1,559 matches
-
va grăbi a da semne mai vii de respectul ce-l are pentru arta adevărată și se va grăbi a asista în număr mai mare la concertele sale. [18 februarie 1882] ["ÎN URMA STĂRUITOARELOR INSISTENȚE"] În urma stăruitoarelor insistențe a unui public fermecat de sunetele vioarei sale, don Pablo de Sarasate va mai da încă un concert; al doilea și cel din urmă. Numai unul? întrebăm cu mâhnire. Acești artiști executori duc cu sine tot farmecul cu care natura i-a înzestrat într-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
inima a fost curată rămâne o copilărie în viața politică. Ar fi de recomandat să fim serioși în discutarea acestei cestiuni, d. Brătianu a fost - poate - amăgit prin fel de fel iluziuni pe cari adversarul a știut să i le farmece dinaintea ochilor și, ca să-și prinză visul de picioare, a făcut - precum se știe - o călătorie pe la câteva Curți. Acesta este momentul dramatic în care s-au făcut promisiunile adesea citate, cari sunt echivalente cu însuși primirea în principiu a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sale individuale. Autozeflemisirea, ariditatea dialectică sunt excentrice, caricaturale la Socrate. El numește inteligența virtute și ghicește în ea salvarea. Nietzsche îi atribuia lui Socrate evoluția rațiune - virtute - fericire și considera "că prin această absurditate a concepție, despre identitate a putut fermeca; filosofia antică nu și-a mai revenit niciodată". Dialogurile lui Platon, completate cu Aristotel, stoici și neoplatoniceni, au pus bazele filosofiei grecești și au contribuit la dezvoltarea istorică a creștinismului (V. Soloviov). Platon a elaborat o nouă concepție despre lume
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
creștină e o gnoză care a reușit, ipoteza stă în picioare. Cu atât mai mult cu cât Isus urcat la ceruri și înviat a treia zi după răstignire rivalizează în minuni cu Simon Magicianul care survolează cerul Romei, Marcu care farmecă femeile transformând conținutul cupelor în sânge virtual sau Vasilide susținând că Isus recurge la farmece pentru a face ca Simon din Cirene să fie răstignit în locul său. Acestea sunt și apele în care se scaldă începuturile creștinismului. Cum Isus este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
contra Frumosului în sine din concepția platonistă, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât pe omul de rând, iar acest faimos înțelept nu cumpără obiecte de artă costisitoare, el discută cu competență despre muzică, dezvelește statui, scrie și lasă o operă, face lecturi în public, bineînțeles, dar nimic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în foarte frumoasa lui cronică despre volumul recent al Ilenei Mălăncioiu scrie că poeta nu-și elaborează versurile, ci ele ar porni dintr-o țâșnire impersonală, cu o ușurință și o fluiditate aeriană. Dimpotrivă, ceea ce îmi pare încântător (incantare = a fermeca) în poezia Ilenei Mălăncioiu e tocmai marea ei aplicație, răbdătoarea ei lucrare. Poezia Ilenei Mălăncioiu are ceva de lucru manual, pe care ea îl desăvârșește cu încetul în vederea unei întrebuințări ce nu e profană. Mi-o închipui scriindu-și poeziile
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și chiar să subjuge caractere bărbătești dintre cele mai puternice. Este cunoscută, În acest sens, isprava din Antichitate a Dalilei, care, plătită de filisteni să-l prindă pe puternicul lor rival Samson, l-a ademenit pe acesta și l-a fermecat cu nurii ei, iar apoi i-a tăiat părul, În care-i stătea toată puterea.) Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasmtc " Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm" Zeflemeaua ca lâna: dac-o torci prea mult, se rupe. Într-adevăr, este greu de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
București, 1969; Umberto Eco, Opera deschisă, pref. trad., București, 1969; Galvano Della Volpe, Critica gustului, pref. trad., București, 1975; Jacques Derrida, Diseminarea, București, 1997. Repere bibliografice: Marin Mincu, „Generația lui Neptun”, VR, 1968, 2; Constantin Stan, Cornel Mihai Ionescu, „Mă farmecă aura pe care inteligența o are la vârsta tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu, Lectura ca palimpsest, LCF, 1979, 22; Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
ori Gustave le Bon22 sunt confirmate. Citatul ce urmează este mai concludent decât orice comentariu: „Să vezi milioane de oameni slujind în condiții de mizerie, înjugați, neconstrânși de o putere mai mare și, în plus, deloc (se pare) încântați și fermecați numai de numele unuia căruia nu-i datorează puterea și de a cărui putere nu trebuie să se teamă, pentru că el este singur, și nici apreciindu-i calitățile pentru că, față de ei, el este inuman și sălbatec. Slăbiciunea noastră, a oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
declar fără pic de echivoc că make-up artiștii ar trebui să primească premiul Nobel pentru enorma lor contribuție la fericirea umană. Ca și hair-styliștii. Și ca și Luke. S-au scurs trei ore și ședința decurge splendid. Luke i-a fermecat pe toți cei de la Vogue din secunda În care au intrat pe ușă, și a fost cît se poate de convingător atunci cînd le-a făcut turul casei. Toți sînt convinși că noi chiar locuim aici! Mă simt o cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
documentar. SCRIERI: Amintirile unui fost holeric, București, 1914; Prin viroage și coclauri, București, 1922; Pe aripa vremei, București, 1923; Întâmplarea cea mare, București, 1927; Trecute vieți de doamne și domnițe, I-III, București, [1932] - [1939]; ed. I-II, București, 1999; Farmece, București, 1933; Acum o sută de ani, I-II, București, 1935; P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere bibliografice: Camil Petrescu, „Prin viroage și coclauri” de Const. Gane, RVVR, 1923, 1; Perpessicius, Opere, XII, 200-202, 495; Pompiliu Constantinescu, „Întâmplarea cea mare”, SBR, 1927, 9; Octav Șuluțiu, „Farmece”, „Axa”, 1933, 15; N. Iorga, [„Trecute vieți de doamne și domnițe”. Raport], AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1932-1933; Octav Șuluțiu, „Trecute vieți de doamne și domnițe”, vol. II, F, 1935, 4; Predescu, Encicl., 340; Crăciun, Confesiuni, 199-200; Dicționarul botoșănenilor, ATN
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
abstractă, rațională, matematizată, părea mai potrivită pentru o lume a mașinilor decât una a ființelor umane. Nu e surprinzător. Învățații perioadei iluministe fetișizau metafore cu mașini În explicațiile lor despre cum funcționează natura. Într-adevăr, filosofii iluminiști erau atât de fermecați de noua putere prometeică furnizată de mașini Încât au Început să construiască o cosmologie, care, În fiecare detaliu, are o asemănare surprinzătoare cu funcționarea tehnologiei moderne timpurii. Descartes și mai apoi Newton au văzut Întreaga natură ca pe o mașină
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rozalii") pentru ca apoi să se destrame nepăsător spre finalul secvenței, ca o țesătură fără tiv. Această destrămare face și ea parte din stilul poetei, care nu e o meticuloasă, fără să fie însă nici o explozivă fără noimă. Ceea ce atrage și farmecă e tocmai această aparență de vorbire firească în care tensiunea poetică are aerul unui straniu accident. În toată această poveste a bolii și a scadenței, Mariana Marin ar avea în spate o tradiție literară mai degrabă masculină. Dar povestea nu
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
XVII-lea și al XVIII-lea numele folosit pentru prima dată de exploratorul Giovanni da Verrazano În 1524, dar pentru o altă zonă, și anume pentru peninsula Delmarva de pe coasta estică a Statelor Unite, În apropiere de Washington. Exploratorul italian fusese fermecat de vegetația bogată a peninsulei și a comparat-o cu mitica Arcadie. Ulterior, când Arcadia a fost asociată cu țărmurile canadiene, r-ul a dispărut datorită, probabil unui fenomen de contaminare cu un cuvânt al amerindienilor locali micmaci. Există chiar
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
a destabiliza, prin aceasta, ordinea existentă. Care erau, concret, faptele reprobabile imputate celor încadrați în această categorie? „În sistemul juridic roman, învinuirea de vrăjitorie desemna mai întâi celebrarea riturilor nocturne și nelegiuite în scopul de a rosti descântece, de a fermeca, de a vrăji o terță persoană. De asemenea, practica divinației care întrebuința sângele sau măruntaiele victimelor umane, sacrificate într‑un loc sfânt, deținerea de cărți de vrăjitorie, fabricarea sau folosirea substanțelor avortive, otrăvurilor sau poțiunilor de dragoste erau considerate, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
posteritatea bizantină. În ochii cititorilor săi, Theodoret este cel care realizează rezumatul perfect a trei secole de gândire și exegeză creștine. Pare că o întreagă epocă se încheie odată cu el, și o alta se deschide. Orientat însă permanent spre trecut, fermecat de o tradiție pe care o venerează, nu mai are timp să privească înainte, pentru a deschide noi căi, pentru a descoperi noi orizonturi. Măreția sa este cea a unui secerător de geniu; limitele sale, cele ale unui tradiționalist fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o figură emblematică a lumii țărănești, un mit care - explică el într-o convorbire din ianuarie 1968 - l-a împiedicat să dea prioritate violenței și abjecției în literatura sa: „Scriind, totdeauna am urmărit ceva, o creație preexistentă care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu; acest sentiment a rămas stabil și profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurătorile întâlnite des
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Houla, macoumba, hora, pref. Jacques Borel, cu ilustrații de Jacques Hérold, Paris, 1973; Fața lui Temelie, Honolulu, 1974; Cântec de frunză, îngr. Ștefan Baciu, pref. Matei Călinescu, Sân Francisco, 1976; Charles d’Orléans et Ronsard, poètes d’avant-garde, Paris, 1976; Farmece, pref. Matei Călinescu, Honolulu, 1979; Urmuz îl precursore, tr. Gaspare Mancuso, Torino, f. a. Repere bibliografice: Valeriu Anania, „Farmece”, „Credință” (Detroit), 1967, 6; N. A. Gheorghiu, „Farmece”, „Ființă românească”, 1967, 6; Mircea Popescu, Căutătorul de comori din Honolulu, „Revista scriitorilor români” (München
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
Matei Călinescu, Sân Francisco, 1976; Charles d’Orléans et Ronsard, poètes d’avant-garde, Paris, 1976; Farmece, pref. Matei Călinescu, Honolulu, 1979; Urmuz îl precursore, tr. Gaspare Mancuso, Torino, f. a. Repere bibliografice: Valeriu Anania, „Farmece”, „Credință” (Detroit), 1967, 6; N. A. Gheorghiu, „Farmece”, „Ființă românească”, 1967, 6; Mircea Popescu, Căutătorul de comori din Honolulu, „Revista scriitorilor români” (München), 1971, 10; Sanda Stolojan, La moartea Mirei Simian, „Revista scriitorilor români”, 1978, 15; Monica Lovinescu, La moartea Mirei Simian, „Limite”, (Paris), 1979, 28-29; Eugen Ionescu
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
ale poeziei: fonetic, morfologic și sintactic. „Poezia fonetică” se sprijină pe melos și caută efecte incantatorii de tipul „prin vulturi vântul viu vuia”. S. o consideră primitivă și o respinge. Cealaltă, „poezia morfologică”, e „o semantică a vederii [care] ne farmecă și ne ștampilează memoria” și este reprezentată de Arghezi, un poet studiat atent de tânărul S., „copiat” în poeme bine articulate, în structuri fixe, cu un limbaj pitoresc și muzical; nici acest tip de poezie nu e pe placul autorului
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
felul de semne potrivnice, până când îi iese în drum chiar vrăjitoarea, „peaza rea”, în chip de cerșetoare ce îl îndeamnă la răbdare și la supunere în fața loviturilor sorții. Portretul vrăjitoarei, cu salturile ei nebunești, în acompaniamentul stihiilor dezlănțuite, este remarcabil: „Fermecă lună, fermecă soare:/ La mormânt urlă, cu scrâșniri plânge,/De morți când seul, fălci, oase strânge./ Aici făclia neadormită/Dospește, arde, cade uimită;/ Apoi se scoală, fuge nebună,/ În vas de nouă frați sânge-adună”. Peaza bună reînvie credința magică în
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
semne potrivnice, până când îi iese în drum chiar vrăjitoarea, „peaza rea”, în chip de cerșetoare ce îl îndeamnă la răbdare și la supunere în fața loviturilor sorții. Portretul vrăjitoarei, cu salturile ei nebunești, în acompaniamentul stihiilor dezlănțuite, este remarcabil: „Fermecă lună, fermecă soare:/ La mormânt urlă, cu scrâșniri plânge,/De morți când seul, fălci, oase strânge./ Aici făclia neadormită/Dospește, arde, cade uimită;/ Apoi se scoală, fuge nebună,/ În vas de nouă frați sânge-adună”. Peaza bună reînvie credința magică în „iarba fiarelor
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
numit personalitate, este condiționat istoric și se poate explica, pe când celălalt strat al conștiinței, insondabil, autonom, scapă empiriei și nu se supune socialului (Valori umane). Acesta din urmă, definit de eseist ca „moment adânc al eului primordial și autonom”, ar fermeca în chip deosebit „atenția omului actual”, mare prețuitor al „complicațiilor ființei adânci”. Discuția continuă pe schema opoziției om nou / om vechi, cel dintâi fiind atras de zonele ascunse, iraționale, de „începuturile nepătrunse” ale conștiinței (ca în filosofia lui Lucian Blaga
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
sine, elemente caracteristice, ca la alți autori, unde, prin ele, ni se sugerează existența unui alt sistem de gândire sau al unei alte realități materiale. V. Voiculescu nu e un teoretician, ci un căutător de aventură și, oricând, subiectul imediat farmecă la el mai puternic decât sâmburele filosofic, narațiunea decât teza pe care o ilustrează. NICOLAE MANOLESCU Dacă „romanul” lui Voiculescu [Zahei orbul] satisface ideea de operă eroică de proporții este și pentru faptul că străbatem căile experiențelor umane, experiențe situate
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]