945 matches
-
este dezgustat în cele din urmă de compromisul moral. Alături de romanul intelectualului, există aici un roman de șantier, un roman de dragoste, ai căror eroi sunt despărțiți de o barieră etnică, precum și un roman polițist, cu subterane confruntări între comuniști, fasciști, iredentiști. Ultimul roman, Bunica studiază dreptul, cu o mai vădită intrigă polițistă, prilejuiește conturarea câtorva interesante portrete. Prin ce are mai bun, Oameni la pândă al lui B. reprezintă o realizare meritorie a prozei realiste de inspirație rurală. SCRIERI: Manifest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
o referință materială"358. O dată ce Hitler și-a identificat cu succes "dușmanul", observă Kenneth Burke, întregul său raționament ulterior vine de la sine, în mod "automat"359. Orice contraargument (în "sprijinul" evreului) este neputincios din principiu, în această logică a conducătorului fascist: dacă vei încerca să evidențiezi dovezile pentru care muncitorul evreu nu are nimic în comun cu "evreul internațional, capitalist acționar"360, Hitler va argumenta că acest lucru nu dovedește altceva decât viclenia cu care "complotul evreiesc"361 e pus în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Durerea ei (ăbdătoare corespundea acelor nenorociri care tot reînviau în istorie. Pe măsură ce vocea și viziunea ei asupra vieții se împleteau din ce în ce mai mult cu cele ale lui Hadrian ea își îndepărta privirea de la evenimentele înfricoșătoare accelerate de naziști și de alți fasciști și o îndrepta spre un pesimism mai filosofic, bazat pe natura umană însăși, pe ceea ce poetul filosof Lucrețiu numea "lacrimile lucrurilor". Clasicismul Margueritei putea fi înțeles mult mai bine de minunata lume nouă a Americii de la mijlocul secolului decât în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nu fi respinși de "derbedei". Sportul-rege este cel pe care l-a practicat el în anii șaizeci cu "bandele" lui: parașutismul. Trimiteți parașutiștii (și faceți curățenie cu Karcher-ul!36) și gata cu violența! Firește că autorul nostru nu e un fascist, iar discursul lui e sincer, ceea ce, la urma urmei, e poate cel mai dificil. În fine, în loc să fie trimiși delincvenții în "taberele de reeducare" în stil american care seduc atât de mult televiziunile noastre, se începe măcar o dată cu absolvenții de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ajung la fetișizarea tehnologiei digitale, preamărind posibilitățile pozitive de progres existențial prin medierea cibernetică destinată argumentării umanului, filosoful este sensibil la implicațiile negative ale tehnoștiinței. Astfel, Virilio (2000Ă definește înțelegerea tehnicii actuale în termeni etici umaniști, ilustrând lecția învățată de la fasciștii futuriști: puterea tehnicii ca forță criminală. Discursul filosofului vrea să demonstreze faptul că idolatrizarea tehnologică contemporană poate continua înlănțuirea de catastrofe umane a secolului XX. Punctul de vedere al umanistului se legitimează prin apelul la cerința responsabilității umane de a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi fost beneficiarii industriei de cuțitașe cu care trebuiau tușinate abajururile goimilor, iar această prosperitate de prospături era numai pentru ei. Tot așa sînt astăzi benefi- ciarii industriei holocaustului și ai celor ,,șase milioane de asasinați de către naziștii germani și fasciștii români” din care ei au tras și mai trag un folos gras de mii de miliarde de euro. Și tot acești turbăcioși s-au jucat cu focul prin Roma la 18 iulie 64, pîrjol care a durat 9 zile fiind
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la Ierusalim în anul 70 pentru omagierea sărbătorii și pe care romanii i-ar fi măcelărit pînă la unul este... o poveste tipic mozaică tot așa cum este și industria holocaustului cu cele 6 milioane de asasinați de naziștii germani și fasciștii români! La începutul anului 70 la Ierusalim a reizbucnit cu și mai mare violență războiul civil care a dus la incendierea proviziilor de grîu adunate ca bir în incinta Templu- lui, ce puteau asigura hrana orașului pe cîțiva ani. În
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sub îngrijirea lui Mircea Handoca, precum și în volumul lui Mircea Eliade Textele „legionare” și despre „românism”, Dacia, Cluj-Napoca, 2001. În Statele Unite, discuția a fost alimentată în ultima vreme de publicarea în limba engleză a jurnalului lui Sebastian (Journal. 1935-1944. The Fascist Years, traducere de Patrick Camiller, introducere și note de Radu Ioanid, Ivan R. Dee, în colaborare cu United States Holocaust Museum, Chicago, 2000). Această din urmă scriere, apărută integral mai întâi în România (Jurnal, 1935-1944, text stabilit de Gabriela Omăt
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a utilizat În studiul arhitecturii și urbanismului perioadei totalitare din Italia, În special marile proiecte urbaneinițiate de Mussolini În Roma și În jurul capitalei. Consider că există anumite puncte similare, În proiectarea și construcția noilor ansambluri ale ambelor regimuri totalitare - cel fascist În Italia și cel comunist În România, și că se pot crea punți de corespondență Între cele două manifestări ale dictaturii. Un scurt documentar despre cartierul E 42 - EUR din Roma Conceptul principal al lucrării este acela de a prezenta
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
Internatul lungit pe scândura / Ce pat se numește. / Se zbate, se zbate și nu ațipește / Mintea de gând uri mereu frământată, / Stomacul otrăvit de lintea mâncată / Iarnă gero asă, / Iarnă de război / Roata vieții dată / Înapoi / Răcnet de fiare / spumegă fasciștii / Crepuscul de veacuri / Se arată aurora / Zori de lumină, libertate tuturora! Atitudinea românilor față de soarta evreilor re zultă și din comportamentul militarilor care la Râbnița (Un orășel pe malul stâng al Nistrului), unde nemții au secerat cu mitraliera un grup
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
au instalat, rând pe rând, pe continent 622 și în alte părți ale lumii. După ce Miklos Horthy a preluat puterea în Ungaria (în 1920, după eșecul Republicii Sfaturilor din 1919), în 1935 se va confrunta cu "crucile cu săgeți" ale fascistului Szalasi 623. Italia fascismului lui Mussolini (1922)624 va sprijini dictaturile instalate în alte țări europene. România consemnează regimul de dictatură impus de regele Carol al II-lea în 1938, iar "Garda de Fier" a lui Corneliu-Zelea Codreanu va deveni
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
între 7 și 10 noiembrie 1921, a fost fondat Partidul Național Fascist (pentru amănunte M. Robson, Italia: liberalism și fascism, 1870-1945, All, București, 1992, pp. 61-65). În fața nemulțumirilor crescânde și a manifestațiilor populare, statul liberal va încredința în mod tacit fasciștilor sarcina restabilirii ordinii. Partidul dispunea de mijloace financiare importante și s-a angajat în lupta pentru putere. În 1921, alegerile au însemnat un eșec greu de suportat pentru Mussolini. De aceea, cu complicitatea unor liberali și chiar a lui Victor-Emmanuel
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
greu de suportat pentru Mussolini. De aceea, cu complicitatea unor liberali și chiar a lui Victor-Emmanuel al III-lea, la finele lunii octombrie 1922 il Duce organiza "marșul asupra Romei". Complicitatea suveranului era evidentă: între posibilitatea reprimării celor 30000 de fasciști și declararea stării de asediu alege "soluția Mussolini", numit la 29 octombrie să formeze noul guvern. Criza regimului a ușurat ascensiunea lui Mussolini. La 3 ianuarie 1925, el anunța instaurarea dictaturii. În Italia, primii ani ai fascismului au evidențiat rolul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
prezente cele două dimensiuni. Secolul trecut a fost bîntuit de substituirea religiei cu ideologii pe post de religii. Am asistat și am trăit pe propria piele ravagiile unei religii seculare impuse cu tancul de ideologia comunistă. Odată regimurile totalitare, comunist, fascist etc. în mare parte eradicate, le-au luat locul religiile surogat, tip New Age, a societății terapeutice, cu un reducționist cult al sănătății, al vieții sexuale, dacă e cu putință încă din pruncie și pînă la senectute etc. Sîntem în fața
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
partid, ca Ernst von Salomon, care, deși cu idei asemănătoare lui Hitler, a refuzat totuși să devină nazist. La fel, Drieu consideră că „Între ideile gânditorului și ale omului de acțiune se Întinde o prăpastie”. El poate gândi ca un fascist - și o face cu infinită delectare - dar nu va acționa niciodată În consecință. Îndepărtarea de lume, Înstrăinarea maladivă, mizantropismul pornesc dintr-un dispreț programatic al oficialității, al osificatei structuri statale. Tot ceea ce decurge de aici - refuzul legii, al ordinii stabilite
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sfârșitul), dar persistă ambiguitatea asupra realei naturi a implicării sale. Drieu nu e un fanatic (fie și un fanatic iluminat, din familia Nietzsche). Nu e nici un semidoct cucerit de retorica plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei, debilei democrații galice. Drieu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unui iraționalist prin vocație: „Scuip pe radicalismul și francmasoneria care au distrus Franța”. După o astfel de Încheiere, aproape că n-ar mai fi nimic de spus. Și totuși. Mizantrop, cu oroarea contactelor imbecile, Drieu nu are nimic din profilul fascistului de rând. El e un vizionar, chiar dacă, de cele mai multe ori, viziunile sale sunt proiecții distructive, fantasme satanice. Raportându-se, În plan politic, la posibilele modele induse de forțele beligerante, Drieu respinge cu violență orice variantă venind dinspre stânga internaționalistă: „Evreii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poate realiza nimic semnificativ. Concepția proprie fascismului accentuează asupra importanței statului, considerat a fi "întruparea legală a puterii, a unității și măreției națiunii"11. Regăsim astfel parcă, o idee hegeliană, după care "statul servește stăpânind și stăpânește servind", pe care fasciștii au reiterat-o, amintind mereu indivizilor depersonalizați, prin intermediul propagandei, următoarea frază: "Totul în stat, nimic în afara statului, nimic împotriva statului"12. Experiența istorică dată de aplicabilitatea unui asemenea principiu ideologic la nivelul funcționării regimului politic atestă identificarea statului cu persoana
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
principiu ideologic la nivelul funcționării regimului politic atestă identificarea statului cu persoana conducătorului politic, Il Duce în cazul fascismului italian, Führer-ul în cazul nazismului german, considerați a fi cel mai demn exponent al națiunii lor: Acest lucru înseamnă că, pentru fasciști libertatea nu a fost și nu este individuală, ci libertatea națiunii, întregul integrat, organic, care unește toți indivizii, grupurile și clasele în spatele scutului de fier al atotputernicului stat. Libertatea individuală, de fapt, este un obstacol pentru adevărata libertate, pentru că îi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și al demobilizării claselor aflate în posibilă opoziție, cum ar fi muncitorii și țăranii), creată și menținută de regim. Contradicția inerentă între mobilizarea fără punerea în practică a ideologiei politice (de exemplu corporativismul a rămas în pe hârtie, iar "Camera Fasciștilor și a Corporațiilor" a fost creată la șaisprezece ani după nașterea regimului în Italia), ca și pericolul că participarea controlată să "scăpe" din mâinile guvernanților [Germani, 1975: 282] sunt posibile, susceptibile să apară la un moment dat pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
uniformă a Armatei Roșii, se implică alături de sîrbi în masacrarea bosniacilor și în atacurile asupra orașului Sarajevo. Participă la putsch-ul împotriva lui Elțîn, apoi creează Partidul național-bolșevic, propovăduind întoarcerea la Stalin și Beria și refacerea gulagurilor. Se manifestă ca un fascist autentic, îi denunță pe oligarhii care își împart Rusia și devine idolul unei generații de tineri descumpăniți. Apropiat al marelui șahist Gari Kasparov, devine membru al partidului său, Cealaltă Rusie. Se bucură de sprijinul Elenei Bonner, soția lui Zaharov, și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
extremă-dreapta a spectrului politic și, când, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Franța a fost ocupată (de germani în Franța continentală și de italieni în Corsica), mulți regionaliști și naționaliști s-au raliat fie mareșalului Pétain, fie naziștilor și fasciștilor, în funcție de simpatia lor politică. Chiar dacă ultima grupare de colaboratori de extremă dreapta era o minoritate restrânsă a întregii mișcări regionaliste, acțiunile acestora chiar au servit la discreditarea regionalismului politic după cel de-al Doilea Război Mondial, care va reînvia ca
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Simuț, Diferența, 146-149; Raicu, Fragmente, 364-370; Titel, Cehov, 176-180; Iorgulescu, Prezent, 230-234; Holban, Profiluri, 248-258; Ion Holban, Când „a povesti” înseamnă „a fi”, CRC, 1990, 32; Ov. S. Crohmălniceanu, Exercițiul cotidian al terorii, RL, 1991, 42; Mircea Handoca, Mircea Eliade - fascist, legionar, antisemit?, JL, 1992, 13-14; George, Sfârșitul, IV, 300-304; Alexandru Vlad, Amurgul clovnilor, VTRA, 1993, 4; Ștefan Borbély, Artistul și dictatorul. Trei trepte pentru un dezacord admirativ, APF, 1993, 9; Liviu Petrescu, Univers carceral, ST, 1994, 1-2; Simuț, Incursiuni, 164-167
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
1. termeni referitori la organizarea politică: coaliție, facțiune, monopartitism, multipartitism, partid etc.; 2. termeni referitori la doctrine și curente politice: anarhism, bolșevism, comunism, ecologism, marxism etc.; 3. termeni referitori la adepți ai unor doctrine și curente politice: comunist, separatist, stalinist, fascist etc.; 4. termeni referitori la mentalități și atitudini politice: apolitism, demagogie, elitism, xenofobie, rasism etc.; 5. termeni referitori la acte/ activități/ acțiuni politice: centralizare, represiune, depolitizare, restaurație, insurecție, represiune etc.; 6. termeni referitori la caracteristicile referenților din sfera politică sau
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
altul de la sfârșitul lui? Este curioasă dialectica vocabularului - iar un cercetător al acestui fenomen ar avea reale satisfacții și contribuții - În presa românească de după august 1944; pe atunci, pînă prin 1947, din mulțimea termenilor obsesiv folosiți, se desprindeau net câțiva: fasciști, naziști, legionari, colaboraționiști, masse, democrație, libertate, epurare, exemplu luminos, aservire, progres, popor, tagmă, criză, avânt. Pe nesimțite, prin 1947-1948 alte cuvinte Își Încep cariera: burghezie reacționară, exploatatori, dușmani, fericire, bunăstare, putrefacție, exponent, decadent, ș.a. Din 1949 semantismul antagonic al termenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]