7,566 matches
-
lejer și desele alunecări comice intertextuale ale limbajului cer încă o dată: parodie. Este și parodie felul în care tratează Horia Gârbea personajele dramatice și este, fără îndoială, multă ironie, dar eu văd intrările acestora în scenă ca pe un fapt fantastic, nu ca pe o clovnerie trivială. Nu atît năstrușnicia întîlnirii lui Hercule Poirot cu Ipingescu (Pisica de lîngă Baskerville), și cu atît mai puțin a Emmei și a lui Charles Bovary cu Ion Nebunul mi se pare miza acestei literaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ciocnesc între ele. Se privesc. Se măsoară. Față în față. Mașina și Omul. Omul pare să fie paralizat. Încă nu știm cine e în mașină. Dar vom afla curând. Vom dezvălui ime diat niște lucruri uimitoare, incredibile, senzaționale și pur fantastice. Și mai ales, total neadevărate. Deo camdată, vrem doar să vă mai ținem puțin cu sufle tul la gură. Așa că, orice-ați face, nu schimbați canalul. Duelul psihologic durează. La fel ca în filmele alea vechi ale lui Sergio Leone
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Mall fără filtru, nu fuma niciodată altceva în portțigaret, iar Jack se aplecă pentru a o aprinde. Mmm, Jack, mulțumesc. O seară specială, nu? Eram convinsă că vei pregăti ceva... deosebit. Martell, doamna mea. Din podgoriile Borderiese. Minunat. Această combinație fantastică m-a uimit întotdeauna. Struguri și vanilie. Suav, complex, aluziv. Îmi amintește de... vremurile bune. Cu siguranță și de plimbările prin pădurea Troncais... Jack, ai putea fi un ghid excepțional, mă întreb dacă vreo întrebare referitoare la băuturile franțuzești tear
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de baie. Madonna s-a plimbat pe plajă alături de iubitul ei Brahim Zaibat, după care s-a plimbat cu barca alături de cei doi copii ai ei, Lourdes și Rocco. Lourdes i-a impresionat pe cei din jurul său cu corpul său fantastic, arătând mult mai matură la cei 16 ani ai săi.
Cum arată fiica Madonei în costum de baie, la 16 ani - FOTO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71879_a_73204]
-
negru. Un comentator vizual al istoriei literaturii române. Un însoțitor de zeci de ani al celor mai importante nume și figuri din literatura noastră. Un tip formidabil, mucalit, discret, modest, îngrozitor de modest, doldora de povești și de mii de fotografii fantastice. Tipul nostru este în viață. Face expoziții, albume, alimentează non-stop, de pildă, revista noastră cu inedite, cu portrete, și nu numai, care vorbesc despre scriitori și varii ipostaze ale lor. Unele, incredibile. Ochiul lui Ion Cucu vede ceea ce noi nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
vârstă. Îți închipui ce combinație exploziv-sinucigașă este aceasta, Guenon-Cioran? E un paradox în ceea ce spui, gândindu-mă la paradigma radical anticreștină a scrierilor lui Cioran și proza ta, aparent atașată valorilor creștine fundamentale. Am fost de tânăr atașat de proza fantastică a lui Mircea Eliade și, pe lângă autorii deja amintiți, proza acestuia a însemnat enorm pentru deschiderea mea spre fantastic. De Evanghelii m-am apropiat mai târziu și, într-un fel, tot prin literatură, mai exact prin reluarea unor teme din
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Weil și alți autori cu un pronunțat coté eseistic, ceea ce - într-un fel - mi-este apropiat, fiindcă nu sunt și nu voi putea fi un scriitor realist, ca la carte, ci voi căuta mereu ideea, cunoașterea prin idee, miracolul, scenariul fantastic care legitimează un miracol. Aș vrea să fiu un scriitor pur realist, dar - probabil - sunt niște limite peste care nu pot să trec. În sensul acesta, cred că Daniel Cristea-Enache și-a încheiat substanțiala cronică din "Idei în dialog", la
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
pus în discuție cazul Catedralei și am scris tocmai despre o construcție imposibilă, nefinalizată sau care, imediat după terminare, începe să se surpe, ca-n legenda mănăstirii Meșterului Manole, deci, să nu mai corespundă menirii ei. Nu mai reamintesc scenariul fantastic imaginat acolo, fiindcă am făcut lucrul acesta cu alte prilejuri. Despre romanul Pasărea orbilor (Editura Albatros, 2001), în care iau în discuție urmările înmulțirii țiganilor, iarăși nu cred că are rost să vorbesc, dar ceea ce se întâmplă acum, la doar
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
din trilogia Orbitor, salutînd ocazia oferită cititorilor germani de a lua în sfîrșit contact cu opera "celui mai mare scriitor român contemporan". Cînd nebunia este zilnică, ce loc îi mai rămîne literaturii?" se întreabă recenzentul, întrevăzînd în trilogia lui Cărtărescu "fantasticul proces-verbal al visurilor unui tînăr în timpul epocii de plumb a socialismului betonat, la București, în anii ^60 și ^70." O operă "asemănătoare unui cuib de termite, unui tablou de Piranesi" - sunt doar două picături dintr-o cascadă de comparații prin
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
acuzat al lui Tarkovski. Un spectacol dens, plin, mare, greu. Un spectacol Galgoțiu, Both, Levința și trupa Teatrului Maghiar din Cluj. Un spectacol în care acești artiști își regăsesc, fiecare și împreună, sublimul armoniei. Un spectacol cu o plastică vizuală fantastică. Cine vînează și cine este vînat? Moartea este pretutindeni. În pavilion s-a lăsat liniștea. Focul din sobă s-a stins... "Auziți dragă doamnă Auziți Tăietorii de lemne Ce conștiincios lucrează"
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
aspectul unui decor de teatru expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva indicii secundare de ordin material (este evocată fotografia unor piloți, este menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de vînătoare). Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
precis o sinucidere a acestuia pentru care el creează momentul favorabil pentru cei doi acoliți este una care rămîne imprimată pe retină. Fiecare gest, fiecare detaliu pare amplificat de un "simt enorm și văd monstruos". Panica celor doi ia proporții fantastice după o știre apărută în ziar care cade sub ochii lui Jesse, la geam aceasta privește absent la fetița sa care cîntă un cîntecel și la ghetuța rămasă în iarbă și își desface centura ca apoi să aranjeze un tablou
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
cu-ntregul univers./ Această prețuire vreau s-o resimt și eu./ Amicu-ntregii specii nu e amicul meu!" - se întinde peste toată lumea lui. Onoarea, după rețeta sfîrșitului de secol, e trecerea de la diferență la simbioză. Oricît ar părea de incredibil, animalele fantastice, aschimodice, invadatoare, crescute, în prozele lui Bonciu, în coșul pieptului personajelor, sînt prozeliții onoarei acesteia. Urmașii onorabililor. Cartea lor e un bilet de voie, sau condica băcanului de la care primesc pe datorie.
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
din familia Moscu au doi oaspeți: pictorul Egor Pașchievici și profesorul Nazarie, istoric și pasionat arheolog din școala Pârvan. Amândoi simt forța malefică a locului, vraja rea care îi captează. Perechea de prieteni din romanul japonez, un filolog pasionat de fantastic și un psihiatru interesat de fenomenul posedării șamanice, au aceeași curiozitate de a afla ce ascund cele două ToganÜ, care sunt secretele pe care le apără. Unul dintre cei doi cade sub vraja femeilor: Egor este alesul domnișoarei Christina și
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
dă ocazia să le vadă pe îndelete. Finalul deschis, ambiguu sporește efectul ambelor cărți. Adâncimi esoterice Yukio Mishima considera, plin de admirație, că Măștile sunt "o capodoperă esoterică", și aceeași definiție se poate aplica și romanului Domnișoara Christina, capodoperă a fantasticului românesc. Mai multe lecturi vor lămuri pe cititorul avizat și pasionat de fața ascunsă a ficțiunii, că ambele scrieri au numeroase taine încifrate, dincolo de istoriile spectaculoase. Romanul eliadesc rescrie, în variantă feminină, binecunoscutul mit al strigoiului, totodată reia câteva arhetipuri
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
au mai contribuit două româniste de la Bratislava: d-na Jana Páleníková, istoric literar de la Facultatea de Litere a Universității Comenius și popularizatoare neobosită a literaturii române (printre recentele ei traduceri trebuie amintită Noaptea de Sânziene și un volum de povestiri fantastice ale lui M. Eliade), și tânăra doctorandă Eva ¸apajnová. Firește, orice selecție este restrictivă și nu toate numele demne de interes au putut fi înglobate într-un grupaj de 115 pagini. Totuși, sunt convinsă că cititorii slovaci vor fi în
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
-l iubesc și-l urăsc, văzînd cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și de alta, amestecat cu curiozitatea și cu rîvna fantastică de a merge înainte și, în același timp, dorind să știu și ce fac prietenii mei cei buni... La fiece opintire a calului îmi ziceam: un pas greșit acum și rămas bun lumii, rămas bun prietenilor, petrecerilor și balurilor iernii
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
tuturor slăbiciunilor din oameni și din instituții. Din istorie. Pentru istorie. Mă cheamă Crina În numărul 11 al revistei Noua literatur| se face un popas-portret Robert Șerban. Un interviu amplu - de la care rămîi și cu visul la uzina pentru lansări fantastice ale cărților de poezie, acțiune pe care și-o propune temeinic intervievatul - îi ajută pe cei care îl cunosc mai puțin să-și facă o imagine în jurul acestui scriitor tînăr și neliniștit, onest și dinamic. Dialogul ține și incită datorită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
dar și impresia bună, de "poet cu lecturi", pe care i-o lasă lui E. Lovinescu. De altfel, D. Stelaru rămîne în istoria literară ca ultimul "talent" descoperit și propulsat de mentorul din Câmpineanu. Acesta, prin prefața la volumul Ora fantastică din 1942 (Planetă de poet nou), îl impune decisiv printre numele cu greutate ale epocii literare. Portretul făcut de E. Lovinescu "liliacului speriat" ce-i frecventa cu intermitențe Cenaclul se numără printre cele de referință: "ghem cenușiuť ochi vegetali, vinețiť
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
subtitluri) cu Spiritul modern, de la Jarry la Jean Cocteau. "Prefața" fiecăruia dintre antologați e făcută din anul și locul nașterii, anul morții, bibliografia și cîteva opinii de autoritate ale conaționalilor. Breton, Apollinaire despre Jarry, Gide, Fargue despre Max Jacob. Scriitorii fantasticului străzii, al străzii Ravignan, bunăoară: ""Nu te scalzi de două ori în același rîu", spunea Heraclit filozoful. Ei sînt mereu aceiași care urcă. Veseli sau posomorîți ei trec la aceleași ore. O, trecători ai străzii Ravignan: v-am botezat cu
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
nostru". O lume unde ne asumăm orice și nu (ne) recunoaștem nimic. Dimitrie Stelaru e un poet care vorbește încontinuu, cu frica cu care ar face-o un exilat pe mare. Descîntă, contemplă, vede năzdrăvănii și inventează oracole, dă în fantastice hărți de navigație cu dezinvoltura cu care cucoanele dau pasiențe. Din tot acest monolog în contra vuietului, spus pentru destuparea urechilor și limpezirea vederii, rămîn bucăți tăiate ca ferestruici în peretele scoicii peste care trece, nestăpînită, viața oceanului. Bucățile sînt poezii
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
eficace pentru iubitorii de horroruri tehnologice cu vampiri de ultima generație, - fiecare serie Blade aduce un model nou pe piață, mai performant -, Hellboy 1 - Eroul scăpat din infern (2004) și foarte recentul Hellboy 2 - The Golden Army (2007) amestec de fantastic, ezoteric, X-Man și multă maioneză, nu lipsit de oarecare șarm pentru că sunt pomeniți și Carpații noștri, unde nu se deschid porțile Orientului cum ne blagoslovea Henri Poincaré, ci porțile Infernului. Noul film al lui Guillermo del Toro este cu totul
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
Toro este cu totul altceva, semn că acesta a dobîndit maturitatea de a se desprinde de zona consumeristă și de a exploata o certă abilitate de a lucra cu efectele speciale. Labirintul lui Pan a fost declarat Cel bun film fantastic al anului 2006, titlul acordat de National Society of Film Critics. Regizorului reface contextul istoric al Spaniei lui Franco în anul 1944, dar intriga privitoare la războiul civil alunecă încetul cu încetul pe un plan secundar pentru a face loc
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
Arghezi și până la Șt. Augustin Doinaș). Anul acesta vor fi publicate la Pisa volume din opera filosofică a lui C. Noica, iar la editura Anfora din Milano, tot grație ICR, "Biserica Neagră" a lui Baconsky și o carte de povestiri fantastice a Anei Blandiana, îngrijită de bunul meu amic, Marco Cugno. 8. ...și în plan personal? ...Aș fi bucuros să mă plimb pe meleaguri românești, la pescarii din Deltă și în Maramureș. Mi-ar plăcea să trăiesc din nou, timp de
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
Both și cu mine s-a lipit din mers, așa cum face mai mereu, imprevizibilul Ion Cocora. Tîrziu mi-am dat seama că, de fapt, pe acest drum am mai avut un pasager: Aureliu Manea. Ore în șir, cu o vervă fantastică, fără să ostenească nici o secundă sau să aibă spaime la curbe luate pe două roți, Ion Cocora a povestit, ca în transă, nopțile lui cu Manea, discuțiile aiuritoare, felul în care își pregătea un spectacol, ce simțea pentru actori, vulnerabilitatea
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]