3,378 matches
-
se îngroșa în jurul lor într-atâta încât pentru Gosseyn, Prescott aflat la numai un metru de el, îi apărea deja ca o umbră. Desigur, radarului nu-i păsa de ceață, dar necesita aparatură și vehicule pentru a o transporta. Un fascicul radar l-ar descoperi imediat, dar mai întâi ar trebui să fie direcționat spre el. Pe o asemenea noapte și pe o asemenea ceață numai având un ghinion nemaipomenit putea fi prins: altfel zis, era în deplină siguranță. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rama unui ecran și-și puse o parașută antigravițonală. Douăzeci de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte. Stând în fața ei, Gosseyn și-a imaginat-o pentru prima oară ca pe un organism superior, care trăise și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
grup nu va ști când anume va fi în primejdie un alt grup. În "momentul critic" - momentul în care mica pilăa atomică începea să producă o cantitate enormă de energie, fără a exploda - din țeava tunului, avea să țâșnească un fascicul luminos, revărsând în jur radiații invizibile. După încetarea acestui bombardament tăcut, supraviețuitorii îl puteau preveni pe căpitanul Leeth, care la rândul lui putea avertiza celelalte grupuri. - Domnule Grosvenor! La auzul vocii pătrunzătoare, nexialistul se trânti mașinal, lovindu-se zdravăn, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gestul acesta s-ar putea să o miște și să o determine să vorbească. Se pare că s-a atașat de șapca mea, căci a început să o poarte uneori în locul cozorocului ei de celuloid. Așa cum v-am spus în fasciculele anterioare, rivalizam cu poetul Milton petrecându-mi tinerețea în izolare, meditând și studiind pentru a-mi perfecționa darul scrisului, așa cum făcea și el. Dar necumpătarea cataclismică a mamei mele m-a aruncat în lume, în modul cel mai violent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
realitatea când o văd.) n-am văzut niciodată cum crește bumbacul și n-am nici o dorință să-l văd. Unica mea excursie în afara orașului New Orleans m-a dus într-un vârtej până în vâltoarea disperării: Baton Rouge. Într-unul dintre fasciculele viitoare, ca secvență retrospectivă, am să vă povestesc poate acel pelerinaj printre mlaștini, o călătorie în deșert din care m-am întors distrus fizic, mintal și spiritual. New Orleans este, pe de altă parte, o metropolă confortabilă, având o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dintr-un plastic dur, rezistent la impact. Pe una dintre laturi existau niște pereți de observare din sticlă. Din difuzoare se auzea Mozart. — Îi place Mozart, spuse Rovak, ridicând din umeri. Intrară într-o cameră mai mică, din lateral. Un fascicul de lumină intra prin tavan. În centru era o cușcă de 1,5 pe 1,5 metri. Înăuntru stătea un cimpanzeu tânăr, cam de mărimea unui copil de patru ani. Fața cimpanzeului era mai plată decât era normal, iar pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fantasmagoric, de-a dreptul pueril, care servea numai să dea de Înțeles că el pusese ochii pe mesajul din Provins și pe adevăratele Însemnări finale ale lui Ingolf, acelea pe care asasinii lui le mai căutau și acum. Dar un fascicul destul de subțire, care conținea numai zece păginuțe, și În acele zece pagini se afla adevăratul text, acela cu adevărat găsit printre hârtiile lui Ingolf, acela rămăsese În mâinile lui Belbo. Vai, ce lucru curios, replicase Agliè, spuneți, spuneți. Și Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
copil, probabil că priveliștile nu erau aceleași. Nu existau mașinile, nu existau șoselele de acum, noaptea era camuflaj. Am deschis dulapul unde se găseau juvenilia, imediat ce am sosit. Rafturi Întregi pline cu hârtii, de la temele școlare din clasele elementare până la fascicule de poezii și de proze din adolescență. În adolescență, toată lumea a scris poezii, apoi poeții adevărați și le-au distrus, iar poeții slabi le-au publicat. Belbo era prea dezabuzat ca să le salveze, prea lipsit de apărare ca să le distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adolescenții sînt luați la munca de ghișeu și atelier. Literat cu răgazuri îndelungi pentru o muncă arhitectonică nu se zărește. În străinătate romanul a rămas un obicei al publicului și al scriitorului. Dar îl vedem din ce în ce mai descusut; o alipire de fascicule disparate, de note, fragmente și povestiri prin care străbate un singur fir cusător, un erou fără rol, un privitor omniprezent înseamnă legătura. Luați ultimele romane ale lui Mirabeau, toate romanele de război, Benda, Barbusse, Léon Werth... Romanul devine o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care s-a așezat în cel mai prăfos și întunecat ungher să-i facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea cum încing un concurs de sărit, când... a luat-o de-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
E bine, Își zise Bruno; s-ar părea că nu se pierde vremea pe-aici. Întoarcerea fu un chin; valizele Îi rupeau mâinile, abia mai putea să respire; la jumătatea pantei trebui să se oprească. Câțiva inși bântuiau prin camping, fasciculele luminoase ale lanternelor se Încrucișau În noapte. Mai departe, pe drumul de coastă, circulația rămânea la fel de intensă; la Dynasty, pe drumul spre Saint-Clément, era o petrecere cu sânii goi, dar Bruno nu se mai simțea În stare să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-o stare de catalepsie pe care cana de cafea de alături nu reușea s-o clintească, Încercând să rezolv, fărĂ a strica albul paginii, un puzzle din care Îmi lipseau multe piese. lumea mi se releva sub formă de fascicule, discontinuă, ruptă În bucăți. majoritatea oamenilor făceau un joc mediocru. De când mă aruncasem În vârtejul Bucureștiului Începusem să Învăț să le cântăresc sufle- tele. PĂreau cu toții loviți În moalele capului și, Într-un fel sau altul, terminați. intraseră În joc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
existență este de a râde cu poftă și de a face tot ce-ți trece prin minte. Einstein nu a reușit să găsească ecuația câmpurilor unificate, și nici Dumnezeu nu poate răzbate În sufletul meu decât ca o străfulgerare, precum fasciculele de raze printre frunzele copacilor, vara, când stai Întins pe spate și privești cerul printre ramuri și adie vântul. imaginea mea tremură În oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
într-o stare de catalepsie pe care cana de cafea de alături nu reușea s-o clintească, încercând să rezolv, fără a strica albul paginii, un puzzle din care îmi lipseau multe piese. Lumea mi se releva sub formă de fascicule, discontinuă, ruptă în bucăți. Majoritatea oamenilor făceau un joc mediocru. De când mă aruncasem în vârtejul Bucureștiului începusem să învăț să le cântăresc sufletele. Păreau cu toții loviți în moalele capului și, într-un fel sau altul, terminați. Intraseră în joc. Jocul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
existență este de a râde cu poftă și de a face tot ce-ți trece prin minte. Einstein nu a reușit să găsească ecuația câmpurilor unificate, și nici Dumnezeu nu poate răzbate în sufletul meu decât ca o străfulgerare, precum fasciculele de raze printre frunzele copacilor, vara, când stai întins pe spate și privești cerul printre ramuri și adie vântul. Imaginea mea tremură în oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu nu prea multă vreme, Helga l-a așteptat pe Thomas la ieșirea de la cursuri. „Helga!?“ Nu a primit nici un răspuns. Femeia se uita atentă la el, poate privirea ei trecea prin Thomas, pe lîngă ori pe deasupra, ceva difuz, un fascicul; Thomas o privea, la rîndul său. Cu o anume plăcere. Helga slăbise, părea mult mai tînără, arăta mai bine ca Înainte; era frumoasă; lui Thomas Îi plăcuse de cînd o văzuse prima oară la Amsterdam. Chiar avea ceva aristocratic, i
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a se produce? Ideile obișnuite nu ajung aici. Dar ideea hipnotică își extrage puterea din imaginile pe care le sugerează și le aduce cu sine, adică din partea sa concretă, nonabstractă. Printr-o serie de transformări, ea declanșează în minte un fascicul de imagini. Acestea, la rîndul lor, excită și aduc aminte de o întreagă serie de senzații elementare. Astfel s-ar produce metamorfoza obișnuită a unei noțiuni generale într-o percepție imediată, trecerea de la o gîndire prin concepte la o gîndire
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care gândul filozofic al lui Michel Henry s-a plămădit, în creșteri succesive și neașteptate. Henry nu comite o simplă aplicație teologică în arealul fenomenologiei, ci își continuă intuițiile teoretice expuse încă de la începutul anilor ’60. El captează crepuscular câteva fascicule convergente în timp, recompuse, finalmente, într-un tablou exuberant. Creștinismul nu este decorul gândirii lui Henry, pentru că însăși esența fenomenologică a Revelației îi alcătuiește miezul. Pe de altă parte, creștinismul nu este nici matricea gândirii sale, după cum autorul mărturisea într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
jurnalele lor de bord coordonatele insulelor și coastelor pe care le explorau, iar la întoarcere cartografii trasau linia continentelor... David Norton și Lawrence Stark, doi cercetători de la Universitatea Berkeley din California, au utilizat o tehnică de studiu foarte avansată: un fascicul fin de raze infraroșii (așadar, invizibile pentru subiect) este reflectat asupra ochiului acestuia, care privește o anumită figură, astfel încât o cameră pentru infraroșii poate înregistra, ca un punct roșu, fiecare fixare a ochiului asupra unei părți a figurii. Autorii au
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
persoanele alergice care iau antihistaminice se trezesc foarte greu și riscă să adoarmă spontan). Aceste circuite prelungesc excitarea creierului prin rețele (formațiune reticulară) de neuroni situate în puntea lui Varolio și în bulbul rahidian, pentru a ajunge, prin intermediul măduvei spinării (fascicule de cabluri), să activeze toate părțile senzitive și motorii ale corpului. Invers, centrul somnului pare să utilizeze în special, pentru circuitele sale, cel mai important neurotransmițător inhibitor: GABA (acidul gama-amino-butiric); blocajul receptării unor senzații în timpul somnului se realizează îndeosebi prin
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
același timp ținte pentru intervențiile terapeutice. Circuitele inhibitorii acționează atât în cornul dorsal medular (nivel spinal), cât și supraspinal, aceste sisteme fiind puse în funcțiune de impulsurile nociceptive din căile ascendente. Datorită excitării nociceptive, dar și prezenței circuitelor inhibitorii, neuronii fasciculelor ascendente, ca de exemplu cel spinotalamic au atât câmpuri receptoare excitatorii cât și câmpuri inhibitorii. Cea mai puternică inhibiție a neuronilor fasciculului spinotalamic se realizează prin excitarea noxică a pielei în zone separate de câmpul receptiv excitator. O mare parte
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
puse în funcțiune de impulsurile nociceptive din căile ascendente. Datorită excitării nociceptive, dar și prezenței circuitelor inhibitorii, neuronii fasciculelor ascendente, ca de exemplu cel spinotalamic au atât câmpuri receptoare excitatorii cât și câmpuri inhibitorii. Cea mai puternică inhibiție a neuronilor fasciculului spinotalamic se realizează prin excitarea noxică a pielei în zone separate de câmpul receptiv excitator. O mare parte a fenomenelor inhibitorii persistă după transecția măduvei. Fenomenele ce au punct de plecare din câmpurile receptive inhibitorii depind de circuitele supraspinale probabil
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
fi presupune faptul de a ne afla în permanență dincolo de noi. Sîntem mereu înaintea noastră, sîntem în pasul plănuit, în forma visată, în hotarul râvnit. Trăim în raza voinței, dorinței, hotărârii, libertății. Trăim în acest mănunchi de raze, în acest fascicul care ne precede, care ne scoate din noi, cerîndu-ne să-i parcurgem spațiul de lumină. Hotarul e mereu de atins și noi ieșim din noi, depășindu-ne către un nou hotar. Sîntem această identitate mobilă, prinși în cursa fără sfârșit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea proteja pe slujitorii sanctuarului. Zeul, „fără a ascunde intenționat adevărul, prezenta oracolele sub o formă enigmatică, dar cu un aspect poetic, așa cum ai proceda cu o rază de lumină pe care o răsfrângi și pe care o Împrăștii În fascicule. În felul acesta raza Își pierde efectul ei nociv și dur”4. La Maxim din Tyr, Într-un discurs intitulat Cine a vorbit mai bine despre zei, poeții sau filosofii?5, regăsim aceeași idee, cu referire Însă la mit: În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]