1,932 matches
-
În finalul articolului dedicat acestui eveniment și publicat în săptămânalul Constanța din data de 20 august 1895 se făcea precizarea că atât la începerea serbării de la bordul vaporului, cât și la plecarea acestuia din portul Constanța, s-a cântat de către fanfara militară "marșul național, Deșteaptă-te Române!"1906. Încă de la începutul anului 1895 Grigore Manu, directorul Regiei Monopolurilor Statului, adresa parlamentului României un raport prin care afirma că, România, deținând ieșirea la Marea Neagră și gurile Dunării, era destinată să devină antrepozitul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Neam cu neam urmîndu-i sborul și sultan după sultan. Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid... Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid... La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; {EminescuOpI 145} {EminescuOpI 146} Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și Spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspîndindu-se în roiuri întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii. De ce ai renunțat la meserie? Dar tu, de ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de fotografiat, Carol? L-ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu leu cu tot. Poate cu gândul că vei reveni cu el în parc, în sunetele glorioase ale fanfarei și în uralele concetățenilor... și ale copiilor din parc, care sunt sigur că îți simt lipsa. Poate, inconștient, din cauza copiilor, admise Carol. Mă uitam ore în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu mai murea niciodată... mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea pe rotile, cheală și umplută cu paie, părea cea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nimeni. Doar propriile sale bocănituri preluate, amplificate și reverberate de labirintul întortocheat al ulițelor prin care părea că rătăcește fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând imnul care-i plăcea lui și pe care-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții. "Ziua de pravilă" se soldă însă cu un bilanț catastrofal: 17 înjunghiați, 39 de grav răniți, 4 prăvălii incendiate, 7 fântâni particulare infestate cu șoricioacă și mai mult de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14. Sicriu pentru oseminte DA 15. Doi ciocli DA 16. Coroană flori de hârtie cu pamblică cu inscripție "Veșnică pomenire" NU Servicii complete + regie = 7.300 lei Suma plătită de 5.400 lei era parafată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii. De ce ai renunțat la meserie? Dar tu, de ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de fotografiat, Carol? L-ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu leu cu tot. Poate cu gândul că vei reveni cu el în parc, în sunetele glorioase ale fanfarei și în uralele concetățenilor... și ale copiilor din parc, care sunt sigur că îți simt lipsa. Poate, inconștient, din cauza copiilor, admise Carol. Mă uitam ore în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu mai murea niciodată... mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea pe rotile, cheală și umplută cu paie, părea cea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nimeni. Doar propriile sale bocănituri preluate, amplificate și reverberate de labirintul întortocheat al ulițelor prin care părea că rătăcește fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând imnul care-i plăcea lui și pe care-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții. "Ziua de pravilă" se soldă însă cu un bilanț catastrofal: 17 înjunghiați, 39 de grav răniți, 4 prăvălii incendiate, 7 fântâni particulare infestate cu șoricioacă și mai mult de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14. Sicriu pentru oseminte DA 15. Doi ciocli DA 16. Coroană flori de hârtie cu pamblică cu inscripție "Veșnică pomenire" NU Servicii complete + regie = 7.300 lei Suma plătită de 5.400 lei era parafată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a fost încartiruit la Fort Monmouth, la sfârșitul anului 1941 și începutul lui 1942, cu câteva luni înainte de fixarea datei nunții. „Era un ger de crăpau pietrele astă-seară la raport și vreo șase oameni din plutonul nostru au leșinat în timp ce fanfara cânta la nesfârșit Drapelul smălțuit de stele. Presupun că dacă ai o circulație normală, nu poți înțepeni în nefireasca poziție militară de drepți. Mai ales dacă ții o pușcă încărcată la «Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu am puls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
iertarea. Sus, copiii dispăruseră în camerele lor, iar Richard făcea cafea în bucătărie. Sheba și cu mine ne-am dus în living și imediat Richard a venit cu tava de cafea. A făcut un întreg circ din asta - mimând o fanfară și cu șervetul pentru ceainic pe cap. Din asta și din felul exagerat în care Sheba i-a mulțumit, am tras concluzia că contribuția lui Richard la gospodărie era mai degramă nesemnificativă. Am stat toți trei de vorbă aproximativ patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar în locul acesta acum...câți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... în 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe cap coroniță de premiant, aici, în sunetele unei fanfare militare aflate chiar pe podiumul acesta unde e acum orchestra. A fost prima și ultima dată în viață... Ana deschise ochii mari, nu știu ce a însemnat privirea aceea, atunci. Domnul Pavel începu iar să vorbească, ceva, nu mai știu, despre lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din multe puncte de vedere, nu avea să fie chiar așa. Ceremonia de prezentare a scrisorilor de acreditare a fost una sobră, simplă. Simt și acum fiorii pe care i-am simțit atunci, când, în clădirea Președinției de la Chișinău, o fanfară militară a intonat imnul nostru național. Întreagă clădire înaltă, cu o bună rezonanță vibra. A fost momentul cel mai emoționant al întregii ceremonii. Am avut relații strânse cu Președinția, cu Parlamentul, cu Guvernul, cu Ministerul Afacerilor Externe, cu celelalte ministere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cetate - Întreg pământul pare un mormânt... Plouă... și peste târg, duse de vânt, Grăbite, trec frunze liberate. Oh, amurguri Oh, amurguri violet... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Și un negru croncănit... Veșnicie, Enervare... Din fanfare funerare Toamna sună, agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun, Oh, plânsul tălăngii când plouă! Nervi de primăvară Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile dureri... Apar din nou
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17. Note de primăvară 18. Amurg de vară 19. Fanfară 20. Gol 21. Nocturnă 22. De iarnă 23. Umbra 24. De iarnă 25. Unei fecioare 26. Note de toamnă 27. Vals de toamnă 28. Nocturnă 29. Ninge 30. Igienă 31. Si ninge 32. Plumb de iarnă 33. Nervi de toamnă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și tot orașul întrista, Fanfara militară. Plângeam, și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și tot orașul întrista, Fanfara militară. Plângeam, și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]