935 matches
-
zonă cu un relief neregulat, așa-numitul „bazin fără nume”, care ar putea fi un bazin de impact profund degradat, cu diametrul de aproximativ 330 km. Suprafața Titaniei este intersectată de un sistem de falii enorme. În unele locuri, două falii paralele marchează depresiuni în scoarța satelitului, formând grabene, denumite uneori „canioane”. Cel mai mare canion al Titaniei este Chasma Messina, care are aproximativ 1500 km de la ecuator până aproape de polul sud. Grabenele de pe Titania au lățimi de și o lărgime
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
depresiuni în scoarța satelitului, formând grabene, denumite uneori „canioane”. Cel mai mare canion al Titaniei este Chasma Messina, care are aproximativ 1500 km de la ecuator până aproape de polul sud. Grabenele de pe Titania au lățimi de și o lărgime de aproximativ . Faliile care nu sunt legate de canioane se numesc "rupes", cum ar fi Rupes Rousillon lângă craterul Ursula. Regiunile de-a lungul unor falii din apropierea lui Ursula par netede la rezoluția camerei de pe "Voyager". Aceste câmpii netede au ieșit, probabil, la
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
de la ecuator până aproape de polul sud. Grabenele de pe Titania au lățimi de și o lărgime de aproximativ . Faliile care nu sunt legate de canioane se numesc "rupes", cum ar fi Rupes Rousillon lângă craterul Ursula. Regiunile de-a lungul unor falii din apropierea lui Ursula par netede la rezoluția camerei de pe "Voyager". Aceste câmpii netede au ieșit, probabil, la iveală în perioadele recente ale istoriei geologice ale Titaniei, după formarea majorității craterelor. Această apariție ar putea să fi fost fie de natură
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
ים המלח) "Yam HaMelach", respectiv în arabă „Marea Sărată“ (بحر الميّت), este un lac ("mare continentală") fără legătură cu oceanul planetar. Apa sărată este adunată aici in depresiunea Iordanului care este continuarea nordică a „Marelui rift sau Marea falie Siro-Africană”. Singura apă curgătoare care o alimentează este râul Iordan, care este granița naturală dintre Israel, Cisiordania și Iordania, iar iarna, în anotimpul ploios, o parte din șuvoaiele de apă care se adună din deșertul înconjurător se scurg tot aici
Marea Moartă () [Corola-website/Science/303975_a_305304]
-
toamna. Rețeaua hidrografică este foarte bogată și orientată, în general, de la est către vest. Principalele artere hidrografice sunt: Someș, Lăpuș, Crasna, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava și Caraș. Apele de adâncime apar în lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic,având caracter termal. La limita Câmpiei de Vest cu Dealurile de Vest,prezența apelor termale,având și unele săruri în conținut (ca de exemplu bicarbonate-sulfurate la Băile Felix, 1 Mai, Tinca), a adus faima unor stațiuni
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
evoluției atitudinii lui Kraus de-a lungul redactării ei : a ajunge de la un conservatorism aristocratic la un republicanism democratic în decursul aceleiași lucrări denotă atât o inconsecvență intelectuală, cât și o inconsistență structurală care o fac să semene cu o falie geologică. Tot în 1919, Kraus mai publică și o antologie de texte despre război, sub titlul "Weltgericht" ("Tribunalul lumii"). În 1920, el publică satira "Literatur oder Man wird doch da sehn" ("Literatura sau n-ați văzut încă nimic"), o replică
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
și alte denumiri (,Yam Kinneret în ebraică), figurează în mai multe episoade biblice. Numele arab contemporan al Lacului Tiberiada este ""Bahr Tabariya"". Lacul Tiberiada este situat în nord-estul Israelului, în depresiunea Iordanului care este continuarea nordică a „Marelui rift sau Faliei Siro-Africane”. În epoci geologice îndepărtate, bazinul făcea parte din Marea Mediterana, care se întindea de la marginea nordică a teritoriului Israelului contemporan până la aproximativ 64 km sud de Marea Moartă. Adâncimea Lacului Tiberiada ajunge la un maxim de numai 43 de metri
Marea Galileei () [Corola-website/Science/311766_a_313095]
-
local stratificația naturală, inducând, prin gradul de afânare ridicat și heterogenitatea specifică, tasări diferențiale importante. Complexitatea structurii sedimentare a sinclinoriului Reșița -Moldova Nouă se reflectă foarte bine în zona studiată prin sistemele de cute cu orientare NNE- SSV, însoțite de falii longitudinale, transversale, oblice dispuse în sistem paralel, sau ramificat care au produs decroșări. S-au realizat în decursul ciclurilor tectonice Prebaicalian, Baicalian, Hercinic și s-au definitivat în timpul tectogenezei alpine. Principale structuri și falii din zonă, de la vest la est
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
cu orientare NNE- SSV, însoțite de falii longitudinale, transversale, oblice dispuse în sistem paralel, sau ramificat care au produs decroșări. S-au realizat în decursul ciclurilor tectonice Prebaicalian, Baicalian, Hercinic și s-au definitivat în timpul tectogenezei alpine. Principale structuri și falii din zonă, de la vest la est sunt: Zona Carașova se înscrie în bazinul de recepție al râului Caraș, care în ansamblul său se prezintă sub dorma unui dreptunghi slab arcuit. Râul Caraș își adună izvoarele de pe versantul vestic al masivului
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Galeria 1 Mai, Galeria Moravek, Galeria Mikulaș, etc. Un lucru specific pentru Peștera Vântului o constituie meandrele, care în unele locuri ajung și la 25-30 m înălțime oferind o imagine impozantă. Majoritatea sălilor s-au format la întâlnirea a două falii, sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă. Și puțurile aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar altele s-au format pe
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
Un lucru specific pentru Peștera Vântului o constituie meandrele, care în unele locuri ajung și la 25-30 m înălțime oferind o imagine impozantă. Majoritatea sălilor s-au format la întâlnirea a două falii, sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă. Și puțurile aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar altele s-au format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece fac legătura
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
au format la întâlnirea a două falii, sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă. Și puțurile aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar altele s-au format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bükki, Puțul Bagaméri, Puțul din sistemul Torpilei. În comparație cu
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
de străbătut din lanțul Carpaților Orientali. Culmea principală o lungime de peste 50 km și o lățime de 30-40 km, orientată est-vest, abruptă spre nord și domoală spre sud. Munții apar sub forma unui horst alcătuit din șisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragoș Vodă (la nord) și Rodnei (la sud). În partea sudică a munților apar roci vulcanice neogene, sub forma unor măguri dispuse în lungul Someșului Mare. Rocile sedimentare, de vârstă cretacică și paleogenă (marne, gresii conglomerate și calcare) care
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
de teren. Un astfel de peisaj se întîlnește în culoarul Vlădeni, pe văile Comana, Lupșa, Șinca, Ormeniș, precum și în diferite sectoare ale Defileului Oltului. Terasele și conurile de dejecție ale rîurilor sînt alcătuite din sedimente cuaternare. Perșanii sînt fragmentați de falii transversale și arii de scufundare locală cum sînt: Depresiunea Vlădenilor, Defileul Oltului la Racoș și Valea Lupșei. Prezența acestor falii explică ivirile de lavă și înaintarea mării în miocen din sectorul nord-vestic al Perșanilor centrali. Rocile eruptive din Defileul Oltului
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
sectoare ale Defileului Oltului. Terasele și conurile de dejecție ale rîurilor sînt alcătuite din sedimente cuaternare. Perșanii sînt fragmentați de falii transversale și arii de scufundare locală cum sînt: Depresiunea Vlădenilor, Defileul Oltului la Racoș și Valea Lupșei. Prezența acestor falii explică ivirile de lavă și înaintarea mării în miocen din sectorul nord-vestic al Perșanilor centrali. Rocile eruptive din Defileul Oltului sînt reprezentate prin bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire. Bazaltele și andezitele de acolo, sau de la Bogata Olteană, Valea Vîrghișului, etc.
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
cristaline incluse în masa sedimentară și pe care eroziunea le-a descoperit. Toate aceste formațiuni sunt cuprinse În mai multe elite secundare, orientate aproximativ NE-SV. Ele formează sectorul superior al boltei anticlinoriului. Structura este complicată printr-un sistem de falii aproape vertical, care taie anticlinoriul pe direcția predominant NV-SE. Monotonia structurală și petrografică imprimă o relativă uniformitate în aspectul reliefului și face ca aici să lipsească abrupturile, vârfurile ascuțite și crestele atît de familiare munților din imediata vecinătate (Bucegi
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
semețe, cu turnuri, colți și multe alte microforme zvelte. Astfel se înfățișează sectorul central-nordic al Munților Vrancei, delimitat la nord de Putna și la sud de valea Bălosu. Pe lîngă aceste aspecte, formațiunile geologice sînt afectate sensibil de deformări tectonice: falii, flexuri, decroșări etc. Unele linii de fracturi se evidențiază în peisaj prin povîrnișuri ori abrupturi, care mărginesc creste propriu-zise. Tot de tectonică sînt legate și mișcările seismice actuale, deosebit de frecvente în zona Vrancei. Acestea își au originea în marile energii
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
de Ostrovul Brăilei, spre care cad în trepte, iar la sud-est ei depășesc valea largă a Tăiței și ajung până în valea Lozovei, înglobând astfel două mici culmi: Coșlugea și Boclugea. Această delimitare morfologica corespunde și cu linia de încălecare tectonica (falia inversă) Luncavița-Consul, care-i separă de Dealurile Niculițel. Un alt punct de separație între aceste unități este Pasul Teilor, care se află între bazinele Tăiței și Luncaviței. Având în ansamblu forma unui triunghi ascuțit, ului au cea mai mare lățime
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
în alcătuirea treptei inferioare a munților, iar contactul se menține în general în lungul fâșiei de formațiuni eocene diferențiate litologic și se înscrie ca atare în relief. În această fâșie de contact se pun în evidență și unele accidente tectonice (falii), iar dispunerea monoclinală a stratelor a permis dezvoltarea văilor subsecvente. De aceea, depresiunea subcarpatică dintre Topolog și Bistrița, și deci și limita ei nordică, este de natura petrografică, influențată numai în foarte mică măsură de accidente tectonice locale. Culmile montane
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
proces este în desfășurare și este responsabil nu numai pentru apariția a numeroase insule, dar și pentru vulcanismul și cutremurele din această regiune. Majoritatea insulelor de-a lungul coastei Americii de Sud sunt rezultatul interacțiunii dintre plăcile Americii de Sud și Caraibelor, datorată unei falii paralele, interacțiune ce include totodată o componentă de compresiune (deformarea rocilor, crearea de lanțuri orogenice; se găsește în apropierea zonelor de subducție sau coliziune). Principalele Antile Mici (de la nord la sud) sunt: Antilele Leeward sunt insule localizate la nord de
Antilele Mici () [Corola-website/Science/313897_a_315226]
-
la numai 100 de kilometri de anticul Byzantion și strâmtoarea Bosfor. Ulterior s-a aflat în aceeași poziție favorizantă față de marea capitală Constantinopol, întemeiată de împăratul Constantin cel Mare peste Byzantion. Din nenorocire orașul s-a dezvoltat chiar pe traiectul faliei nord-anatoliene, falie de-a lungul căreia plăcile tectonice lucrează continuu, făcând scoarța terestră extrem de nesigură și periculoasă. Este aceeași falie care face din Istanbul metropola cea mai nesigură seismic din lume și care se prelinge spre apus până în bazinul egeean
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
marea capitală Constantinopol, întemeiată de împăratul Constantin cel Mare peste Byzantion. Din nenorocire orașul s-a dezvoltat chiar pe traiectul faliei nord-anatoliene, falie de-a lungul căreia plăcile tectonice lucrează continuu, făcând scoarța terestră extrem de nesigură și periculoasă. Este aceeași falie care face din Istanbul metropola cea mai nesigură seismic din lume și care se prelinge spre apus până în bazinul egeean. In cele douăzeci și trei de secole de existență, și orașul moștenitor, Izmit, au suferit numeroase cutremure devastatoare, dintre care
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
au deplasat treptat în pozițiile lor actuale, astfel încât, astăzi lumea este împărțită în șapte plăci, pe fiecare aflîndu-se continesnte și oceane. Unele limite sunt divergente (plăcile se depărtează),altele sunt convergente (plăcile se apropie),iar a treia cateogorie o reprezintă faliile transformante (alunecă unele pe langă altele.) Cele șapte fragmente principale ale scoarței terestre alunecă doar cu câțiva centimetri pe an.De-a lungul timpului,în decursul erelor geologice, unele zone ale scoarței s-au deplasat dintr-o parte în alta
Paleogeologie () [Corola-website/Science/319863_a_321192]
-
Speologice Piatra Craiului din C-lung Muscel, Hades Ploiești și Z Oradea. Gh. Popescu va atinge pentru prima oară fundul avenului la cota de minus 200 metri (cartare provizorie), găsind continuarea astupată prin prăbușirea unui depozit uriaș de brecie de falie. Între anii 1986 - 1991 Gh. Popescu va organiza prima decolmatare de anvergură la o asemenea adâncime, timp de șase ani, lună de lună și săptămână de săptămână. La finele anului 1991, deja fisuri largi suflau puternic aer, anunțând goluri subterane
Avenul de sub Colții Grindului () [Corola-website/Science/318903_a_320232]
-
verticale, cu lungimi variind între 17 și 69 de metri, legate cu pasaje de galerii suborizontale. Pe verticală se pot distinge două porțiuni distincte - una superioară, până la strâmtoarea de la -288 metri, unde verticalitatea este mare datorită dezvoltării de-a lungul faliei și una inferioară, cu verticalitate redusă datorită dezvoltării pe fețe de strat. Este un aven tipic de carst alpin, activ, unde concrețiunile sunt puține ca număr. Sunt prezente totuși formele de eroziune în sistem vados și cele de coroziune. Numeroase
Avenul de sub Colții Grindului () [Corola-website/Science/318903_a_320232]