1,251 matches
-
viitor, Și-al națiunii soare, din a virtuții horă Se naște, vă surâde, vă cată cu amor. În leagănul de moarte vederea nu pătrunde Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus: Dar spiritul sondează și-n mușchiul lui, fecunde Seminți de lauri zice: că Ștefan v-au depus. Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru secoli cântă un glas armonios Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită Prin flăcări întreite, e imn religios. E-a clopotului Buga
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
muncitor, demn de încredere, dar și fin psiholog, într-o atmosferă de lucru tipică unui șantier; însă nu acest fapt dorește autorul să scoată în evidență, ci felul în care erau, ,,făcuți’’, membri de partid, sau excluși (Excluderea)...într-o fecundă și absurdă ambiguitate. Cu suita de evenimente trăite de Laur în ,,Un alt fel de membri’’, la adăpost de orice risc, merită să fim curioși în a parcurge cu predilecție vădită toate situațiile limită la care ne invită, într-un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
limbii populare se oglindește nu numai natura țării, ci și toată istoria vieții spirituale a poporului. Generațiile poporului se succed, însă rezultatele vieții fiecărei generații rămân în limbă ca moștenire pentru urmași. Limba este legătura cea mai vie, cea mai fecundă și mai trainică ce unește generațiile trecute, actuale și viitoare într-un tot istoric viu și măreț. Întâiul poem al unui popor, cum definea Lucian Blaga limba noastră, a fost transmis din generație în generație fiind elementul constitutiv și distinctiv
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
ci și pentru ca încercarea hermeneutică să fie validată nu pe un autor "minor", nici pe un amator, ci pe opera unui creator de răscruce. Comentariile asupra polemistului Arghezi sunt făcute cu o plăcere nedisimulată, printr-o lectură preponderent temperamentală. Dispoziția fecundă a spiritului este evidentă, iar rezultatul acestei dezinvolturi este un discurs îndrăgostit care, din când în când, lasă locul unui exercițiu de admirație. Situându-și raționamentele într-o răscruce cu vizibilitate interdisciplinară (printr-un loc comun al filosofiei, retoricii și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atare dimensiune polemică, instalată până acum într-un spațiu bipolar, se desăvârșește doar în prezența unui al treilea pol, cel ce se constituie drept martor indispensabil al conflictului. În contextul literarității, polemica își aproprie satira și pamfletul în urma unei întâlniri fecunde dintre homo violens, homo aesteticus și homo eticus, pentru a deveni astfel un discurs al scriitorului preocupat de soarta cetății. În același timp, dată fiind dinamica aleatorie și spontană a formelor literare moderne, polemica poate deveni oricând discurs autonom. Aici
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
omenirii, competiția fiind unul din elementele structurante ale dinamicii comunitare. Metamorfozele polemicii țin de înseși mutațiile ontologice și axiologice în raportul "eu" individual "eu" social. Pe de altă parte, intruziunea substanței lirice în discursul gazetăresc a avut ca rezultat o fecundă metisare a mesajului care, ulterior, a devenit produsul exotic al literaturii așa-numite, de frontieră (Silvian Iosifescu) sau a interferențelor (Ion Vlad), iar în acest caz intenționalitatea autorului, disimulată sau explicită, precis direcționată sau orientată spre o țintă cu un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a altor texte de frontieră (jurnal, reportaj, documentar etc.) cade, astăzi, se pare, în sarcina neo-retoricii ale cărei reguli, după cum observă cu temei Paul Cornea, tind mai degrabă să integreze "non-literarul în literar mult mai mult decât invers"53. Întâlnirea fecundă dintre literatură și presă a dus la o resemnificare a gestului polemic însuși care transformă scriitorul în intelectual, adică într-un individ preocupat de soarta cetății și, prin urmare, implicat în dezbaterea publică. Dimensiunea sa socială, asupra căreia a insistat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scape lancea decât izbit de pe cal; a o depune cu mii de precauțiuni într-o cutie velurată e un gest de compătimit"114 nu vin doar să completeze fizionomia morală a unui scriitor în devenire, ci scot la iveală dualitatea fecundă a unui eu creator în care homo polemicos și homo ludens sunt ipostaze substituibile până la identificare totală. De aceea, discursul polemic arghezian trebuie privit ca dublă materializare a impulsurilor ludic și agresiv, impulsuri consubstanțiale, valorificate estetic. În dimensiunea exterioară a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Biserica pângărită (1938). În plan psihosocial, poetul reușește, până la urmă, concilierea egourilor antinomice: pe de o parte, cel profund interiorizat, al tribulațiilor sufletești și spirituale, aflat în permanentă căutare de certitudini, de sens, de echilibru, în esență eul dinamic și fecund al creației, acel altcineva care scrie cu mâna lui, și eul diurn, al insului socializat, capabil să-și asume răspunderi cotidiene și să treacă de probele de rezistență ale unei vieți care se vrea împlinită: familia și profesia. Raportându-ne
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din proza publicistică, semnificând critica instituției și a alcătuirii sale umane un iconoclasm al exteriorității de negația lirică, rezultat al trăirilor profunde, al tensiunilor interioare, al inadecvării ființei poetice la ordinea convențională. Interferența celor două planuri, al eului interiorizat și fecund cu cel al eului social, prins în tiparele comunitare, generează, conform legii ambivalenței, echilibru existențial. Ele alcătuiesc, printr-o fericită coincidentia opossitorum, un melanj viață creație, în care pulsiunile creatoare, generate de imprevizibilul umoral, de inefabilul unei stări poetice de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lucrări sociologice de mare actualitate în epocă (Durkheim, Weber, Burke). Toate acestea, grefate pe o personalitate de tip romantic, structural inadaptată la realitatea imediată, l-au determinat să se situeze împotriva curentului politic liberal. Să nu uităm că cea mai fecundă perioadă publicistică a lui Eminescu coincide cu lunga guvernare liberală (1876-1888), iar problema socio-politică a momentului o constituie țărănimea, aflată realmente într-o avansată stare de pauperizare și analfabetism. Apoi, lipsa unei clase de mijloc autohtone crease o situație atipică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Crede cineva că numai cuvintele sunt semne? Omul transmite și recepționează prin corpul lui, prin gesturi, prin privire, atingere, miros, țipăt, dans, mimică și toate organele fizice pot servi drept organe de transmisie. Nu a identificat Freud o mitologie destul de fecundă, cel puțin până când visul va face obiectul unei științe experimentale, despre ideea că visătorul gândește în imagini și că aceste imagini nu sunt lipsite de sens ipoteză care multă vreme li s-a părut aiurită oamenilor de idei? După Simonide
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spune atât de frumos în America. Din literară și poetică, așa cum era la începutul secolului, critica modernă de artă a devenit, spre sfârșitul acestuia, conceptuală și filosofică. Spiritele logice, dar întristate își vor explica astfel această evoluție: o epocă mai fecundă în muzee decât în opere de artă este totodată, din aceleași motive, mai fecundă în semiologi, sociologi și mediologi decât în vrăjitori. Să ne mărginim la această constatare: voga atotsimbolicului în științele sociale a coincis cu o desimbolizare profundă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
său, prin care Tatăl se lasă văzut de sărmanii privitori. Bunătatea lui Dumnezeu se aseamănă cu judoul: se folosește de privirea oamenilor, slăbiciunea lor, pentru a-i mântui mai bine. Ceea ce-l face pe Dumnezeul creștin mai generos și mai fecund decât alter ego-ul său iudaic. Nu a existat o imagine a lui Christos în timpul vieții lui: pur subiect și deci niciodată obiect al vreunei vederi înregistrate, nu putea decât să se reprezinte singur lăsându-și amprenta pe o pânză. Toate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
considera că umanismul tradițional eșuează, el, care vedea în unealtă doar instrumentarea unei facultăți, și nu transformarea ei47. Or, dacă unealta umană se detașează de organul fizic, o face ca să trăiască o viață proprie. A ei, nu a noastră. Separare fecundă, aventuroasă, inovatoare, periculoasă totodată, dar care ne constrânge să ieșim din om pentru a-l înțelege pe om. Avem din ce în ce mai puțin liberă dispoziție asupra uneltelor noastre (de producție, de reprezentare și de transmitere). Nu este oare timpul să luăm în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu atât o Americă a cuvintelor cunoscută înainte de a fi văzută, cât acea scurtătură a privirii, care ne aduce marginile lumii în prag: Arcadia la capătul străzii sau Georgicele în Île-de-France sau în Toscana. Mai insolită și, fără îndoială, la fel de fecundă ca periplul lui Magellan: o vedere a Alpilor de Dürer, dinspre lacul Geneva. Să scoți munții atât de apropiați din "înfricoșătorul" haos în care-i cufundase, din noaptea timpurilor, blestemul divin, pentru a decela, în acest spectacol "abominabil", "grandoarea și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
expoziției). Dar și absolvă. Mizele ei comerciale sunt considerabile și chiar a devenit, în relațiile internaționale, o armă diplomatică: statele luptă între ele prin "mari expoziții" (Turcia și Grecia disputându-și Metropolitan Museum de la New York pentru "a câștiga în imagine"). Fecundă polivalență. Funcțiile care fac mașinăria "artei" să se învârtă cu toată puterea sunt mediatice, fiscale, diplomatice, politice, patrimoniale, turistice, dar nu, sau numai secundar, "artistice". "Economie și cultură, aceeași luptă" vrea să spună că, de fapt, cultura nu luptă alături
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
carismatică. Icoana este expresia vie a credinței și doar ceea ce este viu poate să-i răspundă lui Dumnezeu și să i se răspundă. De te theologia narratur? Ultima interogație, după dezrădăcinarea locurilor și dezincarnarea procedurilor: dezactivarea* rezultatelor. Tehno-arta este mai fecundă în proceduri, procese ori programe decât în obiecte finite. O fotografie, un film, chiar o videocasetă sunt obiecte încheiate, care pot fi prezentate, transportate, comercializate. Muzeele, ca și colecționarii, au o oarecare dificultate în a expune, depozita sau propune "modele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația în apărarea lui Ligarius (...). Elocința poetului nu este decât neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante, fecunde, sublime; și diversele genuri de elocință pe care retorii le-au evidențiat, deliberativul, demonstrativul, judiciarul, sunt de resortul artei poetice, ca și arta oratorică; dar poeții au grijă să aleagă pentru discuție mari cauze, pentru a dezbate mari interese. Augustus
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de personaje "asemenea nouă". Va trebui să așteptăm drama burgheză pentru ca un asemenea caz să fie exploatat. Eșecul genului în fața publicului va arăta că absența transformării în procesul de reprezentare, numai trecând de la obiectul model la obiectul construit, nu este fecundă în teatru din punct de vedere estetic. Personajul dramatic, asemănător nouă din toate punctele de vedere, nu ne impresionează. Pentru că cei ce reprezintă, reprezintă personaje în acțiune, și pentru că în mod obligatoriu aceste personaje sunt nobile sau inferioare (caracterele țin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu este niciodată confruntat. Ea este legată de percepția globală a spectatorului (foarte diferită de cea a cititorului, lineară și temporală), pe care d'Aubignac o compară în mod judicios cu cea a estetului care contemplă un tablou. Această analogie fecundă, care se bazează pe o analiză a receptării teatrale în termeni spațiali, pregătește calea pentru tratamentul semiologic al scenei, pe care îl vor adopta unii teoreticieni ai secolului al XX-lea. Este sigur că teatrul nu e nimic decât o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu o extensie mai largă decât cel de comedie în franceza modernă. Ca și termenul de "comedie" în Franța secolului al XVII-lea, el este echivalent cu "piesă de teatru". 2 Lope de Vega este autorul dramatic spaniol cel mai fecund. Din cele o mie opt sute de comedias și din cele patru sute de auto-sacramentales pe care le-a scris ne-au parvenit patru sute douăzeci și șase de comedias și patruzeci și două de autos. 3 Tr. rom. din fr. (n.tr
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
redate cu vervă pamfletară, se disting dintr-o lungă suită de reprezentări, cu fundament politic în special, diatribele antimonarhice ale lui N. D. Cocea din Facla, unele articole ale lui Panait Istrati din România muncitoare și, pe această linie destul de fecundă, "biletele" sau "tabletele" pamfletarului Tudor Arghezi, articolele scandaloase, injurioase, la limita grobianismului din Săptămâna prin care "valetul ideologic"34 Eugen Barbu își exercita slugarnic sarcina autoasumată de "corifeu al adulării regimului impus de soviete"35 și, prin contrast, în extrateritorialitate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la o etapă mai avansată a dezvoltării sale". 302 În Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, pp. 8-9. Vasile Nicolescu, în prefața la ediția din 1978 a variantei românești a influentei lucrări a lui Eliade, Aspecte ale mitului, notează: "pe cât de fecunde, de operante sunt analogiile și concluziile autorului în cercetarea mitului propriu-zis, pe cât de interesante și inedite sunt observațiile referitoare la gama largă a relațiilor dintre mit și cultură, dintre mit, saga și basm, pe atât de puțin funcționale mi se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]