1,045 matches
-
pohta ce am pohtit. Deschid manualul. Nici urmă de gând femeiesc în el. Deschid tot ce am publicat între ’90 și ’92. La fel. Nici o clipă nu mi-am bătut capul că ignor total orice idee filosofică, morală sau politica femeiască, nici dacă există așa ceva pe lume. Ce frumos! Peste tot colcăia eminescianul: „Eu sunt un cuget, tu o problemă”. Se înțelege sexul protagoniștilor. Începusem să scriu cărți împreună cu Adrian Miroiu. Nici măcar nu mă deranja prea tare ideea că unii spuneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aibă bărbații pentru dependența lor de femei, care i-au făcut posibili și le fac posibilă „nemurirea” genetică. Nu mi-am pus atunci problema ce mecanisme compensatorii de dependență și dominație creează bărbații misogini ca să contracareze dependența lor de „Fiatul” femeiesc. Pentru prima oară mi-am privit cu simpatie fiziologia despre care aflasem că, mai jos de spirit fiind, e mai degrabă profană, dacă nu cumva jenantă. Și că, prin specificitatea ei, cea femeiască e mai aproape de natură. Adică le obligă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
misogini ca să contracareze dependența lor de „Fiatul” femeiesc. Pentru prima oară mi-am privit cu simpatie fiziologia despre care aflasem că, mai jos de spirit fiind, e mai degrabă profană, dacă nu cumva jenantă. Și că, prin specificitatea ei, cea femeiască e mai aproape de natură. Adică le obligă pe femei să stea mai departe de spirit și cultură decât pe bărbați. La 24 de ani am scăpat de un singur chip al autodisprețului: cel pentru faptul de a fi biologic femeie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
omenesc. Noi am fost educate că a trăi pentru alții este o fatalitate, nu un destin liber-asumat. Atât de puternică este acestă profeție pe care am înghițit-o odată cu limbajul, încât ea s-a încastrat în noi ca „adevărata natură femeiască”. Modelul cultural cel mai avizat este cel al Anei care a fost sacrificată pentru cel care a ales să se sacrifice pentru operă. Un sacrificiu la mâna a doua. Balada nu este a Anei, ci a meșterului Manole, cum este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Iubesc și admiră maeștrii. Consimt la riscuri și sacrificii. Dar păcălite nu mai pot fi. Între ziduri nu mai vor să intre. Recunosc diferența dintre joc și zidire. Nici măcar nu-l așteaptă pe Manole, să-l ispitească printr-un vicleșug femeiesc, zidindu-l în locul lor. Ceea ce fac ele este să-l invite să clădească împreună planuri comune și să refuze, tot împreună, orice ispită a supunerii și dominației. Revista AnaLize, nr. 1-2, 1998 Reflecții despre femeiesc și feminism Prin 1996 am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
-l ispitească printr-un vicleșug femeiesc, zidindu-l în locul lor. Ceea ce fac ele este să-l invite să clădească împreună planuri comune și să refuze, tot împreună, orice ispită a supunerii și dominației. Revista AnaLize, nr. 1-2, 1998 Reflecții despre femeiesc și feminism Prin 1996 am intrat într-o expoziție a Marilenei Preda Sânc. Se numea „Viul”. Mama formelor de gips, pânză, imagine video cu fețe de bătrâne care se metamorfozau în glie, ședea discretă ca o umbră, undeva într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ascultând vocea care însoțea filmul metamorfozelor pământ-chipuri de bătrâne. După o vreme, am părăsit sala fără să-i pot spune Marilenei nimic. Graiul îmi pierise oprit de emoția și frustrația teoreticienei față cu o operă care întrupa atât de senzațional femeiescul. Mă gîndeam la răceala raționamentelor și teoriilor mele din Convenio, cartea de filosofie a moralei pe care o publicasem puțin înaintea expoziției și pe care, probabil, o zămislisem odată cu zămislirea polimorfozelor artistice ale Marilenei. Trăisem în ceasul acela „vederea” intuițiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
consistent și talentat, gândurile bărbaților filosofi. Și mie problema nașterii nu mi-a părut că ar avea „demnitate filosofică”. Și mie mi s-a părut că există subiecte private și nedemne de episteme și subiecte „cu adevărat importante”. Ieșirea „nimicurilor femeiești” din anonimat și trecerea lor în vizibilitatea filosofică, teologică, politică, estetică, sociologică, juridică, a fost o mare descoperire și a însemnat momentul în care am avut revelația - acum îmi pare copilărească - a faptului că am trăit cultural umanitatea în stare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Nici nu le-a trecut prin minte să-și pună o astfel de întrebare și că lipsa simetricei „organizație de bărbați” arată limpede că există o mare problemă de gen în politică. Agenda bărbătească este „Agenda” politicii (cea general-umană). Cea femeiască fie nu se constituie, fie se așează ca notă de subsol la cea dintâi. Aceeași poveste se clonează dacă ne uităm la celelalte „agende majore”. Care cred că sunt „păcatele” noastre care ne aruncă în marginalitate, oricâtă energie am consuma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
timpul ca celelalte femei, privilegiate față de semenele lor prin status, profesie, bani, influență, să sprijine cealaltă față a procesului de emancipare: autoexprimarea, creativitatea, felurile diferite de a gândi puterea, politica, morala, știința, arta, religia, încât ele să curpindă și chipurile femeiești ale existenței. Dacă acest proces nu se produce, mai devreme sau mai târziu fiecare femeie se va ciocni, într-un fel sau altul, de partea misogină a sexului „dominator”, de cel mult o privire îngăduitor tolerantă, ușor disprețuitoare, de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sete, le e frig, vor să se joace, vor să lucreze, vor să se simtă bine cu propria lor persoană. În mare măsură, Occidentul civilizat s-a transformat respectând dreptul la discurs public, la opinie, la influență culturală al modului femeiesc de gândire. Iar civilizația noastră înapoiată este, în mare măsură, o consecință a faptului că mai nimeni nu se uită la felul în care vorbesc cele care administrează în cea mai mare măsură viața noastră cotidiană. La noi, cultura este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Faptul că ești educată să fii „natural” receptivă la nevoile celorlalți te face să adopți mai degrabă o etică a grijii decât a drepturilor. Lumea occidentală s-a format în etica drepturilor. Această lume este acum educată și în etica femeiască a grijii. Se pare că noi aici suntem formați destul de schizofrenic din punctul acesta de vedere. Nu suntem educați androgin nici din punct de vedere moral... Genuin, femeile nu-i socotesc pe ceilalți „cap de locuitor”, ci produse ale practicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
se vede, nu o fac. Nu pe ei îi apasă prioritar aceste probleme și nici limbajul desconsiderației de gen. Să presupunem că am trăi ziua în care femeile ar domina și ar tinde spre impunerea über ales a valorilor socotite femeiești. Și-ar crea sacrul, morala și politica după ceea ce socotesc ele ca fiind ginomorfic, deci uman. Atunci, fără îndoială aș avea aceeași atitudine ca și acum. Aș spune că acea lume ginocratică este doar pe jumătate umană. E nepartenerială, neparitară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pentru idei. Suferința morală și biologică derivate din sarcini nedorite, la fel ca și moartea din aceste cauze nu sunt „eroice”, deci nu sunt demne de a fi consemnate istoric. Acestei concepții despre istorie i se adaugă prejudecata că experiențele femeiești sunt triviale și că e bine să întoarcem capul în altă parte atunci când dăm peste ele din greșeală. Ceea ce face Gail Kligman în această carte este în primul rând o operație de trezire din prejudecata despre ceea ce este și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
reproductive și doar în interiorul „celulei de bază a societății”. „Statul paternalist a uzurpat «dreptul» patriarhal și patrilinear al bărbatului de a «proteja» sexualitatea și pântecele femeilor, desființând atât controlul legal al bărbaților, cât și pe cel al femeilor în privința fertilității femeiești... Lecția fundamentală a politicii demografice românești, a cărei piesă centrală a constituit-o re-criminalizarea avortului, este aceea că legea trebuie să protejeze avorturile sigur. Dosarele istorice comparative ale mortalității materne în țările în care avortul este interzis indică limpede faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și activiști. Aceste vorbe „demiurgice” desființau și delegitimau orice alegere liberă a rolului și responsabilității de părinte. Avortul este: „masacru intrauterin”, „inamic perfid al viitorului biologic al poporului”, duce la „declinul mâinii de lucru”, subminează independența patriei, denaturează „împlinirea destinului femeiesc” este un atac la „patria mumă” și la „plaiul strămoșesc”, împuținează patrimoniul „partidului părinte” (pp. 124-130). Comunismul nu a operat niciodată cu o etică a drepturilor individuale (alta decât cea pentru nenăscuți). El a operat doar cu o etică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
copiii acelor femei rămân pe drumuri sau populează casele de copii în timp ce mulți dintre tații lor o iau inocenți de la capăt, căutând altă femeie să-și refacă viața. Prin urmare, propun ca senatorul, atât de grijuliu cu etatizarea capacităților reproductive femeiești, să extindă acest proiect înspre luarea în stăpânire, prin lege, și a capacităților bărbătești. Facem, cu alte cuvinte, un experiment imaginar. Aceasta înseamnă adăugarea unor noi articole perfect simetrice cu cele existente în proiectul domniei sale: 1. Utilizarea de către bărbați a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
luate de către femei și încă în probleme cruciale. Fiecare am apărut pe lume în urma faptului că o femeie a hotărât să ne naștem. În această privință, dependența de femei este încă zdrobitoare. Apoi începe celălat lung șir de decizii preponderent femeiești de care depindem de-a lungul vieții: cum și cu ce ne hrănim, cum arată mediul proxim, cum ne curățăm, cum și când ne odihnim, cum ne îmbrăcăm, ce program de timp liber ne facem, pe ce se dau banii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
democrație paritară în viața privată, nici autonomie în privința îngrijirii propriei persoane. Eventual protestează individual atunci când prestația nu le convine. Fac mici mișcări anarhiste, uneori violente, eventual pleacă, nu au creat ideologii ale eliberării din grijă, nu depun moțiuni împotriva monopolului femeiesc asupra gătitului și spălatului. Barometrul de Gen aplicat în august 2000 ne spune pe de-o parte că deciziile din viața privată sunt luate preponderent de către femei, pe de altă parte, ne spune că, din cauza dublei zile de muncă, femeile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și concepută, trebuia implicit să le facă pe femei, fie să nu se afle în fața televizoarelor (vezi inserția ei într-o emisiune despre fotbal și supoziția că acest sport îi interesează doar pe bărbați), fie să aleagă alt canal mai „femeiesc”, fie, plictisite că este vorba despre o problemă politică, să se ducă la culcare. O abordare de acest fel nici măcar nu produce contrariere. Cred că puține femei s-au simțit ofensate și excluse. Puține au sesizat că acel dialog este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
eliminarea obstacolelor, Sjöfn trezește patima iubirii, Var pedepsește jurămintele false, Löfn împacă îndrăgostiții certați, Syn păzește palatul divin. Freya, fiica zeului Odhinn, zeu suprem, născut din primordialii Borr și Bestla, reprezintă fertilitatea naturii, vegetația, sexualitatea, dragostea pasională. Este ocrotitoarea podoabelor femeiești și patroana magiei. Cultul ei include și prostituția sacră în temple. Este logodnica uriașului Odhr cu care însă nu s-a putut căsători din cauza conspirației altor uriași. Pierzându-l, l-a plâns mult, lacrimile ei simbolizează ploaia pentru recolte bogate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a putut fi explicat prin greacă. Cât privește originea sa, ipoteza lui Nilsson, admisă de majoritatea savanților, pare destul de convingătoare: Atena ar fi fost o Stăpână a Palatului, protectoare a palatelor întărite ale regilor micenieni; deși zeiță domestică, în legătură cu meseriile femeiești ori bărbătești, prezența sa în citadelă în timp de războaie și jafuri i-a conferit atributele și prestigiile unei zeițe războinice. Ea iese din capul lui Zeus îmbrăcată în armură fluturându-și lancea și scoțând strigătul ei de război. Numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că lupta trebuia să fie dreaptă. "Ia mai dați De vă luptați. Că oricare-o birui Tot un bărbățel mi-o fi!" Această mică scenă este o fermecătoare găselniță a lăutarului, care dă dovadă de o cunoaștere pătrunzătoare a sufletului femeiesc, atât de înșelător. Ghiță nu spune nimic, dar supărarea îi înzecește puterile și se repede asupra turcului, îi strivește coastele sub genunchi, îl face să scuipe sânge și acesta și dă sufletul. Ana strigă atunci: "Bravo, soțiorul meu!". Dar scumpul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
preotului care o iubește și care primește de la propria lui soră confesiunea crimei. Cu o vigoare implacabilă și o acuitate necruțătoare, sufletele îndurerate sunt exacerbate, chinurile morale strivesc și fac să sângereze, să urle, să scrâșnească fibrele delicate ale inimilor femeiești. În culegerea pe care o citam mai devreme, Handzeichnungen, mai multe nuvele au aceeași caracteristică a durerii exasperate: Die Blutbuche (Sângerul), povestea tristă a unei prințese care preferă să se sinucidă decât să cedeze iubirii pentru fermecătorul prieten al soțului
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
umblă cu agio. CABAL|: vezi intrigă. O damă curtezană foarte mult ocupată (întrebuințată). CRITICA: Este una din vacile cele macre a lui Faraon, care mănâncă pre cele grase, fără însă a se pute îngrășe. CREDINȚ|: O străină în multe inimi femeiești. Trestie în pustie, ce se clatină de vânt. XANTIPA: Modelul tuturor femeilor celor bune. C|S|TORIE: Un fel de loterie, însă numărul gâcitor este rar. CREDITOR: (Se întrebuințează mai mult în plural.) Un soi de oameni foarte cinstiți, carii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]