KorAP: Find »[drukola/base=favorit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...41 >

1,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185

un decret prin care i se confiscau toate bunurile și era exilat În Italia. Nemilosul părinte Bocanegra condusese personal toate procedurile, și triumful acela Îi consolidase puterea de temut la Curte. Până și contele de Olivares, omul de Încredere și favoritul regelui, prefera să se aibă bine cu ferocele dominican. Nu puteai zice nici cârc. Cu un suspin interior, căpitanul Alatriste Înțelese că soarta celor doi englezi, oricine or fi fost ei și În ciuda intențiilor bune ale mascatului trupeș, era pecetluită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
jucată pe scenele populare improvizate Del Príncipe sau De la Cruz, ori una din gazetele și fițuicile cu versuri satirice și anonime care circulau la Curte În vremurile acelea mărețe și decadente, funeste și geniale, făcându-i albie de porci pe favorit, pe rege, monarhia și luna de pe cer; În multe din ele, desigur, Alatriste recunoștea talentul caustic și proverbialul duh mușcător al prietenului său, veșnicul bombănitor și popularul poet don Francisco de Quevedo: Señor de la Florida aci zace și gura lumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
mai Înalte funcții În conducerea treburilor de stat ale Maiestății Sale britanice. De fapt, a fost făcut duce după câteva săptămâni, chiar În timpul șederii lui la Madrid. — Pe scurt, rezumă, acid, Guadalmedina. Ai fost pe punctul să-l cureți pe favoritul regelui Angliei, care călătorește incognito. Cât despre celălalt... — John Smith? De astă dată se deslușea o notă de umor resemnat În tonul lui Diego Alatriste. Guadalmedina schiță gestul de a-și duce mâinile la cap, ia căpitanul observă că simpla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
Arătos, ambițios, inteligent, romantic și aventurier, era pe punctul de a primi titlul ducal sub care aveau să-l cunoască Istoria și legenda. Acum, tânăr Încă și În plină ascensiune spre cea mai Înaltă poziție la Curtea de la Saint James, favoritul regelui Angliei Își privea cu o atenție neplăcută agresorul; iar Alatriste Îi suportă imperturbabil cercetarea. Marchiz, arhiepiscop sau țopârlan, favorit al regelui Iacob ori văr primar cu papa, tipul acela elegant cu trăsături regulate Îi era total indiferent. Nu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
Istoria și legenda. Acum, tânăr Încă și În plină ascensiune spre cea mai Înaltă poziție la Curtea de la Saint James, favoritul regelui Angliei Își privea cu o atenție neplăcută agresorul; iar Alatriste Îi suportă imperturbabil cercetarea. Marchiz, arhiepiscop sau țopârlan, favorit al regelui Iacob ori văr primar cu papa, tipul acela elegant cu trăsături regulate Îi era total indiferent. Nu de grija lui, ci a lui fray Emilio Bocanegra și a celor doi mascați n-avea să doarmă el În noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
Își dăduse cuvântul de cavaler, contele nu putuse dezvălui toate detaliile ambuscadei; Însă Álvaro de la Marca știuse, neatrăgându-și dizgrația regală și totodată necălcându-și promisiunea, să manevreze suficiente apropouri, gesturi, subînțelesuri și tăceri grăitoare, pentru ca atât monarhul, cât și favoritul său să Înțeleagă, Îngroziți, că imprudenții călători fuseseră cât pe ce să fie lichidați pe un drumeag Întunecos din Madrid. Explicația sau cel puțin câteva din cheile care Îi fură suficiente lui Diego Alatriste ca să-și facă o idee despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
cu un principe anglican le pute a pucioasă infernală... La cei optsprezece ani ai lui, regele nostru e prea tânăr; și În asta, ca În toate celelalte, se lasă condus de Olivares. De fapt, cei din cercul intim cred că favoritul nu intenționează să-și dea aprobarea pentru nuntă, decât dacă prințul de Wales se convertește la catolicism. De aceea Olivares trage de timp și tot de aceea tânărul Charles s-a hotărât să ia taurul de coarne și să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
Prințul de Wales și Buckingham susțin sus și tare că au fost victimele atacului unor bandiți de cea mai joasă speță, iar regele și Olivares se prefac a-i crede. După aceea Însă, Între patru ochi, regele i-a cerut favoritului să cerceteze cazul, iar acesta a promis să se ocupe personal de afacere. Guadalmedina se opri ca să bea vârtos din vin, ștergându-și apoi mustața și barbișonul cu un enorm șervet alb foșnind de apret. Cunoscându-l pe Olivares, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
popor spaniol care Întotdeauna și-a considerat regii ca pe cei mai drepți și mai mărinimoși din Întreaga lume, În ciuda faptului că puterea lor scădea, că domnia regelui dinainte, Filip al III-lea, fusese scurtă dar funestă În mâinile unui favorit incompetent și lacom, că tânărul nostru monarh, cavaler desăvârșit dar lipsit de voință și incapabil de a se ocupa de treburile domniei, era la cheremul reușitelor și greșelilor - și au fost mai multe din acestea decât din primele - contelui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
oboare, ocoale sau, mai simplu, curți din spate) de dramaturgii care Încercau să-și facă un nume la Curte, ba chiar și de unii ce deja și-l făcuseră. — Oricum, intervenea Calzas, făcând cinic cu ochiul. Zice-se de consoarta favoritului că nu face fițe când e vorba să-și dea poalele peste cap. Iar Buckingham e tip bine. Se scandaliza Dómine Pérez: — Pentru Dumnezeu, domnule Licențiat!... Dați-vă seama ce vorbiți! Îl cunosc pe confesorul măritei doamne și pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
numite corrales. Existau două la Madrid: cel numit Del Príncipe, căruia i se mai spunea și De La Pacheca, și cel De La Cruz. Lui Lope Îi plăcea să-și pună piesele În scenă la acesta din urmă, care era de asemenea favoritul regelui stăpânul nostru, mare amator de teatru ca și soția sa, regina, doña Isabel de Bourbon. Treaba e că iubirea de teatru a monarhului nostru, ahtiat după aventuri tinerești, se răsfrângea - clandestin - și asupra celor mai frumoase actrițe ale acelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
mai stătea În calea acestui bărbat inteligent, cult, patriot și ambițios, În țelul lui de a controla principalele resorturi ale celui mai puternic imperiu de atunci, din lume. Ne putem ușor imagina sentimentele lui Diego Alatriste văzându-se Înaintea atotputernicului favorit, În Încăperea aceea vastă unde, În afară de covor și masă, unicul ornament consta dintr-un portret al răposatului rege, don Filip al Doilea, bunicul actualului monarh, care atârna deasupra unui mare șemineu stins. Cu atât mai mult cu cât recunoscuse În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
din cap afirmativ, cu o presupusă și deliberată franchețe. Asta se prea poate. Olivares Îi susținea privirea, impasibil. — Atât? — Atât. Timp de o câtime de secundă, căpitanului i se păru că deslușește o mijire de zâmbet În barba feroce a favoritului. Dar de asta n-a fost sigur niciodată. Olivares luase un teanc de hârtii din cele multe de pe masă și Îl răsfoia distrat. — Ai slujit În Flandra și la Napoli, după câte văd. Și Împotriva turcilor, În Levant și Berberia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
nu-și primiseră solda de cinci luni. Eu nu m-am răzvrătit și am avut norocul să-l pot apăra de soldați pe generalul nostru don Miguel de Orduña. — Nu-ți plac răscoalele? Nu-mi place să fie asasinați ofițerii. Favoritul ridică dintr-o sprânceană, cu un aer neplăcut. — Nici măcar cei care vor să te spânzure? — Una-i una, alta-i alta. — Apărându-ți generalul cu spada În mână, ai dat gata vreo doi-trei, scrie aici. — Erau nemți, Excelență. Și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
aventurile dumitale departe de steaguri sunt mai puțin exemplare decât cele din viața militară... Văd aici o Încăierare la Napoli, care s-a lăsat cu moarte de om... Ah, ia te uită! O nesupunere În timpul reprimării rebelilor mauri din Valencia. Favoritul se Încruntă. Oare te-a nemulțumit decretul de expulzare semnat de Maiestatea Sa? Căpitanul zăbovi cu răspunsul. — Eram soldat, zise până la urmă. Nu casap. — Te credeam un slujitor mai devotat regelui tău. — Asta și sunt. Ba l-am slujit mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
Mda. De aceea ți-ai părăsit corpul de armată tercio și te-ai Înrolat pe galerele noastre de la Napoli? — Da. Dacă tot trebuia să spintec păgâni, am preferat s-o fac cu turci maturi și războinici, care se puteau apăra. Favoritul Îl privi lung un moment, fără o vorbă. Apoi reveni la hârtiile de pe masă. Părea să mediteze la ultimele cuvinte ale lui Alatriste. — Cu toate acestea, văd că oameni de seamă se pun chezași pentru dumneata, zise În sfârșit. Tânărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
zise În sfârșit. Tânărul Guadalmedina, de exemplu. Sau don Francisco de Quevedo, care atât de ciudat a conjugat ieri diateza activă; deși Quevedo În egală măsură le este de folos și le dăunează amicilor lui, În funcție de succesele și dizgrațiile sale... Favoritul făcu o pauză lungă și semnificativă. De asemenea, pare-se că și nou-numitul duce de Buckingham crede că Îți este dator cu ceva... Marcă o altă pauză, mai lungă decât cea dinainte. Ca și prințul de Wales. — Nu știu. Alatriste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
minte că atunci când mi s-a Încredințat un anumit serviciu, cel mai important dintre angajatorii mei a spus că nu dorea să moară nimeni cu ocazia aceea. — Ia te uită. Așa a zis? — Întocmai, cuvânt cu cuvânt. Pupilele pătrunzătoare ale favoritului Îl țintiră pe căpitan ca două guri de archebuză. — Și cine era personajul acela important? Întrebă cu o periculoasă blândețe. Alatriste nici nu clipi. Nu știu, Excelență. Purta o mască. Acum Olivares Îl privea plin de interes. — Dacă acelea erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-l părăsise din ochi pe căpitan, se Încruntă brusc, iritat și surprins totodată. Expresia lui deveni și mai serioasă, și Alatriste crezu că va chema chiar atunci gărzile ca să-l ia de acolo și să-l spânzure pe loc. Însă favoritul rămase nemișcat și tăcut, privindu-l pe căpitan drept În față așa cum acesta Îi ceruse. În sfârșit, ceva ce văzu În bărbia-i fermă sau În ochii-i albaștri-verzui și reci, care nu clipiră cât dură examinarea, păru a-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
pe căpitan drept În față așa cum acesta Îi ceruse. În sfârșit, ceva ce văzu În bărbia-i fermă sau În ochii-i albaștri-verzui și reci, care nu clipiră cât dură examinarea, păru a-l convinge. Poate că ai dreptate, Încuviință favoritul. Aș putea jura că faci parte dintre uituci. Sau dintre muți. Rămase puțin gânditor, uitându-se la hârtiile de pe masă. — Am de rezolvat câteva treburi urgente, zise. Sper că nu-ți vine prea greu să mai aștepți aici Încă puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
ajunsese ceva la urechi, după câte Îmi aduc aminte... Însă a doua este aproape o noutate pentru mine. Poate că domnia ta, don Luis, ca secretar al Maiestății Sale și bun cunoscător al birocrației și dedesubturilor Curții ești mai la curent. Favoritul vorbise foarte rar, lungind frazele, cu mari pauze Între ele, neslăbindu-l din ochi pe noul venit. Acesta stătea În picioare, ascultând, și din când În când furișa câte o iute privire spre Diego Alatriste. Căpitanul se ținea deoparte, Întrebându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
atât de delicat În prezența unui terț, am crezut că... — Ai crezut prost. — Scuzați. Secretarul privea hârtiile de pe masă cu o expresie neliniștită, parcă pândind ceva alarmant În ele. Pălise brusc. Dar nu știu dacă În fața unui străin trebuie să... Favoritul ridică o mână autoritară. Alatriste, care Îi observa, ar fi jurat că Olivares părea să se delecteze de situație. — Trebuie. Pentru a patra oară Alquézar Înghiți salivă, dregându-și glasul. De data asta o făcu zgomotos. — Sunt Întotdeauna la dispoziția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
mare influență la Curte. Dar pe alții i-ar putea costa capul. Zicând acestea, Îi adresă lui Alquézar o privire semnificativă și teribilă. — Înălțimea Voastră știe, bâigui secretarul regelui, schimbându-se iar la față, că Îi sunt cu desăvârșire credincios. Favoritul Îl privi cu o ironie nesfârșită. — Cu desăvârșire? — Întocmai, Înălțime. Credincios și folositor. Atunci află, don Luis, că am umplut cimitirele de colaboratori cu desăvârșire credincioși și folositori. Și spunând fanfaronada aceea care Însă În gura lui suna funest și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
acest domn Alatriste se expune la tot felul de Întâlniri neplăcute... Un accident, sau ceva asemănător. Și nimeni n-ar putea fi tras la răspundere pentru asta. Zicând acestea, Alquézar Îi aruncă o privire dușmănoasă căpitanului. — Îmi dau seama, zise favoritul, care părea Încântat de discuția aceea. Dar ar fi bine ca, În ce ne privește, să nu facem nimic care să grăbească un deznodământ atât de sumbru. Nu ești de părerea mea, domnule secretar regal? — Cum de nu, Excelență! Glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
gând să-ți dau explicații, fiindcă n-am de ce să ți le dau, spuse În sfârșit, indispus. — N-am cerut explicații Excelenței Voastre. Dacă ai fi făcut-o, acum erai mort. Sau pe punctul de a fi. Urmă o tăcere. Favoritul se ridicase În picioare, mergând spre fereastra prin care se vedeau nori amenințând a ploaie. Se uita la mișcările gărzilor din patio, cu mâinile la spate. În contra luminii, silueta lui părea și mai masivă, și mai Întunecată. — Oricum, zise fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]