2,422 matches
-
ani de fascism, poporul portughez a sărbătorit ziua de 1 mai ca și cum ultima oară ar fi serbat-o cu un an înainte. Este ridicol așadar ca Fortini să dateze distincția dintre fascism și fascism în perioada următoare războiului: deosebirea dintre fascismul fascist și fascismul acestei a doua faze a puterii democrat-creștine nu are echivalent în istoria noastră și, probabil, în întreaga istorie. Totuși, eu nu scriu prezentul articol doar pentru a polemiza cu privire la acest subiect, deși el îmi este foarte drag
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poporul portughez a sărbătorit ziua de 1 mai ca și cum ultima oară ar fi serbat-o cu un an înainte. Este ridicol așadar ca Fortini să dateze distincția dintre fascism și fascism în perioada următoare războiului: deosebirea dintre fascismul fascist și fascismul acestei a doua faze a puterii democrat-creștine nu are echivalent în istoria noastră și, probabil, în întreaga istorie. Totuși, eu nu scriu prezentul articol doar pentru a polemiza cu privire la acest subiect, deși el îmi este foarte drag. În realitate, scriu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe care ei înșiși continuau s-o dețină și s-o gestioneze, făcea deja manevre pentru a pune bazele unor armate noi, transnaționale, aproape niște poliții tehnocratice. Același lucru se poate spune și despre familie, constrânsă fără întrerupere din vremea fascismului la spirit de economie și la moralitate: acum puterea consumurilor îi impunea schimbări radicale, până la acceptarea divorțului și, la modul potențial, a tuturor celorlalte, fără limite (sau măcar în limitele îngăduite de permisivitatea noii puteri, mai rea decât puterea totalitară
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în afara acestei existențe în rândul poporului! Nimic n-a fost mai antifascist decât această exaltare a lui Penna în Italia fascistă, văzută ca un loc de o frumusețe și de o bunătate de nedescris. Penna a ignorat absurditatea și cruzimea fascismului, a considerat că acestea nu există. O insultă mai gravă nici că putea să născocească, inocent, împotriva fascismului. Căci Penna este crud: nu are milă pentru ceea ce nu este învestit cât de puțin cu harul realității, darămite pentru ceva ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în Italia fascistă, văzută ca un loc de o frumusețe și de o bunătate de nedescris. Penna a ignorat absurditatea și cruzimea fascismului, a considerat că acestea nu există. O insultă mai gravă nici că putea să născocească, inocent, împotriva fascismului. Căci Penna este crud: nu are milă pentru ceea ce nu este învestit cât de puțin cu harul realității, darămite pentru ceva ce este în afara sau împotriva acesteia. Condamnarea sa - nerostită - este absolută, implacabilă, fără drept de apel. În ciuda numărului său
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sentimentelor sale filiale bune și duioase. Toată prima parte nu este decât o poveste sentimentală „ce privește o realitate de fapt” a vocației, a seminarului și hirotonisirii la Florența, în plin război. Desigur, decizia novicelui de a ignora războiul și fascismul era obsedată și inviolabilă. Națiunea italiană trece printr-o tragedie înspăimântătoare, fără speranță, iar tânărul Lorenzo, între zidurile seminarului, este cuprins de un elan de bună dispoziție serafică. Face cu umilință glume despre lipsa de hrană și de îmbrăcăminte, despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în întregime de un cinism noetic total (presupunând o filozofie neo-hedonistă, care să înlocuiască TOTUL: Biserica, națiunea, familia, morala) și că totuși mai combate încă, după cum o cere situația obiectivă (pentru Italia și Chile), bătăliile întârziate (care presupun forme de fascism tradițional). Astfel stând lucrurile, în lupta împotriva lui Rusconi, Monti 3 și Cia - aliați în întemeierea unei mari Drepte culturale - a etala antifascismul clasic mi se pare anacronic, jalnic și puțin ridicol. A sosit mai degrabă momentul ca mișcările tradiționale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să nu-l cunoști. Să nu cunoști definiția care este dată aici revoluționarilor, non-violenței, puterii, stângii tradiționale și noii stângi („ajunge cu această stângă măreață doar la înmormântări, la comemorări, la proteste, la celebrări; toate astea sunt, și ele, «fasciste»”), fascismului și, mai ales, în mod sublim, antifascismului („dar cine sunt, la urma urmei, acești fasciști împotriva cărora de douăzeci de ani vă constituiți... într-o uniune sacră, într-o armată a salvării mohorâtă și pașnică?”, „...unde sunt fasciștii, dacă nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
culturi violente, antilaice ș...ț potrivit căreia adversarul trebuie ucis sau exorcizat precum diavolul, ori în serviciul indirect, imens și practic pe care îl faceți statului de azi și stăpânilor săi, îndreptând împotriva călăilor lor forța ș...ț antifascismului adevărat”; „fascismul este lucrul cel mai grav, cel mai serios și mai important, «cu care nu de puține ori avem o relație de intimitate»”. Registrul de exortație sau de intervenție pe care, prin forța lucrurilor, cartea de care m-am ocupat l-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și mureau o făceau ca într-o glumă cosmică, jucându-și propria viață cu aceeași ușurință ca eroii unui „western mut”. Într-un alt articol (despre Puțină febră de Sandro Penna, tot în Tempo, 10 iunie 1973) spusesem că, sub fascism, Italia rămăsese intactă în mizeria și în cultura sa „populară”: în realitate, fascismul antrenase și corupsese câteva sute de mii de italieni, dar ceilalți circa patruzeci de milioane - burghezia mică și foarte mică și poporul - nu fuseseră „atinși” de fascism
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu aceeași ușurință ca eroii unui „western mut”. Într-un alt articol (despre Puțină febră de Sandro Penna, tot în Tempo, 10 iunie 1973) spusesem că, sub fascism, Italia rămăsese intactă în mizeria și în cultura sa „populară”: în realitate, fascismul antrenase și corupsese câteva sute de mii de italieni, dar ceilalți circa patruzeci de milioane - burghezia mică și foarte mică și poporul - nu fuseseră „atinși” de fascism, deoarece represiunea fascistă era încă de tip arhaic, impunea gesturi și acțiuni, cerea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascism, Italia rămăsese intactă în mizeria și în cultura sa „populară”: în realitate, fascismul antrenase și corupsese câteva sute de mii de italieni, dar ceilalți circa patruzeci de milioane - burghezia mică și foarte mică și poporul - nu fuseseră „atinși” de fascism, deoarece represiunea fascistă era încă de tip arhaic, impunea gesturi și acțiuni, cerea supunere, dar nu era în stare să transforme decât superficial vechile modele umane. Acest adevăr al meu este foarte simplu, după cum se vede. Mai puțin simplu era
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
resemnare. Spiritul unui asemenea popor care să fie potențial revoluționar găsea întotdeauna modalitatea de a se exprima altfel: poate chiar prin resemnare și, mai ales, prin aceea că era total străin de cultura clasei dominante. În momentul în care, sub fascism, deși supunându-se mecanic unor anumite impuneri „armate”, poporul rămânea în realitate perfect străin de cultura puterii (din punct de vedere fizic și existențial), el își reafirma, fie și inconștient, propria demnitate. În orice caz, fascismul nu ar mai fi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
momentul în care, sub fascism, deși supunându-se mecanic unor anumite impuneri „armate”, poporul rămânea în realitate perfect străin de cultura puterii (din punct de vedere fizic și existențial), el își reafirma, fie și inconștient, propria demnitate. În orice caz, fascismul nu ar mai fi posibil astăzi decât într-un proces regresiv violent (prin care să se întâmple în toată țara ce s-a petrecut în Reggio Calabria): dar atâta vreme cât puterea imobilizează și leagă de sine „masele” prin acea ideologie hedonistă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sine „masele” prin acea ideologie hedonistă despre care oferă iluzia că ar fi realizabilă (și pe care, într-adevăr, în ceea ce privește bunurile inutile, a putut s-o facă în parte realizabilă), ea nu mai are nevoie nici de biserici, nici de fascisme. Le-a făcut dintr-odată să devină arhaice. Și prin aceasta ca antifascismul să devină arhaic. Cea mai mare parte a antifasciștilor sunt de-acum amestecați în noua putere care, omologând totul și pe toți, chiar că este fascistă, în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu poate decât să impună verbal Speranța, deoarece experiența sa cu privire la chestiunile omenești o împiedică să nutrească orice fel de speranță; Biserica nu poate (ca să venim la teme de actualitate) decât să considere veșnic valabil și paradigmatic concordatul său cu fascismul. Toate acestea reies limpede din douăzeci de sentințe „tipice” ale Tribunalului Sacru, publicate în cele 55 de volume ale Sacrae Romanae Rotae Decisiones, editate de Libreria Poliglotta Vaticana între 1912 și 1972. Desigur, nu era necesară lectura acestui florilegiu pentru
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu pare un subiect nici de meditație, nici de emoționare, nici de indignare. Singurele accente de indignare în toate aceste sentințe sunt de natură ideologică: au deci drept țintă cultura laică și liberală și, desigur, mai rău, cultura socialistă. Împotriva fascismului sunt rostite cuvinte de condamnare: dar este vorba despre condamnarea obiectivă, pronunțată la fel împotriva tuturor slăbiciunilor și păcatelor omenești. Fascismul și slăbiciunile omenești fac parte, fără deosebire, dintr-o realitate bazată pe puteri instituite, singura pe care Biserica pare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt de natură ideologică: au deci drept țintă cultura laică și liberală și, desigur, mai rău, cultura socialistă. Împotriva fascismului sunt rostite cuvinte de condamnare: dar este vorba despre condamnarea obiectivă, pronunțată la fel împotriva tuturor slăbiciunilor și păcatelor omenești. Fascismul și slăbiciunile omenești fac parte, fără deosebire, dintr-o realitate bazată pe puteri instituite, singura pe care Biserica pare s-o recunoască. De altfel, acești judecători nu se lasă niciodată pradă elanurilor de simpatie sau de aprobare. Singurele cazuri în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să-și asigure zilele lăsându-se întreținut, amărâtul de el): nu. Singurul lucru care i-a interesat pe judecători este simplul dat al lipsei sale de demnitate socială: blestemul ce îl vrea în afara realității în care slăbiciunile omenești, păcatele și fascismul găsesc o posibilitate obiectivă de a exista. Dar ceea ce frapează (și scandalizează) cel mai mult citind aceste sentințe sacre este degenerarea Carității. M-am întrebat cum se face că aceia care au redactat aceste texte se referă sincer, sau măcar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care cuplurile și exigențele sexuale (heterosexuale) să se multiplice este, prin urmare, avidă de bunuri de consum. Pentru o mentalitate liberală franceză este desigur mai greu de înțeles și de identificat acest lucru decât pentru un progresist italian ieșit din fascism și dintr-un tip de societate agricolă și paleoindustrială, fiind deci „lipsit de apărare” în fața acestui fenomen monstruos. A face parte dintr-un cuplu este de-acum pentru un tânăr nu o libertate, ci o obligație, o teamă de a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
una dintre provinciile imperiului. Nu se teme de contradicții: zboară deasupra lor cu avântul unei păsări migratoare. Are respect față de autorități (pe care le cunoaște destul de bine), dar sentimentul că este străin de acestea rămâne, în linii mari, intact. Acceptă fascismul (deoarece pentru el nu este decât o formă ca oricare alta de putere și, în ochii lui, nu se deosebește cu nimic de puterea liberală), dar întrucât pentru el este atât de ireal, se comportă față de acesta în cea mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și veți găsi în el noțiunea de dezvoltare ca putere multinațională - sau transnațională, cum spun sociologii -, bazată, printre altele, pe o armată care nu mai este națională, foarte avansată tehnologic, ci străină realității propriei țări. Toate acestea șterg cu buretele fascismul tradițional, ce se baza pe naționalism sau pe clericalism, pe aceste vechi idealuri false, firește; dar, în realitate, se instalează o formă de fascism complet nouă și mult mai periculoasă. Să mă explic mai bine. Este în curs de desfășurare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai este națională, foarte avansată tehnologic, ci străină realității propriei țări. Toate acestea șterg cu buretele fascismul tradițional, ce se baza pe naționalism sau pe clericalism, pe aceste vechi idealuri false, firește; dar, în realitate, se instalează o formă de fascism complet nouă și mult mai periculoasă. Să mă explic mai bine. Este în curs de desfășurare în țara noastră, după cum am spus, o substituție de valori și de modele în care au jucat un rol important mijloacele de comunicare în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
27 septembrie 1974 Fascist 1tc "Fascist1" (...) Există astăzi o formă de antifascism arheologic ce constituie un bun pretext pentru a-ți procura o adeverință de antifascism real. Este vorba despre un antifascism facil ce are drept obiect și obiectiv un fascism arhaic ce nu mai există și nu va mai exista niciodată. Să pornim de la recentul film al lui Naldini 2: Fascista. Ei bine, acest film, care și-a pus problema relației dintre un lider și mulțime, a demonstrat că atât
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se petrece și cu mulțimea aceea „imensă”. Ajunge să te uiți o clipă la acele fețe pentru a vedea că mulțimea nu mai există, că acei oameni sunt morți, îngropați, sunt strămoșii noștri. Este suficient pentru a înțelege că acel fascism nu se va mai repeta. Iată de ce o bună parte a antifascismului de astăzi sau măcar a ceea ce este numit antifascism este ori naiv și prost, ori invocă diverse pretexte și e de rea-credință, deoarece se bate sau se preface
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]