177,792 matches
-
din Comloș), romanul rezultat este el însuși susceptibil de anchetare critică, ca rod al delictului de încălcare a convențiilor senzaționalului (infracțiune asumată, de unde titlurile capitolelor, împrumutate din terminologia juridică - Iter spectrorum, Animus narrandi, Animus corrigendi etc.). Într-un anume fel, Femeia în roșu e un șarpe narativ care-și înghite propria coadă, dar și, în același timp, un corp care se auto-oferă spre autopsiere: Totul e să nu te apuci de o autopsie fără o bună cunoaștere a anatomiei: trebuie să
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
diferențele între tipuri și tradiții diferite de autopsie. Iar critic vorbind, unul din modurile clasice de autopsiere literară constă în identificarea în clar a vocii auctoriale: totuși, dintre cei trei, care ce scrie? E unul din misterele rămase nerezolvate din Femeia în roșu, deși crimă perfectă nu există, iar amprente textuale probabil că sînt, dacă e să ne uităm și numai la micile "ghionturi" cu "tratamentul fabulator" și "tratamentul halucinatoriu" (Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu) presărate pe-alocuri, și autoironia babețiană a
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
percepute cu un sentiment difuz al neadecvării nu pot fi sancționate. În cazul limbii române, un uz caracteristic și cu rădăcini mai vechi impune tratarea diferențiată a numelor masculine și a celor feminine. Formula onomastică politicoasă pentru a desemna o femeie este cea "completă" ( prenume + nume de familie), eventual precedată de termenul de politețe ( doamna, domnișoara). Desemnarea doar prin prenume este semn al relației mai apropiate, căreia i se adaugă în prezent situațiile de celebritate, mai ales din lumea spectacolului. Numele
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
de masă, EZ 3336, 13). Aceste considerații generale sînt însă contrazise repetat, în ultima vreme, de consecințele lingvistice ale unui "eveniment mediatic". Numeroase articole și jurnale de televiziune au folosit destul de des numele de familie Vlas singur, deși aparține unei femei: "Vlas s-a îmbarcat într-o cursă", "Vlas și-a anunțat demisia" ( EZ 3326, 2003, 2), "avocatul afirmă că Vlas ar fi declarat" ( EZ 3329, p. 3), "Vlas, ținută de justiție și Parchet departe de ochii presei" ( titlu, în EZ
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
Voind și izbutind a face o figură de monstru, nu poate decît a-i "speria" pe trecători, atît de mult încît li se întipărește în memorie cum un coșmar: "am observat că sperii trecătorii întîrziați/ cu paloarea chipului meu de femeie înecată/ se trag brusc în lături ca dinaintea fericirii să fie ochii mei/ atît de cinici să-i umilească fruntea mea atît de mult?/ e sigur oricum că nu mă uită nici în somn" ( nu-mi mai aud sîngele). Sau
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens dezabuzată, enorm obosită: "nu am încredere în lumea asta. nici în cealaltă./ locuiesc în ziduri unde oboseala este mereu proaspătă și somnul e mai dulce mai lung/ decît în corturile unde femeia întunecă luna./ soarele meu descîntă sacul cu păr din care mănîncă/ musca. nu am încredere în lumea asta/ dacă sînt liniștit e poate pentru că plouă și în ziduri/ inima încet se coace și scade./ încet se coace și scade și
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Simone Boue nu s-a mai aflat printre cei vii. Or, acesta poate fi și indiciul unei anumite onestități, al unei atitudini demne. Dar revenind la receptarea cărții - aș face o observație riscantă și empirică: aceea că în general cititoarele, femeile, au primit entuziast cartea, pe cînd bărbații au întîmpinat-o cu rezerve, ba chiar cu spirit critic și polemic. Cum vă explicați această segmentare a reacțiilor? F.T.: Dacă-mi este îngăduit, aș preciza că doamna Eleonora Cioran a fost și ea
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
am exclus intimitățile. În ceea ce privește faptul că lectura romanului epistolar le-a încîntat mai degrabă pe cititoare și mai puțin pe cititorii masculini, aceasta s-ar putea datora, în eventualitatea unor resentimente machiste, superiorității pe care în relația dată, o deține femeia, prin tinerețea ei. Este un fel de forță necruțătoare a destinului ca tocmai într-o relație cu un celebru și minunat artist și filozof vîrstnic, tinerețea să fie cea care-i dă cîștig de cauză femeii. Așa ceva îi poate necăji
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
relația dată, o deține femeia, prin tinerețea ei. Este un fel de forță necruțătoare a destinului ca tocmai într-o relație cu un celebru și minunat artist și filozof vîrstnic, tinerețea să fie cea care-i dă cîștig de cauză femeii. Așa ceva îi poate necăji pe unii bărbați. R.B.:V-ați referit la o superioritate. Dar vîrsta nu este nici merit, nici dezavantaj. Să revenim la receptarea diferențiată a cărții. In ziarul italian "LA REPUBBLICA", romanul a fost favorabil întîmpinat chiar
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
malițioase, chiar rău intenționate și nu tocmai obiective. Dar Franco Volpi a reușit să discute cartea în detaliu și aș afirma "congenial". Numai că și el întrevede relația ca fiind una între un bărbat celebru, un filozof vîrstnic și o femeie tînără și frumoasă. Faptul că o femeie tînără și frumoasă poate fi și plină de spirit,și cu aplecare spre filozofie, așa ceva nu i s-a părut din păcate nici lui, demn de remarcat. R.B: Știu că scrieți un
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
obiective. Dar Franco Volpi a reușit să discute cartea în detaliu și aș afirma "congenial". Numai că și el întrevede relația ca fiind una între un bărbat celebru, un filozof vîrstnic și o femeie tînără și frumoasă. Faptul că o femeie tînără și frumoasă poate fi și plină de spirit,și cu aplecare spre filozofie, așa ceva nu i s-a părut din păcate nici lui, demn de remarcat. R.B: Știu că scrieți un nou roman. Își află amintirile călătoriei în
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
în Kent, ucis cu sălbăticie de necredincioasa și trădătoarea lui nevastă, care a făcut aceasta din dragostea ce o purta unui oarecare Mosbie, îndemnată de cei doi tâlhari înrăiți, Blackwill și Shakbag. În care se arată marea prefăcătorie a unei femei crude, pofta ei nesățioasă de plăceri și rușinosul sfârșit al ucigașilor". Tragedia astfel povestită, de un autor anonim, a fost menționată pentru prima oară în 1592. Prima piesă atribuită lui Shakespeare a fost publicată în 1594. Această apropiere în timp
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
e descrisă cu aceleași unelte comparatiste și cu privirea jurnalistului care știe bine și istorie contemporană. Cele mai tari relatări sunt însă cele în care Merrill vorbește despre soldații participanți la uciderea musulmanilor, despre așa-zisele „lagăre de violare" a femeilor musulmane potrivit principiului că cel mai eficient atac este cel îndreptat împotriva bazelor religioase și sociale ale unei comunități. Cu toate astea, cartea nu mizează pe șoc. După mine, această carte e o terapie prin discurs alternativ. De vreme ce violența televizată
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
portrete agresiv bântuite critic, lipsite de orice complezență, Demetriade, tovarăș de drum în Norvegia și Caton Theodorian într-un restaurant pe Bulevard Des Italiens, la Paris. Până și portretul făcut de el lui Fanny, indirect, apăsând pe manifestările și pretențiile femeii, își lasă cititorul în preajma unei dominatoare, pe care ființa lui tânără și-o asumă dezinvolt și cu aprigă ardoare. Exemplară rămâne corespondența lui Liviu Rebreanu pentru cât reușește să contureze ea disponibilitatea scriitorului, surprins în diferite ipostaze ale aventurii creației
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
lucru înainte de venirea comunismului; ei bine, ăștia au creat o societate de ură și grosolănie voită, ca să-l "bage cu capul în apă" pe cel invidiat în trecut. Mai există un element neutru, ca să zic așa: muncind și bărbatul și femeia, copiii nu au mai fost educați, ci lăsați în stradă, ajungându-se la această grosolănie generalizată. - Locuiți acum pe strada Speranței. Nutriți vreo speranță de mai bine într-un timp relativ scurt? - Sigur că nutresc. Altfel nu aș mai sta
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
mi-a prezentat-o ca pe-o glumă, o pierdere de vreme. În continuare, ca să umplu golul din conversație, i-am povestit despre cei trei țigani care călătoriseră În avion pe rândul din fața mea: doi tineri, poate frați, și-o femeie care le putea fi mamă. Omul mi-a spus că-i văzuse În aeroport. Femeia purta o fustă largă și avea părul, sur, Împletit În cozi legate la spate și parțial acoperite cu o basma. N-aș fi știut că
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
umplu golul din conversație, i-am povestit despre cei trei țigani care călătoriseră În avion pe rândul din fața mea: doi tineri, poate frați, și-o femeie care le putea fi mamă. Omul mi-a spus că-i văzuse În aeroport. Femeia purta o fustă largă și avea părul, sur, Împletit În cozi legate la spate și parțial acoperite cu o basma. N-aș fi știut că tinerii erau țigani dacă n-ar fi fost Însoțiți de femeie și dacă n-ar
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
-i văzuse În aeroport. Femeia purta o fustă largă și avea părul, sur, Împletit În cozi legate la spate și parțial acoperite cu o basma. N-aș fi știut că tinerii erau țigani dacă n-ar fi fost Însoțiți de femeie și dacă n-ar fi vorbit tot timpul, tare, pe țigănește. Cu stewardesele comunicau Într-o engleză corectă, dar cu un ton neobișnuit de autoritar. După ce trecuse ora mesei și cărucioarele cu mâncare și băuturi dispăruseră, glasul unuia, interpelând o
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
un ton neobișnuit de autoritar. După ce trecuse ora mesei și cărucioarele cu mâncare și băuturi dispăruseră, glasul unuia, interpelând o stewardesă, m-a făcut să tresar: „Give me a tea, please!” A fost apoi povestea cu strănutatul. Eu stăteam În spatele femeii, pe scaunul de lângă culoar. Îl vedeam bine pe tânărul de pe scaunul din mijloc și parțial pe celălalt, aflat la geam. Tânărul din mijloc strănuta Întruna. Cam o dată din două, strănutul Îl surprindea În timp ce se uita pe geam. Îi strănuta atunci
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
se uita pe geam. Îi strănuta atunci fratelui lui, În obraz. Invariabil, acela dădea o dată cu palma prin aer, plictisit, de parcă s-ar fi apărat de-o muscă. În rest, strănuta drept În speteaza scaunului din față. În fața tinerilor stăteau o femeie și o fată de vreo 10 ani. Scaunul de lângă ele, cel din fața țigăncii, era ocupat de un bărbat care călătorea singur. După vreo oră de zbor, mama fetei părea gata să facă o revoluție. Se sculase În picioare și-și
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
mama fetei părea gata să facă o revoluție. Se sculase În picioare și-și flutura cu disperare o mână. Fata era și ea ridicată pe jumătate de pe scaun. Au venit două stewardese. Au avut o discuție cu glas șoptit, apoi femeia și fata s-au mutat pe alte locuri, În spatele cabinei. „He-he-he! De unde să știe el, țiganul, că nu trebuie să strănute În ceafa celui din față?” - spuse taximetristul. „Cei din generația copiilor lor vor ști” - am zis eu, cu glas
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
civilizație și ordine, când - mărturiile o confirmă - vâna sa teutonică răzbătea fără greș în mania ordinii. Sex? Reputația lui Miller a fost, într-adevăr, clădită pe scandalurile legate de pornografie stârnite de o bună parte dintre cărțile sale. În Plexus, femeile sunt prezențe de rang terț, după autor și după prietenii și cunoștințele lui. Sunt femei-curve, femei-soții (aproape prin definiție încuiate și stupide), și combinații între aceste două categorii. Din această ultimă categorie face parte, în mod bizar, Mona însăși - o
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
oameni cu diverse probleme sau, cum spune autorul, mai altfel. Singuri, într-o pustietate desăvîrșită, la marginea societății. Singuri la propriu. Iarnă și vară, zile și ani. Afecțiunile sînt diferite, ca și manifestările lor. Sînt numai bărbați și o singură femeie. Ea duce acum o viață evlavioasă și le iubește pe Maica Domnului și pe Maica Tereza. Dintre bărbați, unul este cleptoman, altul crede că este surd, unul este obsedat că, brusc, a devenit impotent și nu va mai putea la
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Colonelului, Victor Rebengiuc, "un mare actor care întemeiază, e năvalnic și impetuos", cum îl descrie regizorul, la prima repetiție, tinerelor actrițe de la Teatrul Național din Cluj. Locul acțiunii și subiectul rămîn aceleași. Acum avem un singur bărbat, înconjurat numai de femei, în general cu aceleași afecțiuni ca și corespondentul lor masculin din Colonelul Pasăre, cu manifestări sensibil egale, nuanțate, însă, trecute prin filtrul construcției și pshihologiei structural feminine. Studiul acesta este realmente extraordinar de interesant, din toate punctele de vedere-uman, social
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
bolilor respective, sexual, și nu în ultimul rînd, teatral, al tipului de relații, modificat, care se naște în acest context. Colonelul este fără îndoială reprezentantul puterii, al ordinii și ierarhiei armate. Dar este, totodată, și singurul bărbat printre cele șase femei. Iubirea și adorația se insinuează, firesc, în text, încălzindu-i registrul poetic, exploatîndu-l mai îndelung într-o atmosferă cazonă mult mai hazlie sau mai ridicolă pentru pacientele-soldați, asta și pentru faptul că armata nu este cel mai feminin atribut al
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]