaptă, vreau să știu unde erai cînd m-ai strigat. Mă Întreb dacă nu există o galerie Între grotă și faleză... Ea Îi arătă situl cu un gest enervat. - Uite colo! Acolo eram! Sincer vorbind, trebuie să fii Într-o ureche ca să... - Vino să vezi! Ajunsese la tumulus și Începu să scotocească. - Nu te atinge de el! - Uită-te, au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care cineva o șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă și opalescentă, zbura iute printre menhiri și trecea dincolo de tumulus, Îndreptîndu-se apoi direct spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îndreptîndu-se apoi direct spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos, lucrul acela se volatilizase. Iar foșnetul se repetă, amplificîndu-se În spatele lui. Făcu o Întoarcere bruscă, văzu lucrul acela aureolat de un soi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o Întoarcere bruscă, văzu lucrul acela aureolat de un soi de văl opalescent năpustindu-se asupra lui ca o pasăre de pradă, trase de mai multe ori fără să-l poată totuși opri, dădu Înapoi fără voie. Sub piciorul lui, faleza se fărîmiță, iar cel care refuza să creadă În fantome, dezechilibrat, căzu În gol, luînd cu el fugara imagine a doi ochi verzi Încadrați de plete lungi fluturînd În vînt, și a unui chip palid cu gîtul tăiat și Însîngerat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se Încrucișară și rămaseră ațintite una În alta, la fel de orgolioși și unul, și celălalt, plini de acea ironie de care știau să se folosească spre a-și masca emoțiile pe care refuzau să le admită. - Ce s-a petrecut pe faleză, Lucas? - Mergeam prea aproape de margine și... Făcu o mutră evazivă. Ea Îl privi cu atenție, apoi vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase mai multe cartușe goale pe care le puse pe pat. - Cartușe de 45. Făcînd un gest cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu bărbia, arătă spre holsterul polițistului, atîrnat pe un umeraș din dulap. - Trase de un HK Mark 23 de același calibru, preferatul forțelor speciale. Se Întoarse spre Lucas și Își Înfipse privirea În ochii lui. - Le-am găsit la marginea falezei. - Mi se părea mie că le-am rătăcit. - Ce s-a Întîmplat ca să-ți golești jumătate din Încărcător? - Spune-mi mai bine de ce te-ai Întors. - Nu te mai plînge. Fără mine, acolo rămîneai. - L-ai sunat pe Noël Legoff

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Un Înveliș protector al firelor care nu era În regulă, după părerea tehnicienilor de la PS. Îi strecură o privire piezișă cînd coti la dreapta. - E rîndul dumitale... Degeaba Își alese cu grijă cuvintele ca să-i povestească ce se Întîmplase pe faleză, ferindu-se să Întrebuințeze termeni susceptibili să-i declanșeze ironia, ea Începu să rîdă pricepînd că trăsese pur și simplu Într-o fantomă. - Nu era o fantomă, protestă el, agasat, coborînd din vehiculul pe care SRPJ din Brest Îl pusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fan... lucrul acela care te ataca. El evită răspunsul dînd din umeri, iar cînd ușile de sticlă ale clădirii tocmai se deschideau În fața lor, nu se putu Împiedica s-o Întrebe cum de aflase că el era În pericol pe faleză. - Al șaselea simț? persiflă el. Marie schiță un zîmbet scurt. - Morineau. Era Îngrijorat. Cred că, În fond, ține la dumneata. Îi anunță sosirea lor persoanei care se ocupa cu primirea vizitatorilor și căreia Îi Întrerupsese o convorbire personală la telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de baie, cu părul vîrÎt Într-un prosop. Lucas simți că sîngele Îi curgea mai repede În vene. Poate că ar fi fost mai bine să se ducă să doarmă la hotel. Ca să-și păstreze capul limpede, evocă apariția de pe faleză, care părea să Înfățișeze fantoma faimoasei Mary, căreia cineva Îi tăiase gîtul În 1968. Poate că de ea era vorba În biletul lăsat asupra victimelor, și nu despre Marie, ambele nume scriindu-se la fel În dialect breton. În acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Gwen se desprinse fără să-i răspundă și aruncă o privire scrutînd Întreg atelierul, dintr-odată tulburată de absența anormală a lui Pierric. Era totuși acolo cu cîteva minute mai devreme, ar fi putut jura. Fratele lui Gwen era pe faleză. Ușor aplecat Înainte, se uita la Marie și la Lucas, care coborau În golf. Marie descoperise un capăt de pistă posibilă În exemplarul din 20 mai 1968 din Télégramme de Brest. În ziua aceea, cum Îi explică ea lui Fersen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-l repare. Lucas Înălță capul și privi spre farul care se profila la capătul insulei. - Niște ștrengari ar fi putut profita de toate aceste Împrejurări la un loc pentru a se juca de-a jefuitorii de corăbii, plimbînd felinare pe faleză fără riscul de a fi stingheriți de cineva, spuse el Înțelegînd unde bătea. Știm că trupul lui Mary a stat cam două săptămîni În apă pînă să fie pescuit. Ziua de 5 iunie, minus două săptămîni, asta Înseamnă 20 mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
m-ai strigat zilele trecute, erai lîngă menhiri și lîngă tumulus, iar eu eram aici, exact aici. Or, vocea părea să vină de sus. Cu cît mă gîndesc, cu atît sînt mai sigur că există o galerie care urcă spre faleză. - Chiar dacă ar exista un pasaj, le ce ne-ar servi? Întrebă Marie, cu glas chinuit. - Detest să nu pricep. - Iar eu detest să fiu aici. - Nimeni nu te-a silit să vii după mine. - Știi că ai calități de breton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ei o privire uluită, apoi, fără să se mai pună de acord, se năpustiră spre ieșire În vreme ce vibrațiile se amplificau. Fragmente de stîncă Începură să se rostogolească precum o ploaie de meteoriți. Erau la doar cîțiva metri de libertate cînd faleza păru că se deschide În două, Într-un vuiet de infern. Fiind chiar În spatele Mariei, Lucas fu cît pe ce s-o izbească În momentul În care ea se opri brusc. Vacarmului Îi urmă liniștea. Pe cît de bruscă, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cursă. O văzu atunci pe Marie holbîndu-și ochii, Îi urmări privirea și păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre stîncile Îngrămădite. Grota avea să fie curînd sub apă. Și ei odată cu ea. 17 Gwenaëlle venise direct pe faleză, sigură că-l găsește acolo pe Pierric. Era Într-adevăr acolo, proțăpit la marginea vidului, uitîndu-se În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii, pe care fluxul Îl acoperise complet. - De cîte ori ți-am spus că nu vreau să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
va apărea. Lumina. Soarele. - Am crezut mereu că lumina voia să Însemne adevărul, dar poate că e un mesaj ascuns, se Încumetă ea. Lucas făcu o strîmbătură dubitativă. - Ce fel de mesaj? - Un mecanism secret care deschide un pasaj pe faleză. Un mecanism situat În miezul stîncii. Ca semnul ăsta. Și, Însoțind vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă. Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În urmele strămoșilor și că trăiește o clipă unică. Ieșiră la lumină unul după altul sub dolmenul de la Ty Kern. Tot Marie descoperi sub licheni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mai puțin și... Cu totul umilit, o șterse spre mașină, mormăind că era bine ca ei să-și schimbe hainele dacă voiau să nu răcească. Lucas parcurse rapid raportul de autopsie și se duse spre Marie, care stătea la marginea falezei. - Legistul e sigur de concluzii? Întrebă ea cu voce surdă, fără să se Întoarcă. - A găsit apă de mare În plămîni și o concentrație anormală de antidepresive În sînge. Lexomil. Jandarmii recuperaseră două tuburi goale dinn buzunarele lui Loïc. Marie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de unde acestea se desprinseseră. - Dacă dau de urme de explozibil, va fi o pistă interesantă, zise Lucas, Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea stîncilor abrupte ale falezei, intrării negre a grotei, mării liniștite care se Încrețea inocent, În așteptarea ceasului cînd avea să țîșnească iarăși. - Frații mei mi-au spus de atîtea ori că locul ăsta e primejdios, pentru mine era cu strășnicie interzis să mă apropii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
prin fața Mariei și se duse să examineze stîncile care blocau intrarea grotei. O simți pe tînăra femeie aplecîndu-se lîngă el. - Cineva a Încercat cu adevărat să se descotorosească de noi. - Nu e sigur. Ucigașul știa poate de galeria pînă la faleză... - Și ne-a pus astfel În situația de a o descoperi? Ca să ne facă să Înțelegem ceva?... - Poate, da... Timbrul vocii lui era dintr-odată atît de intim Încît Marie, surprinsă, ridică ochii spre el. Lucas nu se mai gîndea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fii liniștit, am uitat deja... - Eu nu. Rostise aceste două cuvinte ca afirmarea unei certitudini. Cu gravitate, dar și cu o anume detașare. Îi zîmbi cu blîndețe, apoi se Întoarse liniștit să plece. Urcară stîncile În tăcere, pînă sus, la faleză. El Îi Întinse mîna ca s-o ajute la ultima parte a urcușului. Ea nu se grăbi să și-o retragă și, Încercînd să-și aranjeze părul, Îi adresă o strîmbătură În chip de scuză. - Atîtea lucruri se Înghesuie acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-o, amice! - Eu n-am nici o vină, editorul lui e cel care mi-a dat o biografie falsă! - Ia verifică unde se afla Ryan În nopțile În care au fost făcute crimele, În seara În care am fost atacat pe faleză și ce făcea cînd am fost blocați În grotă. Stéphane, Încă năuc, cu ochii holbați, dădea din cap precum cățelușii aceia de jucărie care se bîțÎie sub geamul din spate al mașinii unui tip cu gusturi vulgare. Așezat În fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acestuia: Ryan se aflase la cafeneaua din port atunci cînd ei fuseseră blocați În grotă, Stéphane Îl Încuiase În celulă ca să-l trezească din beție În noaptea uciderii lui Gildas, apoi se aflase la Paris cînd Fersen fusese atacat pe faleză; cît privește uciderea lui Yves, Chantal și Nicolas, Ryan cinase atunci la familia Kersaint, apoi Îi venise În ajutor Mariei cînd ea se lupta cu crabii În mașină. Lucas se văzu silit să admită că, În urma verificărilor, alibiurile lui Ryan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]