1,275 matches
-
unui obiect de artă și semnificația sa există un spațiu al artei, ce poate fi explicat ca diferență ontologică. Teoria substituției necesită același statut ontologic în atribuirea reprezenătrilor pe care îl au obiectele reprezentate. Prin intermediul reprezentării se schimbă la nivel fenomenologic un obiect cu altul. În cadrul conștiinței avem un obiect fenomenologic, situație ce contravine teoriei substituției. Conform teoriei indiscernabililor lui Leibnitz (Discurs, §9, p. 308) ideea de a avea două specimene ale unui singur tip de lucru (A¹ și A²) este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
al artei, ce poate fi explicat ca diferență ontologică. Teoria substituției necesită același statut ontologic în atribuirea reprezenătrilor pe care îl au obiectele reprezentate. Prin intermediul reprezentării se schimbă la nivel fenomenologic un obiect cu altul. În cadrul conștiinței avem un obiect fenomenologic, situație ce contravine teoriei substituției. Conform teoriei indiscernabililor lui Leibnitz (Discurs, §9, p. 308) ideea de a avea două specimene ale unui singur tip de lucru (A¹ și A²) este complet indiscernabilă. Teoria substituției înseamnă deci că A² este reprezentarea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginativ. Prezența este absentă, iar imaginația poate duce la transformări ale unui existent ce este prezent doar prin absența sa. Dedublarea existentului este, însă, o expresie a puterii imaginației ce se manifestă prin prezența dublului obiectului de artă în stare fenomenologică. În procesul de recunoaștere al scrisului în parole, Derrida avea să sublinize că "nu există etică fără prezența celuilalt dar, de asemenea, ca o consecință fără absență, disimulare, ocol, diferență, scriere"25. Eticul operei de artă se definește prin non-eticul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
distincția dintre realitate și aparență fiind dată de statutul său ontologic de fenomen. Acțiunile sociale și metodele de transmitere reduc obiectul de artă la ideea de imagine și de simbol prin care depășește realitatea. Apariția obiectului de artă are natură fenomenologică și rămâne sub auspiciile semnului și ale simbolului. Diferența dintre apariție și aparență stă în înțelegerea obiectului de artă la nivel ontologic. Dacă prin apariție înțelegem obiectul prezent perceput, prin aparență înțelegem interferența prezenței reale a unui obiect. Mai exact
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
problematic este cel al ideii ce necesită o înțelegere a rolului pe care "ideea" îl joacă în cadrul existenței operei literare. Divizarea operei literare în strata vizează înțelegerea ontologică a tuturor elementelor ce conduc la concretizarea operei de artă literare. Dimensiunea fenomenologică a operei literare ne face conștienți de termenii ontologici ce contribuie la finalizarea sa. Astfel, cuvântul, element central în definirea artelor scrise, este angajat în spațiul liber al jocului și în zona mitului. Prin intermediul jocului și al mitului cuvintele angajate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca un trop ontologic ce constă în proprietăți și relații concrete 10, și care conduce la definirea autonomității suficiente obiectului literar. Obiectul imaginațional literar este privat de orice stratificare întrucât existența sa ireală (fantastică) presupune o stratificare specială de tip fenomenologic. Acest lucru nu elimină influența anumitor straturi în compoziția sa. În acest fel, cele patru tipuri de straturi impuse operei literare de către Ingarden (formațiile fonetice, unitățile de înțeles, aspectele schematice și obiectivitățile reprezentate) sunt, din punct de vedere estetic, lipsite
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se prezintă ca un obiect ontic autonom. Totodată, atributele sau experiențele lectorului nu pot fi interpretate ca aparținând structurii operei. Însă, experiența estetică duce la determinarea naturii obiectului artistic în obiect estetic, fără a afecta structura compozițională interioară operei. Extensia fenomenologică a operei ține de natura duală prezență-aparență, ce implică autorul în desăvârșirea operei ca produs artistic. Aceasta nu duce la modificarea calităților operei, ci doar la expresivitatea lor pe plan emoțional. De aceea compoziția ontologică nu va fi afectată de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
particulare ale caracteristicilor sintetice estetice ce sunt prezente cu ajutorul stratului fonetic. Rolul cuvântului vorbit este, așadar, de tip ontologic prin efortul de care depinde pentru determinarea existenței stratului lingvistic, dar și prin prezența foneticii în altre straturi, și de tip fenomenologic care face referire la ce funcție îndeplinește pentru subiect când întreaga operă devine prezentă. Cuvântul scris oferă obiectivitate oricărui înțeles desprins din structura lingvistică. Semnele și simbolurile capătă înțeles și obiectivație prin intermediul interpretării cuvântului scris. Cuvântul reprezintă un element ontologic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu și la procesul apariției sale. Conținului unei reprezentări este receptat și nu perceput. Prin intermediul ideii de noemata subiectul devine conștient de reprezentarea obiectului. Pentru că actul înțelegerii reprezentărilor este unul intențional 16, filmul este definit ca obiect independent. Potrivit metodei fenomenologice prin înțelegerea reprezentărilor cinematografice putem determina elementele constituente reprezentării. Prin acest proces, ontologia poate descrie în ce constă elementul cinematografic. Relația dintre elementele compoziționale ale reprezentării și subiecți duce la întregirea narativității, constituind obiectul reprezentat. Narativitatea filmului aparține unui limbaj
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
denumite cadre ce sunt separate de o dungă neagră, asemănătoare pauzei picturale. Aspectele vizuale sunt prezente atât în pictură, cât și film, diferența de intensitate între ele constând în realitatea reprezentării. Totodată, asemănarea filmului cu pictura duce la singularitatea lor fenomenologică. Caracteristica picturală a filmului duce la intensificarea esteticii prin instanța pregnantă și criza ecranului. Acest lucru poate fi observat în detaliu la Tarkovski - imaginea cinematografică picturală. În ambele arte, pauza picturală nu poate fi percepută din cauza persistenței viziunii, prin care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și estetice, fără să-i pericliteze autonomia. În acest context, natura specială a obiectului de artă ține de dimensiunea sa artistică, întrucât arta este definită de anumite caracteristici culturale contigente istoric ce nu pot fi înțelese decât printr-o interpretare fenomenologică. Afterword The ontology of the work of art tries to establish and to explain the existence of the artwork as a self-sufficient object. This object has both artistic and aesthetic features. Therefore, the ontology must explain the nature of the
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
traducere de Arthur Goldhammer, The University of Chicago Press, Chicago, 1980. Leibniz, Gottfried Wilhelm, Discourse on Metaphysics & Other Essays, traducere de Daniel Garber și Roger Ariew, Hackett Pub Co, Indianapolis, 1991. Marion, Jean-Luc, Crucea vizibilului. Tablou, televiziune, icoană - o privire fenomenologică, traducere de Mihail Neamțu, Editura Deisis, Sibiu, 2000. Magliola, Robert R. Phenomenology and Literature: An Introduction. West Lafayette, IN: Purdue University Press, 1977. Mill, John Stuart, A System Of Logic, Ratiocinative And Inductive, The Project Gutenberg Ebook, 2009. Morar, Vasile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce își are originea în cerințele supraviețuirii și dorința de mărire provenind din opțiunile indivizilor care caută beția cuceririi și dominării. Trecând repede peste ceea ce pare a fi o distincție ontologică, el susține că aceste contraste, dacă există, sunt doar fenomenologice, adică aspecte diferite ale aceleiași naturi umane uniform rele: Separând astfel dorința de putere de egoism, pe de o parte, și de alte scopuri transcendentale, pe de altă parte, deja percepem greșit natura aspirației; de fapt, ea este prezentă oricând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cercetare: ego și alter ego sunt Întotdeauna și În mod necesar date Într-o Împerechere originară. Această Împerechere (Paarung) definește o experiență naturală referitoare la celălalt, considerat imediat ca un alt eu, pe când gestul cartezian, apoi cel husserlian, de reducere fenomenologică la un ego transcendental ar risca să ducă la solipsism. Pentru a contracara această obiecție, Husserl este obligat să distingă și apoi să izoleze regimuri particulare ale percepției, de la senzația propriului corp până la „perceperea asimilantă” care Îmi oferă cuplul ego
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
drept semeni de-ai lor. Desigur, fiecare Îl percepe pe celălalt În calitatea sa de...: bărbat sau femeie, prieten sau rudă, necunoscut etc., Însă Întotdeauna și În calitatea sa de semen. Ar fi exagerat să asimilăm această experiență democratică experienței fenomenologice legate de celălalt. Putem Însă percepe, așa cum ne invită să facem Robert Legros, o dublă mișcare de democratizare (pe care Tocqueville o numește „egalizare a condițiilor”) și de recunoaștere sensibilă. Mișcare prin care se prăbușesc pseudo-castele, stigmatizările, excluderile. O atare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rom. Tropice triste, București, Ed. Științifică, 1968. REY Jean-François (coordonator) (1998), Altérités: entre visible et invisible, Paris, L’Harmattan. SARTRE Jean-Paul (1943), L’Etre et le néant, Paris, Gallimard ă trad. rom. Adriana Necșulescu, Ființa și neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Paralela 45, 2004. THEUNISSEN Mickael (1986), The Other, trad. americană, Cambridge, The MIT Press (prima ediție germană: 1977). Φ Alienare, Dialog (principiul Î), Recunoaștere (politică de Î), SCLAVIE Altruismtc "Altruism" Φ Asociație, FRATERNITATE, SOLIDARITATE Anomietc "Anomie" Din punct de vedere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Înspre gulaguri, pentru disidenții tratați În mod fals drept psihopați, paraziți sociali sau criminali Înrăiți. În lumea acelor vremi, războiul rece ă bazat pe echilibrul terorii nucleare ă nu a exclus conflictele locale. Înscriindu-se În această descendență hegeliano-marxistă și fenomenologică, Sartre recunoaște confruntarea Înscrisă În realitatea pentru-sinelui ca proiect de nimicire a celuilalt. Conflictul este pentru el sensul original al ființei-pentru-celălalt. Aceste teorii globalizante nu clarifică Însă prea mult degenerarea În insulte, ironii și Încăierări a opoziției Între grupuri concurente
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de la ideile lui E. Husserl, pentru a denumi caracterul previzibil al formelor de organizare discursivă, prin urmare, competența narativă și discursivă a cititorului, care îi permite să aprecieze originaliatea discursului prin noutatea pe care o oferă lecturii. Deși de inspirație fenomenologică, teoria dezvoltată de H. R. Jauss devine, prin perspectiva ei generală, o hermeneutică a textului literar (poetic). V. competență, discurs, text. GREIMAS - COURTES 1993 RN AUTODESEMNARE. În a n a l i z a d i s c u r
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
existat curente de gîndire care au considerat descrierea ca o etapă în trecerea spre cercetarea teoretică a obiectelor și a proceselor, prin oferirea de explicații condiționate de mijloacele și de structurile limbii. Pornind de aici, Edmond Husserl a inițiat descrierea fenomenologică întemeiată pe supoziția că fiecare obiect sau eveniment individual are o esență ce se poate sesiza direct prin intuiție intelectuală, atunci cînd se pleacă de la lucruri singulare, studiate în detaliu și într-o manieră concretă. Prin această orientare, sarcina științei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklung des Menschengeschlechts, Königliche Akademie der Wissenschaften, Berlin, 1836 (trad. rom. Despre diversitatea structurală a limbilor și influența ei asupra dezvoltării spirituale a umanității, Humanitas, București, 2008). Edmund HUSSERL (1859-1938), filozof german, întemeietorul direcției fenomenologice. Lucrări de referință: Über den Begriff der Zahl. Psychologische Analysen, Heynemann, Halle, 1887; Logische Untersuchungen. Band 1, Prolegomena zur reinen Logik, Niemeyer, Halle, 1913 (ediția I, 1900); Logische Untersuchungen. Zweiter Teil: Untersuchungen zur Phänomenologie und Theorie der Erkenntnis. Niemeyer, Halle
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a fi lumea ideilor, în contrast cu lumea fenomenelor care este realitatea. Filosofia modernă este sceptică cu privire la cunoașterea conștientă a lumii independent de sensuri. Immanuel Kant presupune că lumea noumenală (Ding an sich) poate fi cunoscută numai sub forma Ding per se, fenomenologică. Kant își propune să rezolve divergențele primordialității dintre empiric și rațional. Fiecare, în absența celeilalte conduce la iluzii, spune Kant. Capitolul II Creierul, infrastructura cunoașterii și a conștiinței Creierul este organul care transformă informația senzorială din afara și dinăuntrul corpului în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
o sumă de studii care au abordat, deocamdată secvențial, opera eminesciană din unghiul unei metodologii moderne: acum și ultimele apariții probează această presupunere -, eminescologii încearcă sinteza, folosind toate acumulările pe care le-au adus interpretările tematiste, psihanalitice, structurale, stilistice, semiotice, fenomenologice ori comparatiste. O astfel de încercare este și aceea a lui Theodor Codreanu din Eminescu Dialectica stilului (Ed. "Cartea Românească", 1984); în pofida titlului volumului, care pare a indica circumscrierea demersului critic într-o perspectivă stilistică, în fapt, Theodor Codreanu își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
misterium tremendum", exemplele invocate nefiind concludente. Aceleași rezerve le am și față de puseurile de protocronism (Virginia Woolf, Heidegger, Einstein și toți ceilalți). "Convorbiri literare", nr. 6, iunie 2003 Aureliu GOCI Un eveniment de excepție în critica și istoria literară Descrierea fenomenologică a operei bacoviene O monografie exhaustivă, o sinteză amplă care unește și omogenizează toate interpretările și toate informațiile cunoscute și necunoscute, o analiza pertinentă în care se avansează și multe interpretări personale este această tulburătoare carte, Complexul bacovian, scrisă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în peisajul literar, ca scriitor cu program și având "curajul de a fi tradiționalist" ca autor de romane istorice, aspirând la complementaritate exemplară și la construcția unei "fenomenologii epice naționale" cu o analiză a stilisticii acesteia. Partea a doua, Analize fenomenologice, reprezintă o abordare nu cronologică, în mod standardizat aproape în cazul multor monografii, ci din perspectivă tematică (Eminescianismul în ipostaza epică, În căutarea adevărului istoric, O parabolă epică despre justiție Adevărul retorului Lucaci, Fenomenologia epică a puterii, Mitul Meșterului Manole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fenomenologia epică la fenomenologia culturii, se deschide cu o schiță de cadru și cuprinde capitole mari precum Eonul românesc, Estetica Ortodoxiei, O demistificare a istoriei și culturii. Ca și în secțiunile anterioare, în care s-a ocupat, într-o cronologie fenomenologică, de opera prozatorului (Culorile sângelui, 1973; Adevărul retorului Lucaci, 1977; Marele cântec, 1980; Umbrele nopții, 1980; Călătoria spre zei, 1982; Speranța, 1984; Depărtarea și timpul, 1986; Sacrificiul, 1988) și prin care a identificat dimensiunile, accentele, ideile și formele care îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]