2,319 matches
-
o proză cuprinzătoare, elastică, stratificată, legitimată prin rafinament artistic, dar și prin ambitusul său. Bogată, problematica omului este și complex reprezentată, într-o varietate de formule ce se înscriu, esențial, în două unghiuri diferite de abordare și construcție a lumii ficționale. În primul, proza este sentimentală, reproiectând, prin oglinda ușor aburită a duioșiei, coordonatele cvasimitice ale universului copilăriei. Autorul, naratorul și protagoniștii acestui tip de literatură - duioasă, nostalgică, recuperatoare a purității pierdute - intră în același plan de referință și „acțiune”, incident
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
internaționalist”, totul într-un debit formidabil, care ajunge să îl definească. Povestirile din Șoarecele B... sunt eșantioane de stil, mostre de îndemânare lexicală și discursivă. S. nu este și nu vrea să pară obiectiv, detașat, imparțial, fără ingerințe în lumea ficțională configurată. Personajele, faptele și acțiunile lor nu sunt înfățișate în lumina proprie, ci în a autorului; și nu sunt libere (cu acea libertate, desigur relativă, din proza realismului obiectiv), ci sunt predeterminate de calificarea morală a lui S. Circuitul epic
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
istoric și biografic. În prezentul trist al redactării, scrisorilor și operelor de sertar le rămânea șansa de a fi citite, peste umărul autorului și al prietenilor săi apropiați, exclusiv de către bunul Dumnezeu. În viitorul sperat altfel, cu totul altfel, opera ficțională și confesivă a lui S. va putea să apară în integralitatea și integritatea ei morală, vorbind, în limbajele specifice literaturii și documentului, și despre scriitorul care a creat-o, și despre omul care a trăit-o. Într-un oraș de
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
ambele romane perspectiva e a naratorului ce adoptă parcă mentalitatea și atitudinea vremii, inclusiv la nivelul reconstituirii lingvistice, el reușind să prindă ceva din felul mai abrupt, mai sălbatic al comportamentului și limbajului oamenilor. Romanele nu sunt reconstituiri, ci construcții ficționale, slujite de un stil neafectat de clișee, cursiv, uneori ușor ironic. SCRIERI: Dintr-un vârf de tufan, București, 1937; Regina balului, București, 1946; Regina balului, București, 1968; Hangița Tudora. Măria-sa Burduja-vodă, București, 1970; În mahalaua Grant, București, 1971; Povestiri
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
reușit text rămâne însă Despre calitatea umană (2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea etică și erudiția cu decolările ficționale (capitolul final imaginează chiar un ipotetic solilocviu al lui Odiseu). Fascinația homerică se observă și în Orbul și dintele de aur (2002; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), un „roman” compus din douăsprezece „cânturi”, unde protagonistul, părintele Gavrilă/Iosif, este orb
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
1973; Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1859-1918) (în colaborare), I-III, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1980-1985; Sub scutul soarelui, București, 1985; Ritmuri în piatră, Timișoara, 1988; G. Călinescu sau „Seriozitatea glumei estetice”. Între document și realitate ficțională, București, 1996; Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1919-1944) (în colaborare), I-V, pref. Dan Grigorescu, București, 1997-2003; Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii, București, 2001; Traiectorii, București, 2003. Ediții: Mihail Sebastian, Întâlniri cu teatrul, introd
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
evenimente. Primul l-a constituit "scandalul" pe seama filmului Fratele trădat. Pelicula, coproducție franco-maghiară, realizată cu fonduri ale Uniunii Europene, se "remarcă" printr-o submediocră calitate artistică. La limită, ceea ce șochează în acel film e nu atât mesajul, oricum de ordin ficțional, ci mai ales execrabila susținere formală. Practic, realizatorii "au mințit" neconvingător, în ciuda eficienței lobby-ului maghiar care a determinat postul TV5 să reia pelicula de trei ori în două zile, fapt destul de atipic pentru politica de programe a canalului respectiv
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
ar putea conchide, în grabă, că e vorba despre un fenomen de influențare sufocantă ori de epigonism. Poetul e însă un dimovian legitim și original, un emul, un adevărat succesor al lui Dimov. Creator de universuri onirice „paralele”, de lumi ficționale fascinante, a căror contemplare seduce, e un „arhitect de paradisuri” - cum sună titlul unui ciclu de poeme din Provincia pedagogică (1996) -, mânuitor dibaci al unei „mașini de miraje” de patentă personală. Concomitent cu afirmarea ca poet, S. s-a distins
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
te prind eu pe internet”. Și titlurile volumelor sunt simptomatice pentru baladistul boem, nonconformist, câteodată și subtil, sensibil, sentimental: Tandrețe maximă, Poeme pricinoase (1983), Excursie cu liftul (1988), Angel radios (1994). Oscilând între periferia caragialescă a Bucureștilor și un spațiu ficțional generic, atemporal, S. îl aduce pe Urmuz în prezent (poemul Bărăgan în Bărăgan devine simbolic prin repetițiile sale). Se vrea un poet ludic diferit cumva de colegii săi de generație, „melanholia” fiind starea de „gr(e)ație” a versurilor sale
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
9; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 253-255; Popa, Ist. lit., II, 924; Vasile, Proza, 253-255; Șerban Codrin, Personalia. Dicționar al personalităților ialomițene, Constanța, 2002, 138-139; Tudorel Urian, Oameni din Slobozia, RL, 2003, 36; Constantin Dram, Povestirea între aparență și ficțional, CL, 2003, 12. D. Mr.
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
în antologiile Desant ’83 (îngrijită de Ov. S. Crohmălniceanu) și Generația ’80 în proză scurtă (alcătuită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa, 1998). În spirit optzecist, S. dramatizează în scrierile sale conflictul dintre realism și textualism, dintre autenticitate și procesarea ficțională a existenței. De regulă, preferințele autorului se îndreaptă către primul taler al balanței, de vreme ce povestirea e principial suspectă de trucaj și contrafacere. Și totuși, relația autorului cu materia narativă seamănă întrucâtva cu celebra aporie a lui Zenon: deși povestitorul cel
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete, pseudoreferențiale, ale lumii ficționale construite de autor, acesta e greu de rezumat: extrem de bogat, alcătuit din elemente de o mare diversitate, el tinde să coincidă cu o imagine panoramică a existenței umanității moderne. Câteva filoane tematice privilegiate sau corpuri de motive și situații recurente
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
același timp, replică finală, se concentrează într-o metaforă, însemnând respingerea încercării de a artificializa firescul până la uitarea propriei naturi, a sinelui. Preocuparea de structurare a universului romanesc este și mai vizibilă în Strigătul (1997), în ciuda revărsării abundente a materiei ficționale. Condamnatul inocent, a cărui execuție e inclusă într-un nucleu epic aparținând trecutului, se instituie ca personaj central într-o alegorie ce își extinde sensul asupra lumii din întreaga ficțiune. Prin consonanță, prăbușirea blocului bucureștean Belvedere, care reprezintă prosperitatea orașului
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
a Indiei și cea mai recentă descoperire a indianismului - e configurat În Nopți la Serampore. De altfel, două dintre direcțiile principale ale tezei reapar, cu un echilibru similar, În cele două nuvele: dacă pe traseul Eliade-Zerlendi-Honigberger-J.E. cea dintâi construiește ficțional raportul dintre yoga și budism, celei de-a doua Îi revine complementul yoga-tantrism. Secretul insolubiltc "Secretul insolubil" tad etat sa-prad•ïyaiva karma-bh¿mi- praviïya t³m ïubh³ny ³caritavy³ni paralokam abhșpsat³ Mah³bh³rata XII, 309.89 Obținând acest corp superior și stăpânind tehnicile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema fantastică - trecerea dintr-o lume în alta - este aici mai curând o soluție narativă decât semnul unui interes coerent pentru acest regim ficțional. Romanul Sud contra Nord (2001) împinge asemănările cu Numele trandafirului al lui Umberto Eco până la forțarea impresiei de pastișă stângace. SCRIERI: Cătălina, București, 1962; Proba tăcerii, București, 1965; Cursă în vid, I-II, București, 1969 (în colaborare cu Adrian Rogoz
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
poeții Văcărești la Duiliu Zamfirescu. E un demers recuperator (vizibil și în studiul corespondenței lui B. P. Hasdeu, a cărei ediție în trei volume a coordonat-o), ce pledează cauza valorizării literaturii subiective din perspectiva literarității, uneori superioară valoric operelor ficționale scrise de unul și același autor. Pasiunea acestui gen de cercetări crește pe măsură ce, după 1989, se mărește și corpusul de luat în studiu, prin publicarea memorialisticii și jurnalelor „de sertar”, a corespondenței unor personalități până atunci prohibite, dar și prin
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
care exploatează, în cheie SF, clișeul alimentării prin tehnologie a nemuririi. Tot o dezvoltare, ca metodă și anecdotică, a cărții de debut se produce în „ciclul lugojan” compus din romanele Pietrele (1978), A treia zi (1980) și Spitalul (1981). Cadrul ficțional e recrutat din Lugojul interbelic (sfârșitul anilor ’30 - începutul anilor ’40), termenul negativ al antitezei morale fiind configurat în spațiul mișcării legionare. În forma convenției „romanul unei singure zile”, A treia zi prinde într-un dispozitiv centrifug episoade din timpul
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
inevitabile. Ficțiunea propriu-zisă confirmă aceste date într-o măsură mult mai acută decât le generează. Alegerea provinciei ca spațiu-cadru poate fi speculată ca fiind sugestivă pentru coordonatele scrisului lui S.: de vreme ce mecanica periferiei o „oglindește” pe cea a centrului, microfizica ficțională țintește la „oglindirea” unei ordini esențiale; de aici, o anume supraexploatare a sintaxei individului în sensul reprezentativității simbolice, dar și teza care dublează anecdoticul - indusă acestuia, și nu dedusă din el. Complementar, mai pot fi notate predispoziția lui S. pentru
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
acelea ale unui biografism destinat publicului amator de anecdotic, pentru a oferi o apropriere coerentă și cu multiple posibilități de înțelegere a prozei unui autor socotit „moștenitor al spiritului dostoievskian”. Literatura „confesivă” a scriitorului francez de origine americană și aceea „ficțională” sunt interpretate în spațiul unei lecturi „duble”, plecând de la ideea lui Serge Doubrovski despre „reciprocitatea subiectivă”, care face posibilă pătrunderea sensurilor textului, laolaltă cu punerea în lumină cât mai corectă a setului de intenții estetice și de mijloace de expresie
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
a omului „despletit și oxidat de vânt/ gata să smulgă un ultim echinox”. T. e și autorul unui jurnal de călătorie, Franța în patru anotimpuri (1967), unde urmărește în special Orașul Luminilor, într-un fel de călătorie reală, dar și ficțională, cu povești și notații răzlețe, din tren sau în parcuri. Cartea este interesantă mai ales pentru partea de analiză a fenomenelor sociologice, de limbaj și de mitologie pariziană. SCRIERI: Cartea cu sânge, pâine și cocs, București, 1945; Franța în patru
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
lumea socialistă, aceasta din urmă în ipostaza de „cea mai bună dintre lumile posibile”. Romanele Pavană în peisaj marin (1988), Iubire interzisă (1995), Fă-ți patul și dormi! (1997), Martorul (2000) și Orbi în tranziție (2003) sunt construite ca dosare ficționale, intriga lor lăsând impresia preluării secvențelor esențiale din materialul unor articole de presă. Cel mai adesea proza se referă la eșecuri sentimentale provocate de contextul istoric sau de praguri sociale. Tematic precară prin redundanță și banalitate, epica lui Ț. se
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
F, 2002, 9; Mircea Iorgulescu, România dream, „22”, 2002, 654; Nicolae Oprea, Proza onirică, „Ziua literară”, 2002, 4 noiembrie; Marian Victor Buciu, „Maramureș”, sfârșit de trilogie, VR, 2002, 10-11; Negrici, Lit. rom., 219-220; Laura Pavel, Între text și imagine-spirala lumii ficționale, APF, 2003, 5; Manolescu, Enciclopedia, 680-686; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 270-284, 312-319. N. Br.
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în jurul romanului Mite, acuzațiile de incompetență istorico-literară aduse de critic nu acoperă miza controversei, ,,incriminatul” fiind un familiar al casei Kremnitz și chiar întâlnindu-l pe Mihai Eminescu, de două ori, acolo, așadar fiind autorizat moral să conteste autenticitatea transfigurării ficționale a personajelor în discuție. În genere, polemicile capătă sub pana lui o pronunțată culoare anecdotică, bunăoară istoria ridicolă a pieptenelui ,,getic” pe care Pârvan îl apreciază drept antic, deși se dovedește curând ca aparținând recuzitei recente a grajdurilor de cai
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
în subsidiar acelea caracterizate prin indeterminarea obiectului (poezia și critica). Chiar și în cazul prozei, care în următoarele decenii îi acaparează volumele, U. se va preocupa, sub raportul comentariului, mai mult de psihologia personajelor ori de determinările spațio-temporale ale lumii ficționale și mai puțin de compoziție sau de tehnica narativă, iar sub raportul formulei va prefera scrierilor livrești și experimentale proiecția diverselor geografii, reale sau fanteziste. De altfel, dacă există aici o „temă a criticului”, aceasta nu poate fi decât persistența
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
parabolice, din care se conturează un univers specific creației sale viitoare, cu un reper - tărâmul imaginar Vladia - articulat mai târziu din aceste „bucăți de puzzle” în romanul cu titlul omonim (1982). În volumul de debut scriitorul explică misterul acestui ținut ficțional (modele putând fi Gabriel García Márquez cu Un veac de singurătate ori Samuel Butler cu Erewhon): „Vladia și oamenii săi nu există și de aceea cred că nu e prea greu de inventat”. „Nevoia” de Vladia a personajului principal, Vicol
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]