1,924 matches
-
limită a corpurilor în general, limita este un concept de identitate și nu e de mirare că, în analiza pe care o face lui peras, Heidegger arată cum abia prin prezența limitei se poate face pasul decisiv de la neființă la ființare. Un lucru începe să fie, „intră în prezență“, din clipa în care se împlinește înăuntrul propriilor sale limite. Atingerea limitei proprii este mișcarea suverană pe terenul finitului, este dobândirea acelui statut ontologic în virtutea căruia lucrurile sunt identice cu sine și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
deschide către regula identității, limita devine suprema formă a împlinirii, peras devine telos. Peras-limită, telos-capătul ca împlinire și morphe-forma sunt pentru Heidegger cele trei cuvinte care, în gândirea elină, con lucrează la determinarea oricărui Sein des Seienden, a „ființei oricărei ființări“.<ref id=”2”>Heidegger, op. cit., p. 46.</ref> Însă peras gândit într-un context atât de abstract - ca limită a corpurilor în general - apare în gândirea greacă doar târziu, la câte un sofist ca Prodicos, la Platon sau la Aristotel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ajunge în felul acesta la situare-fermă și devine ferm-și-constant (ständig) în sine însuși se eliberează în chip violent, pornind de la sine, pentru a ajunge în necesitatea propriei sale limite, peras. Aceasta nu e defel ceva care vine să se adauge ființării din exterior. Încă în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se adauge ființării din exterior. Încă în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită, a-și obține o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită, a-și obține o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală a ființării, el neînsemnând nici «țintă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită, a-și obține o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală a ființării, el neînsemnând nici «țintă de atins», nici
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită, a-și obține o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală a ființării, el neînsemnând nici «țintă de atins», nici «scop», ci «capăt», «sfârșit». «Sfârșit» nu este aici defel înțeles într-un sens negativ, ca și cum odată cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai funcționează și încetează. Sfârșitul (Ende) este o sfârșire
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înțeles într-un sens negativ, ca și cum odată cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai funcționează și încetează. Sfârșitul (Ende) este o sfârșire (Endung) în sensul de «sfârșire plină», desăvârșire (Vollendung). Limita și sfârșitul reprezintă acel ceva prin care ființarea începe să fie.“<ref id=”1”>Einführung in die Metaphysik, Martin Heidegger, în Gesamtausgabe, vol. 10, Frankfurt am Main, Klostermann, pp. 64-65. </ref> Patru ani mai târziu, în studiul scris în 1939, Vom Wesen und Begriff der Physis (Despre esența
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
existe și pentru Dumnezeu, dar cu anumite limite. Limitele lui Dumnezeu "sunt acelea că El este ceea ce este și nu poate fi ceea ce nu este. Mai pe scurt: El este și nu poate să nu fie. Limitele lui Dumnezeu sunt ființarea Lui permanentă. Înlăuntrul acestei ființări permanente există, pentru El, libertatea absolută, pentru simplul motiv că tot ceea ce există, există în El; și, totuși existând în El și prin El, El este tot, tot ceea ce face El nu are nici un fel
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cu anumite limite. Limitele lui Dumnezeu "sunt acelea că El este ceea ce este și nu poate fi ceea ce nu este. Mai pe scurt: El este și nu poate să nu fie. Limitele lui Dumnezeu sunt ființarea Lui permanentă. Înlăuntrul acestei ființări permanente există, pentru El, libertatea absolută, pentru simplul motiv că tot ceea ce există, există în El; și, totuși existând în El și prin El, El este tot, tot ceea ce face El nu are nici un fel de limite"7. Conform gândirii
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
-o Dumnezeu și a coborât-o peste inimile lor curate" (pp. 138-139). În ceea ce privește problema înnoirii în Biserică, a metanoiei autentice, Părintele Arsenie Papacioc oferă o soluție, în sensul în care vorbim despre o schimbare reală la nivelul trăirii interioare, al ființării în Duhul lui Dumnezeu: Toate problemele și neregulile din Biserică le va judeca și rezolva Biserica cu harul ei, după rânduielile ei canonice și după îndemnul Sfântului Duh. Nu proces de înnoire în scaune, ci un proces de conștiinciozitate adevărată
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aceasta din urmă fiind caracterizată, după filosoful francez, „printr-o incomprehensiune naturală a vieții“ . Pe de altă parte, să nu uităm nici reversul atitudinii de expectativă, În măsura În care sub spectrul neputinței ni se revelează Însuși substratul natural al ființării sub semnul inteligenței, de vreme ce s-a putut scrie și „o critică a informației pure (de ordin genetic)“ ! Suntem, sau nu suntem de acord s-o antrenăm În orizontul rațiunii predispuse demersului de tip kantian, inteligența artificială rezonează cu toate manifestările
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
telefoanele să funcționeze cu destulă regularitate, ziarul la care ești abonat să-ți vină (aproape) în fiecare zi etc. etc. ! Ce ideal meschin, mic-burghez, profund minor și detestabil, într-adevăr ! Ce lipsă lamentabilă de... spiritualitate, de trăire întru duh și ființare... Visez doar un modest, foarte modest, umil de modest, întru (vorba lui C. Noica) civilizație și cultură, definitiv pătruns de astfel de aspirații profund mediocre... Aceasta este, în linii mari, imaginea Europei în conștiința individuală a românului obișnuit, a omului
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
dar și de "creație"). În aceeași constelație spirituală se situează și Romulus Vulcănescu cu studiul Mitologie românească. Soarta este numită la români Menire, Noroc, Scris, Dat (Moira la greci și Fatum la latini); ea își exercită puterea asupra preexistenței, existenței (ființării) implicit umane (a comunităților etnice sau familiale și a individului luat în parte) și postexistenței cosmice (ceruri, pământ și subpământ). Soarta acționează sub două categorii de făpturi mitice: "împuterniciții" (Ursitorii sau Ursitoarele) și "acoliții ei divini" (Zânele bune și Zânele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
noastră, lumea "albă" și lumea "cu dor”. Nașterea fiecărui om reeditează în parte, la un moment dat și într-un anume loc determinat, nașterea omului în sine. În mentalitatea arhaic-tradițională, fiecare nouă naștere circumscrie temporar trecerea ciclică din preexistență, în ființare și prin ființare, în moarte. La romani, copilul era așezat la picioarele părintelui său; iar acesta, ridicându-l în brațe, arăta că noul născut a fost primit printre ai săi. În unele sate românești, copilul e ridicat de pe pământ de către
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și lumea "cu dor”. Nașterea fiecărui om reeditează în parte, la un moment dat și într-un anume loc determinat, nașterea omului în sine. În mentalitatea arhaic-tradițională, fiecare nouă naștere circumscrie temporar trecerea ciclică din preexistență, în ființare și prin ființare, în moarte. La romani, copilul era așezat la picioarele părintelui său; iar acesta, ridicându-l în brațe, arăta că noul născut a fost primit printre ai săi. În unele sate românești, copilul e ridicat de pe pământ de către moașă și, înainte de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ce preced formele existențiale de artă. La nivelul pre-ontologic al operei de artă găsim obiectul în forma sa naturală, ceea ce numim în mod direct lucrul în sine. Prin obiect natural se înțelege ceea ce există în formă originală înainte de a lua ființare, prin facultatea creației și a imaginației, un obiect cu însușiri artistice și estetice. Lucrul în sine este pus în contrast cu evenimentul și procesul ca forme de acțiune, lucrul există fără ca ceva să se întâmple având spațialitate, dar nu și temporalitate. În
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
anumite obiecte. Dar pentru că opera are ca proprietate artisticitatea înțeleasă ca istoricitate - o evoluție infinită a umanității, înseamnă că istoricitatea joacă un rol important în înțelegerea operei de artă. Astfel, reconstrucția condițiilor în care o operă de artă a luat ființare devine o condiție necesară. Această reconstrucție trebuie să plece de la nivelul pre-ontologic al operei de artă. 3. Interogarea ontologică a operei de artă Ontologia cercetează tipul de entitate a operei de artă. Diferitele tipuri de obiecte pe care opera de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Prin intermediul simbolului și al imaginației imaginea se transpune pe fundalul psihicului, devenind o imagine transcedentală fără a fi conectată în mod direct cu obiectul de artă prin văz. Arta este supusă transformărilor ce sunt cauzate de puterea imaginii. Imaginea ia ființare și se manifestă doar în acord cu imaginația. Acest lucru ne face să gândim obiectul de artă ca fenomen. Putem gândi imaginea ca funcționând în trei ipostaze. Prima, imaginea intuițională prin care mentalul propulsează în obiectul de artă propria interpretare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
1. Prim-planul material real, cu modelare pur spațială; 2. Plan dinapoi ireal, apărând cu aceeași concrețiune, dar fără iluzia realității; 3. Strânsă legătură a celui din urmă cu cel dintâi, pentru cel ce contemplă; 4. Menținerea opoziției modalităților de ființare, în intuiție - fără desfacerea legăturii și fără scăderea concrețiunii din ireal"36. Potrivit lui Hartmann, putem numi o sculptură o operă de artă numai prin intermediul mișcării. Acest act al manifestării survine din materia mută și conduce la suprapunerea lumii ireale cu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dintre hiperbolă și litotă sunt desenele lui Pieter Bruegel cel Bătrân ce reprezintă cele șapte păcate capitale: personajele minuscule sunt simboluri ale unui păcat. Trecerea de la lumea reală la lumea ficțională are loc prin intermediul simbolului redus și izolat ce ia ființare cu ajutorul hiperbolei și al litotei. În cadrul operelor literare putem întâlni astfel de colaborări între tropii ontologici la F.M. Dostoievki, la Luis Caroll sau F. Kafka. Prin intermediul personificării, imaginile artistice ale unui animal sau obiect abstract posedă calități omenești. Acest trop
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
oral prin aceea că ea necesită o analiză a compoziției lingvistice. Fie că vorbim de opera literară în formă scrisă sau orală, ea nu poate exista în afara limbajului. Ceea ce putem spune în mod general despre opere literare este că timpul ființării lor este determinat. Romanul Ulise există de la începutul creării sale12, cu toate că existența romanului depinde de părțile sale constituente. De aceea putem determina istoricitatea sa, influența și schimbările survenite existenței sale, dar și dovedirea perisabilității sale. Faptul că opera literară poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
limbaj secundar. Astfel, calitățile fonetice nu ajută la artisticitatea operei în mod direct, ci ele joacă un rol semnificativ în producerea experienței estetice 24 și, prin urmare, duce la unicitatea operei de artă, adică la valoarea artistică. Calitățile estetice iau ființare în stratul fonetic și duc la împlinirea operei literare. În același timp, ele duc la armonii particulare ale caracteristicilor sintetice estetice ce sunt prezente cu ajutorul stratului fonetic. Rolul cuvântului vorbit este, așadar, de tip ontologic prin efortul de care depinde
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sonoritate se confundă cu ușurință și rezultă un fapt greu de acceptat, dar demonstrat și anume că acest munte sfânt era dintotdeauna Muntele Godeanu Prezentăm formele în evoluție pentru edificare: Kogaionus=Kogaionu=Kodeonu=Kodeanu= Godeanu Înțelegem că există continuitate în ființarea limbii dacoromâne, ce se pierde în negura veacurilor, că poporul dacoromân, ca și limba sa n-au putut dispărea, cum se susține, în 165 de ani de stăpânire romană numai pe un sfert din teritoriul vechii Dacii, că ne scăldăm
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
organizații similare internaționale. Capitolul 5 Sancțiuni Articolul 46 Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei următoarele fapte: a) furnizarea de date neconforme cu realitatea la dobîndirea personalității juridice a sindicatului, precum și în timpul ființării acestuia, cu prilejul efectuării comunicărilor prevăzute la art. 21 alin. 1; ... b) încălcarea de către membrii organului de conducere a sindicatului a obligației prevăzute la art. 39. ... Articolul 47 (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către persoanele desemnate de
LEGE Nr. 54 din 1 august 1991 cu privire la sindicate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107576_a_108905]