3,469 matches
-
și 1978), Agnés Pitrou (1978 și 1979), Crenner (1998). Pentru detalii, vezi Roussel (1976); Roussel și Bourguignon (1978); Pitrou (1978); Pitrou (1979); Crenner (1998). Rezultatele anchetei Întreprinse de Coenen-Huther (1994) arată că Întrajutorarea familială se desfășoară de-a lungul unei filiații care concentrează trei pătrimi din volumul de ajutor necesar unei familii. Studiile efectuate de către sociologii francezi se concentrează, În special, asupra analizei circulației ajutoarelor, a identificării „donatorilor” și a „beneficiarilor”, a evidențierii consecințelor transferurilor economice asupra inegalităților interși intrageneraționale. Acestea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau Stoffgeschichte, disociind între temă (domeniu general-abstract), motiv (concretizare a temei sub un aspect tipic) și mit (structură deschisă, modificabilă în funcție de epocă și de personalitatea artistului). Câteva studii ample, solide, sistematice ilustrează în istoria literaturii universale și românești evoluția și filiația unor motive specifice, bunăoară tema istorică în romantism, care capătă cu totul alte semnificații decât în epocile anterioare ori decât în perioada postromantică, precum și destinul unor motive literare privilegiate, cum ar fi avariția sau seducătorul, ori al miturilor moderne despre
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
promoția optzecistă, P. face, într-un fel, figură aparte printre colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din Norul de marmură, pare mai conformistă și mai conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filiația „înaltului modernism” postbelic, decât evoluția către soluțiile postmoderne. Modernismul rezidă nu atât în expresie, dicție, mijloace și recuzită, în imagistică și sintaxa specifică, cât în poziționarea filosofică. De postmodernism eul poetic al lui P. se „teme”, se pune la adăpost
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum Tudor George, Mircea Ivănescu și Leonid Dimov) sunt perceptibile pe alocuri. De filiație dimoviană este, de pildă, amplul poem „narativ” cu moneda de, care pune în scenă o „eternitate iterativă” (ca Baia sau Pasărea de argint, la Dimov), cu virtuți nelămurit alegorice. Caracteristic - sub aspectul formal, al grafiei - pentru versurile lui P. este
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
rebelă, suferința și dispariția prematură contribuie la legitimarea acestei receptări, însă ea e autorizată în primul rând de texte. Mai vechile încercări de a-l recupera integral pe poet în cadrele modernismului șaptezecist au dat rezultate limitate. Gheorghe Grigurcu semnala filiația suprarealistă, consemna ispita transcendenței, înregistra patetizarea amintirii - impersonalizată tactic prin învestirea ei în ancestral și geologic - și releva imageria onirică, reproșându-i poetului un „cinism” exagerat (inclusiv față de poezie) și recurgerea la „divagații de gust îndoielnic” și opinând, concluziv, după ce
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Într-un amplu capitol sunt studiate formele dramatice în literatura populară, începând de la basm și baladă ca monodrame concepute pentru a fi interpretate în public, la jocurile de copii și tineri, la teatrul arhaic cu măști până la cel popular de filiație cărturărească (misterele medievale, Vicleimul ș.a.) sau la alte forme implicând dialogul. Se examinează apoi momentele importante ale începuturilor literaturii dramatice: încercările școlare din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din Transilvania, compuse după modelul farsei carnavalești, apoi piesele
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
similare din proza românească interbelică. Sunt cercetate scrieri de Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, C. Fântâneru, M. Blecher, Octav Șuluțiu, H. Bonciu, Ion Biberi, Mihail Celarianu și Anișoara Odeanu. Se depistează și comentează omologii și filiații cu demersuri similare din literatura universală modernă. Urmărind diferitele variante ale conceptului, criticul surprinde și transpunerile acestuia într-o scriere ori alta. Era, în bună măsură, de așteptat ca după o asemenea investigație amplă a literaturii naționale M. să încerce
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
succesiunii „generațiilor de creație” și urmărind „momentele de ruptură” în evoluția ideii de poeticitate. Și romanele din ciclul Intermezzo pot să fie revendicate de acest sistem planetar filotextualist. M. se numără printre cei care au limpezit la noi semnificațiile și filiațiile textualismului, intervenind într-un spațiu al echivocului și al improvizațiilor. Pentru critic, în perspectivă sincronică, textul devine una dintre alternativele esențiale ale creației, pe când dintr-un unghi diacronic, el funcționează ca reper în istoria internă a expresivității literare. Aplicat poeziei
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Bernard de Clairvaux (1090-1153), Johannes Tauler (1300-1361), Jan van Ruusbroec (1293-1381), Dionisie Cartuzianul (1402-1471) sau Ioan al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a spiritualității creștine occidentale. Lăsând pe seama medieviștilor argumentarea cu probe istorico-filologice a filiațiilor existente între reprezentanții apuseni și răsăriteni ai aceluiași univers creștin, ne vom rezuma la sesizarea catolicității conștiinței „călătorului” nostru, descins dintr-o nobilă familie de protestanți din Breslau, la doar o lună după stingerea din viață, la 17 noiembrie, a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rămâne, cu toată ironia cuvenită, în această perspectivă simplistă de dinamică a grupurilor), Ciprian șiulea: Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, Compania, București, 2003. Mai recent, Ciprian șiulea a revenit la atac, prin articolul „Cultura neointerbelică și problema filiației” (Timpul, decembrie 2005, pp. 18-19), în care apare acest termen rebarbativ, neointerbelic (interbelic ar trebui înlocuit cu o noțiune descriptivă sau analitică, fiindcă e absurd să adaugi prefixul neo unui cuvânt care denumește o etapă cronologică; neointerbelic nu e similar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
turniruri simbolice, ținta sa fiind eminamente abstractă: aflarea adevărului, dezlegarea misterului, triumful onoarei. O doză de idealism romantic n-a dăunat niciodată literaturii. Prin Philip Marlowe, autorul s-a îngrijit să pună în pagină chiar mai mult decât era suficient. Filiația cavaleresc-romantică n-ar explica însă enormul succes al personajului, devenit mai mult decât un simplu detectiv flegmatic, lansat - parcă în contra dorinței sale - în căutarea aventurii și a primejdiilor cât se poate de concrete ale unei lumi dominate de stigmatul răului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
textelor teoretice ale lui Raymond Chandler (și, probabil, o dramă a scrisului său în general) provine din faptul că a ridicat, de la bun început, ștacheta la înălțimi inaccesibile cititorului său „natural”. Preocuparea cvasiobsesivă de a stabili norme, de a identifica filiații și, într-un cuvânt, de a oferi onorabilitate unui gen căruia nu-i era străină prostituția (adică remunerarea pe baze cuantificabile contabilicește) trădează o proastă așezare în raportul cu îndeletnicirea de pe urma căreia își asigura existența. Așa se explică lipsa evidentă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și, la nevoie, ar fi putut chiar deveni familiar cu unele din ideile sale. Nu m-ar mira, de altfel, ca în bizara lume academică, mereu în goană după asociații senzaționale, să se găsească cineva capabil să demonstreze existența unei filiații a existențialismului practicat de filozoful danez, după cum vor fi existând și exegeți pentru care lumea californiană străbătută de Philip Marlowe nu e decât o variantă a universului coșmaresc al lui Kafka! Abia acum, la a cincea încercare și cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
toate aceste întâmplări care, în sine, nu par să spună nimic? În ce constă „crima” Eleanorei King (metamorfozată, între timp, în Betty Mayfield)? Influența romanului polițist englezesc e, din nou, vizibilă - chiar dacă Raymond Chandler ar nega indignat o astfel de filiație. Deși la nivelul intrigii am putea fi dezamăgiți, romanul trăiește prin remarcabila complexitate psihologică a personajelor. În fond, accentul romanului Playback cade pe studiul unui caz de pierdere a lucidității, a spaimelor înfricoșătoare prin care trece un personaj care a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Pas, care scrie despre Anatole France, Pirandello, V. I. Popa, ca și despre nevoia acordării unui statut de profesionist scriitorului român, îl intervievează pe Petre C. Georgescu-Delafras, directorul Editurii Cugetarea, comentează literatura pentru tineret, criza cărții și difuzarea ei, urmărește filiația Heine, Goebbels, A. C. Cuza în promovarea ideilor de dreapta; „O carte pe zi”, un fel de cronică literară, dar fără semnătură, unde sunt consemnate Sămănătorism, poporanism, criticism de Mihail Dragomirescu, Oameni cari au fost de Nicolae Iorga, Estetica lui Tudor
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
niciodată vreo legătură cu fostul regim. Din acest punct de vedere, În acord cu Sorina Soare, considerăm că PSD a constituit principala mișcare politică a „conversiei nemărturisite” a nomenclaturii din România, Într-o structură care se voia nouă și fără filiație cu administrația comunistă. De la promovarea unui model politic „original” la social-democrație În raport cu celelalte partide politice din România, Frontul Salvării Naționale nu a revendicat nicio tradiție doctrinară, construindu-și imaginea unei structuri noi, create de contextul Revoluției din decembrie, și legitimate
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Ceașescu. Pe de o parte, reapariția partidelor istorice de dinainte de război a monopolizat legitimarea În raport cu doctrina liberală, creștin-democrată sau social-democrată. Pe de altă parte, chiar dacă prin compoziția elitelor sale FSN putea să se Înscrie În curentul partidelor de conversie, orice filiație cu fostul regim a fost negată, pentru a respinge acuzațiile vizând continuitatea În raport cu comunismul. În acest context, primul program politic al partidului, conceput de foste cadre didactice de la Academia „ștefan Gheorghiu”, a insistat asupra originii revoluționare a partidului și a
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Familia”, „Argeș”, „Echinox”, „Convorbiri literare”, „România literară” (revistă în care ține, din 1992, rubrica „Cerșetorul de cafea”) ș.a. Este laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” (2002). Aparent, într-o primă instanță, poezia lui B. s-ar situa în filiația liricii de contemplație domestic-bucolică ori gospodăresc-intimistă a unor simboliști și postsimboliști români din primele decenii ale veacului al XX-lea. S-a vorbit și despre descendența sa din G. Topîrceanu, legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Arghezi și Ion Barbu. Totuși, aceste afinități ori coincidențe nu dau seama integral de panoplia și maniera poetului, din care răzbat incontestabil accente goliardice, uneori villonești, mai ales în nerușinat-candidele epitalamuri, irmoase ori invocații erotice. Oricum, nu în asemănări ori filiații stă valoarea poeziei lui, ci în originalitatea extrem de rafinată a „formulei”. În pofida „modestiei” aparente, a caracterului „insignifiant” , așa-zis mărunt, anodin și intimist al tematicii, a candorii angelice a liricii sale, B. ocupă în tabloul poeziei românești postbelice un loc
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
semnificația este întărită. În schimb, oricât de morbidă ar fi reprezentarea, dacă cel ce visează bea sânge, înseamnă că înmagazinează forța spirituală, imagine pe care o regăsim în ritualul împărtășaniei. Sângele are și o semnificație afectivă. Este legătura ce atestă filiația: membrii unei aceleiași familii sunt numiți «de același sânge». Iată de ce amestecul sângelui mai multor persoane ar trebui să creeze această legătură («frați de sânge»). Fără a mai lua în considerare că ceea ce este legat prin sânge este indisolubil și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ea trebuie să-și fie asemănătoare, dar și să fie suficient de distinctă de modelul său, pentru a putea să apară ca imagine, și nu ca ființă originală. Ca atare, imaginea este întotdeauna inseparabilă de o înțelegere în termeni de filiație. Fiind imaginea a ceva, ea trimite inevitabil la originea sa și pretinde așadar să fie gândită prin intermediul paradigmei genealogice. În mod simetric, de altfel, nu există imagine decât dacă o realitate, ideală sau materială, se reproduce, adică iese din sine
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și pretinde așadar să fie gândită prin intermediul paradigmei genealogice. În mod simetric, de altfel, nu există imagine decât dacă o realitate, ideală sau materială, se reproduce, adică iese din sine și dă naștere la ceva diferit de sine însăși. Zămislirea, filiația și genealogia constituie așadar câmpul metaforic privilegiat pentru a gândi imaginea, de vreme ce orice reproducere tinde să producă o înrudire și deci nașterea unei imagini (Wunenburger, 2004, p. 128). Citatul de mai sus, un pic cam lung, dă seama de această
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
un pic cam lung, dă seama de această prelungire a realului în lumea imaginară. Existența nu se reduce doar la factualitate, la lucruri concrete, direct reperabile în mediul proxim. Totodată, putem trage concluzia că între cele două lumi sunt multe filiații; la o adică, ele comunică, se stimulează și se întrețin reciproc. Virtualizarea este generată de însăși puterea structurantă și forța imaginativă a gândirii și limbajului. Prin limbajul oral sau scris se depășește datul concret, pentru a-l manevra dincolo de circumstanțele
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
analizei, pe care a dus-o până la virtuozitate. Studiile lui fac impresia unor bogate dosare de istorie literară, subiectele fiind tratate până la epuizare. Această pasiune prezintă un pitoresc necontestat, dar și un mare inconvenient. Spiritul lui iubitor de detalii, de filiații duse până-n pânzele albe, devine prizonier al hățișului de informații. De multe ori, se găsește în cazul aceluia care, din cauza mulțimii arborilor, nu mai poate distinge pădurea. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Petru Maior, Cernăuți, 1893; Procesul episcopului Ioan Inochentie Clain, Caransebeș
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
în gerul care ne înțeapă buza...” (Inutil iubito). Convins că „în poezie nu există inspirație, ci doar căutare”, la a doua întâlnire cu poezia, în Franța, găsește în Isidore Isou un model cu care propria-i atitudine se poate identifica. Filiația recunoscută cu părintele lettrismului constituie imboldul spre continuitate. Giancarlo Vigorelli, prefațatorul celei de a doua ediții italiene de poezie, apărută în 1983, a observat că scriind în franceză precum Tristan Tzara, B. Fundoianu ori Gherasim Luca, A. nu-și „francizează
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]