1,716 matches
-
cel ce moare în luptă dreaptă se va bucura de Veșnicie. — Dar nu mi-ai răspuns la întrebare, insistă negrul. Ce-o se întâmple cu noi? Cu fiii tăi, cu soția ta, cu animalele și servitorii tăi? Chipul lui reflectă fatalitatea. Am demonstrat cumva că îi pot apăra? întrebă. Dacă accept să-mi fie ucis un oaspete, nu va trebui să accept apoi să-mi fie violată și asasinată familia? Se aplecă și, cu o mișcare hotărâtă, îl obligă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Constituției nu vor fi hărțuiți, iar trupele țarului se vor retrage de Îndată ce misiunea va fi Îndeplinită. Contez pe dumneavoastră pentru a-l convinge pe Fazel să depună armele. De ce am acceptat? Din descurajare? Din istovire? Dintr-un simțământ persan al fatalității, care pătrunsese În mine? Fapt este că n-am protestat, că m-am lăsat convins că acea mizerabilă misiune mi-era destinată. Cu toate acestea, am hotărât să nu mă duc imediat la Fazel. Preferam să evadez, vreme de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
datorate, iar, În ceea ce privește despărțirea de familie și de prietenii mai apropiați, o lasă pentru ultimul minut, ceea ce, evident, nu este suficient nici pentru cel mai melancolic adio. Prost informate asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului omenesc, perfidă, asasină, trădătoare, din nou serial killer, și a existat chiar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mort de două zile continua să trăiască. Și asta nu era principalul. Diavolul de violoncelist, care Încă de când se născuse fusese Însemnat să moară tânăr, la numai patruzeci și nouă de primăveri, tocmai Împlinise cu neobrăzare cincizeci, discreditând astfel destinul, fatalitatea, soarta, horoscopul, ursita și toate celelalte puteri care se ocupau cu contrarierea prin toate mijloacele demne și nedemne a dorinței noastre absolut umane de a trăi. Era realmente o discreditare totală. Și acum cum voi rectifica eu o abatere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
entuziasm care mergea până la a pune clienților reviste culturale în cabină. - Căci pentru mine, stimabile, declara dragul de el, mens sana in corpore sano înseamnă mai întâi de toate trecerea de la homo sapiens la homo hygienicus. Trebuie să remarc că fatalitatea a fost totuși mai puternică decât caracterul lui Jean: emisiunea Toaleta duminicală luă ființă în cele din urmă. În cadrul ei se regăsiră, sub oblăduirea parfumată a doamnei Renata Georgescu-Bălin, politica românească, arta balcanică, moda internațională și taraful Fâneața din Ususău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie, se strecură pe lângă masca de sub chiuvetă. Urcă pe țevi până la etajul trei, unde se blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înțelepții, nici spiritele morților, nici pustnicii, anahoreții, nici magii, nici demonii, nici îngerii și nici arhanghelii din Rai. Nici măcar Fiul. Ci numai Tatăl! Deus vult! Doar El permite să se întâmple ceea ce stă scris în planul Lui. Nu este o fatalitate oarbă, odată ce acest Plan pare să fi fost fundamentat, în principal, pe optimizarea funcției de Liber Arbitru. Pe îmbunătățirea infinită, prin experiență, a mecanismului alegerii! Ceea ce presupune întotdeauna martiriu, sacrificiu. Astfel, dacă evoluezi, dacă faci alegerea cea bună, potrivită, chibzuită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de politică generală. Vâltoarea războinică în care sunt atrase toate popoarele, unul după altul, este atât de uriașă, masele ce își stau față în față, cu interese potrivnice și vrăjmașe sunt atât de numeroase, încât pare să fie o tristă fatalitate că nici un stat mic sau mare nu poate scăpa de urgia războiului. În ce mă privește, nu pot avea față de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al țării mele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ascunzând trista priveliște. Tout à coup, j’ai demeuré pétrifié, înțelegând pericolul la care aș fi fost expus dacă ajungeam la vreme și cruzimea destinului care, dintre noi toți ce ne aflam pe acolo, își alesese victimele, amestecând întâmplarea și fatalitatea la fel ca atunci când extragi din urnă lozurile câștigătoare. O parte a clădirii era dărâmată, iar suflul exploziei, spărgând geamurile, îi rănise pe funcționarii dinăuntru. Unul dintre aceștia a fost prima victimă ce am văzut-o. Primise lovitura în față
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sosind apoi ordinul, prea târziu, lăsam în urmă inutile cadavre, inutile inimi de mame și soții pe veci neconsolate și, abia victorioși, istoviți și decimați, începeam, fără zăbavă, retragerea. Cum să mai ridici capul, prins într-o asemenea plasă de fatalitate, și cum să mai învinuiești cerul, când învinuirea tot asupra noastră se întoarce ? După câte am auzit, astfel s-ar fi petrecut și la Porumbacu, și la Bărcuț, poziții cucerite greu și abandonate din proprie inițiativă. Teama lui Brătianu că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
re in the army, now, spune melodia. Însă melodia ta e fără o-u-ou, e doar you’re in the army, now, așa că nici melodie nu prea e. Pentru că, În anul lui Dumnezeu 1989, treaba asta sună mai degrabă ca o fatalitate: orice mascul care a Împlinit optsprezece ani e Înrolat. Statul comunist a hotărît că e obligatoriu, și nici măcar un ulcer, epilepsia sau orice altă boală cronică ce nu e o infirmitate evidentă nu te pot Împiedica să-ți Îndeplinești această
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
accidentul acum cîteva secole, Înainte să Înceapă răsboiul. Am o senzație de irealitate, ultima dată cînd am fost aici trăiam În altă țară. Altfel, nu am nici o emoție specială, deși e clar că am fost la un pas de o fatalitate - se pare că În cazul meu nu e ceva neobișnuit. Asta pentru că acum preocupările mele se adună În altă direcție. Antena din vîrful capului Îmi spune ce spuneau băieții din infirmerie - e o țară nouă, o viață nouă, ne- așteaptă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dădea seama câtă dreptate are. S-ar fi putut, într-adevăr, să iasă o încurcătură urâtă, și totuși prefera să nu se gândească la detalii. Știa, însă, că fusese prins, curiozitatea, vanitatea, un nebunesc spirit de aventură, un simț al fatalității, toate se îmbinau și-l îndemnau să facă pasul. Era ca și cum propria lui calitate umană se schimbase și John Robert făcuse din el un om nou. Cum ar fi putut el, purtând-o în gând, chiar de atât de puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aventuri sexuale, pur și simplu îl teroriza pe filozof. S-ar fi zis că-și spunea cu o pasiune dementă: „Ea nu trebuie să păcătuiască“. Acest chin, care se manifestase și înainte prin premoniții torturante, se materializase, printr-o fatalitate, exact acum, când John Robert începuse să simtă sau să-și imagineze că îi slăbesc puterile intelectuale. Încerca senzația cucernicului care-și pierde credința religioasă. Începuse să se îndoiască nu numai de ce făcea acum și de tot ce realizase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care este tot o persoană, atunci, printre trăsăturile fundamentale ale raportului interpersonal „eu-tu” sunt: dialogul, întâlnirea, prezența, dedicarea, iubirea, libertatea , etc. Dacă raportul ar fi de tipul „eu-lucru”, atunci relația s-ar caracteriza prin frustrare, consum, distrugere, posedare, dominare, fatalitate, etc., pentru că nu este o relație autentică de considerare a celuilalt după demnitatea sa. Când celălalt devine cu adevărat un „tu” pentru un „eu”, relația dintre cei doi nu este de „subiect-obiect”, ci una corectă, de tipul intuiției, în care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitentul o face înaintea confesorului, el realizează o autodezvăluire, descoperindu-și identitatea sa în modul cel mai sincer. Deși nu este un lucru ușor, acuzarea propriilor păcate este „un act etic (...). Prin intermediul acuzării, răul încetează să mai fie considerat o fatalitate” și începe să piardă teren în fața deciziei penitentului de a se reconcilia. Penitentul nu consideră externă vina pentru păcatele sale, ci internă, pentru că el însuși își însușește responsabilitatea pentru ceea ce a comis. Mărturisirea este integrală atunci când penitentul manifestă transparență totală
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Tragicul (infernul), titlu ce ne amintește de Rimbaud cu-al său Un anotimp În infern ― nu este un corpus poetic detaliat, ci un poem cap- coadă, secvenționat strategic, În care se Încearcă, printre altele, și trasarea unei dimensiuni ludice a fatalității: «Limbile de șarpe ale visului / plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. / Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, / tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, / tocmai acum.» sau: «Veniți să dansăm pe scara lui Iacob!,/grădinile-s deschise, / asemeni unor bobine
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Pentru că, dacă rămâi la aceeași pagină, de fapt citești mereu o pagină nouă pe măsură ce îmbătrînești... Dar cărțile sânt mai generoase cu iluziile noastre. Putem să le citim mai încet, să întîrziem, să amânăm, să revenim, să ne mințim, să uităm fatalitatea sfârșitului, în timp ce ascultând un concert e imposibil să faci asta. Iată de ce am renunțat și la muzică. Mi-a rămas însă cea mai mare pasiune a mea. Mă veți întreba care e. Ce nume are. Și mi-e foarte greu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e posibil ca o revoluție să nu poată evita moartea. Dar ea trebuie să evite crima. A ucide nu e totuna cu a asasina. Nu orice moarte umple mâinile de sânge și nu orice victimă poate fi pusă pe seama acelei fatalități tragice pe care trebuie s-o înfrunte omul de câte ori se revoltă. Altădată, când eram profesor de istorie, evocam în fața elevilor atmosfera Parisului din acele zile de vară de la începutul lui Thermidor, când cuțitul ghilotinei nu mai alegea decât în grabă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ar fi tulburat chiar din prima zi. Or, trecuseră câteva săptămâni în șir fără ca persoana ei să mă preocupe cât de puțin, și ar fi trecut luni și ani dacă... ... Cine a pus-o să-mi surîdă? Ce demon, ce fatalitate? Cine a îndemnat-o să-mi adreseze acea stupidă și banală întrebare? Din clipa aceea s-a născut în mintea mea gândul că... nu-i sânt indiferent, că aș putea să-mi încerc norocul, că ar fi o amantă agreabilă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nevoia. Iubitele mele din trecut nu-mi ceruseră așa ceva. Îmi cădeau în brațe și fără poezia scrisorilor. Mihaela însă nu era plămădită din același aluat. I-am răspuns așternând opt pagini, cu litere de jar, motivând gestul meu ca o fatalitate de care în orice caz nu poți fi răspunzător. " La urma urmei cine e vinovat că mi-ai ieșit în cale și mi-ai tulburat sufletul de nu mă mai regăsesc? O putere neînțeleasă, pe care nu o vedem, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cernerea neghinei, alchimia mizeriei. Separarea adevăratelor valori poetice de sufocarea lor în inflația fluvială a dejec țiilor partinice. Distincția între magnetismul incisiv, cople șitor, al gazetarului, și grozăvia comportamentală cu care această energie formidabilă s-a compromis irepresibil, într-o fatalitate dictată în egală măsură de perversiunea istoriei și de maniacalul narcisism al persoanei. De voința insația bilă de putere - pe cât de grotescă, pe atâta de de vas tatoare - a omului Păunescu, dar și de catastrofala invo luție a ceaușis mului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să le înțeleagă deciziile. Adaug că, de câte ori am vrut să mă lămuresc ce înseamnă a fi "obiectiv", a trebuit să mă dau bătut. Cum să le porți, ca să rămâi "obiectiv", în fața unei mări? Eu, unul, m-am decis să accept fatalitatea de a fi "subiectiv". Asta, de bine, de rău, știu ce înseamnă. Dar a venit momentul să recunosc un lucru care, la prima vedere, pare să contrazică tot ce am spus până acum. E vorba de faptul că nu m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
muzicale. Astfel dezvoltarea negativă ajunge cea de ordine; un talent muzical ajunge de a ilustra grădinele și berăriile, un pictor ajunge portretist, un poet jurnalist, ceea ce veți concede că-i lucrul cel mai prost din lume. Nu mă lupt cu fatalitatea în fenomenologia ei generală, dar poate că în cutare ori cutare caz concret totuși să fie cu putință o îndreptare a ei, mai ales când aceasta se prezintă oarecum de sine. C-un cuvînt: spre a-și putea urma studiile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Mihai Eminescu" Ipotești (jud. Botoșani) [VERONICA MICLE] Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul motiv al durerii și fericirii mele iată că pot în sfârșit să-ți scriu o dată cu pornire duioasă și iubire. Binecuvântez fatalitatea care, după ce m-a făcut să vărs lacrimi amare, mă lasă acum să nu mai îmi stăpânesc lacrimile de fericire, cari sunt cu mult mai rebele decât cele din alte dăți. Să-ți mai spun iarăși că îmi ești drag
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]