1,926 matches
-
în 1994 - visiting professor la universitățile din Napoli și Salerno. Între 1999 și 2001 predă la Universitatea Ca’Foscari din Veneția, aici fiind și director adjunct al Centrului Român de Cultură și Cercetări Umaniste. Ales vicepreședinte al Societății de Științe Filologice din România, este și membru în consiliul de conducere al Societății „Limba noastră cea română” din Republica Moldova, coordonator al Centrului de Cercetări „Logos”, coordonator al programului de cercetare „Studii eminesciene” la Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” din Ipotești, membru
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
Secolul 20”, „Steaua”, „Zorile”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”. Multilateral în preocupări, spirit enciclopedic, J. manifestă multă vreme un interes aproape egal pentru științele pozitive (matematici superioare) și pentru cele umaniste. Treptat, preocupările lui se centrează pe aria disciplinelor filologice, ajungând la rezultate notabile în domeniul istoriei literaturii și culturii, al esteticii și stilisticii, al limbii literare și literaturii comparate. Studiile sale despre Bergson și Valéry, Rabelais, Voltaire și Hugo îmbogățesc cultura română cu sinteze prețioase. Pasionat romanist, J. dovedește
JACQUIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
al Facultății de Filologie, responsabilitate pe care o va avea timp de aproape două decenii. Profesor universitar din 1957, I. a condus, de asemenea departamentul de lingvistică al Filialei Iași a Academiei Române și a fost secretar al Societății de Științe Filologice. Articolele cu care I. debutează în 1935 în revista năsăudeană „Vatra” revelează problema care va capta întreaga viață interesul omului de știință, și anume aceea a limbii literare românești. Această problemă este abordată în ultimă instanță în sutele de studii
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să fie Agripina (apărută în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea exceselor de orice soi. În versuri, Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 ia în râs anumite jargoane (jargonul administrativ împestrițat cu termeni rusești, exprimarea înțesată de vocabule neogrecești). Ca autor dramatic
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
versuri, Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 ia în râs anumite jargoane (jargonul administrativ împestrițat cu termeni rusești, exprimarea înțesată de vocabule neogrecești). Ca autor dramatic, I. nu-și uită preocupările lingvistice. În „farsa filologică” Babilonia românească (1860), el atacă, într-o șarjă groasă, limbajul împestrițat de grecisme și slavonisme, italienismul heliadist, „ciunismul”, ortografia nouă cu alfabet latin, franțuzismul. Având meritul întâietății în dramaturgia românească de inspirație istorică, piesa Mihul. O trăsătură din rezbelul lui
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
ideologiei literare. Lucrarea - prevăzută, cum rar se întâmplă, și cu un indice tematic - a fost mult folosită la vremea sa și datorită faptului că marea majoritate a articolelor erau scoase pentru prima dată din paginile periodicelor și editate - cu scrupul filologic - în volum. Istoria literaturii române (I, 1969; Premiul Uniunii Scriitorilor) are în vedere, la rândul ei, mai cu seamă ideologia literară și culturală, surprinsă în contextul istoriei politice și sociale românești și europene. Cele cinci mari secțiuni - Epoca genezelor (sec
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
O anume chestiune lingvistică, lupta pentru limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit Duca și Eufrosin Poteca în care, pe lângă disputa filologică între fostul profesor al Academiei domnești din București și elevul său17, se simte legătura profundă, de cultură și educație, între doi cărturari de elită. Integrând spațiul intelectual românesc proiectelor specifice popoarelor balcanice în prima jumătate a veacului XIX, Alexandru Zub
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
români și greci, transpunerea actului de cultură în limba vorbită și necesitatea luministă de ridicare a nivelului cultural al poporului. La începutul secolului XIX, spunea neoelenistul, câțiva scriitori curajoși din Țara Românească și Moldova caută să pună bazele unui program filologic naționalist, după exemplele predecesorilor greci, încercând să scrie într-o limbă „necanonizată“19. De altfel, cultura română resimțea acut, în prima jumătate a veacului XIX, lipsa traducerilor, pe când limba literară căuta încă echivalente pentru numeroasele neologisme. Cum limba greacă era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
perspectiva întregii literaturi române, iar comentariile vizează mai ales conținutul etnic și social. Utilă prin corectitudinea informațiilor și prin obiectivitatea analizelor este lucrarea Aron Pumnul - Mihai Eminescu (1943). Chiar dacă își propune „reabilitarea” lui Aron Pumnul, L. discută cu luciditate opiniile filologice și literare ale profesorului cernăuțean și cu discernământ relațiile dintre aceste opinii și opera eminesciană. După sumara și incompleta antologie Scriitori bucovineni (1924), L. a alcătuit, în 1938, o lucrare în două volume, Antologia scrisului bucovinean până la Unire, cuprinzând o
LOGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287846_a_289175]
-
László (21.I.1919, Țeline, j. Sibiu), traducător. După ce învață la Colegiul Reformat din Cluj luându-și bacalaureatul în 1937, urmează cursurile Facultății de Drept a Universității din același oraș, obținând și titlul de doctor în drept. Face ulterior studii filologice și economice în Italia și în țară. Este, succesiv, avocat și judecător adjunct la tribunalul din Cluj (1942-1946), apoi se mută la București, unde, după o scurtă perioadă în care activează ca secretar cultural al Alianței Populare Maghiare (1946-1949), va
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
al romanistului Leo Spitzer, la Marburg, unde a predat un curs de introducere în limba și cultura română. Efectuează stagii de studii la Roma, Trieste, Veneția, Zürich, Berlin, Giessen, Heidelberg, Frankfurt am Main, Leipzig, Paris, Viena. Devine apropiatul unor somități filologice ca Matteo Bartoli, Karl Jaberg ș.a. În 1931 este numit conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, iar în 1934 câștigă, prin concurs, titlul de profesor titular la Catedra de limbi și literaturi neolatine a aceleiași
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
formație enciclopedică, cu preocupări în mai toate domeniile umanisticii, autoritate internațională indiscutabilă în aria filologiei romanice, G. a simțit o continuă atracție față de sferele literaturii, relațiilor interculturale, comparatismului literar și folcloric, izvoarelor istorice și istorico-literare. Beneficiind de extraordinara sa pregătire filologică și de posibilitatea de a avea acces la marile biblioteci europene, inclusiv la Biblioteca Vaticanului, G. descoperă, transcrie și editează numeroase și importante documente medievale privitoare la istoria națională, încercând să dovedească „vechile noastre legături culturale cu Occidentul”. El dă
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
optzeci de ani ai marelui savant (1936) -, deoarece el a făcut cunoscute Angliei viața și literatura românească, folclorul și legendele timp de mai bine de o jumătate de secol.” Parte din sutele sale de articole și studii pe teme lingvistice, filologice, folcloristice și literare au fost adunate într-o cuprinzătoare ediție de autor, Studies and Texts in Folklore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology (I-III, 1925-1928). Deși concepută încă din tinerețe, G. publică abia după stabilirea în Anglia
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
lui Herodot, publicată însă în 1902. Va da în transpunere românească alte trei volume ale Istoriilor, tipărite la Berlin (1894) și București (1912, 1915). Traducerea din Herodot e făcută după original și însoțită de savante adnotări, de comentarii geografice, etnografice, filologice, precum și de hărți, lucrate, toate, pe baza unui material bibliografic impresionant. La sugestia lui Ion Ghica, pe atunci director al Teatrului Național din București, G. traduce în românește tragediile shakespeariene Romeo și Julieta (publicată în 1882) și Hamlet (rămasă în
GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287257_a_288586]
-
1999, Veneția cu vene violete - 2002, Kore-Persefona - 2004) și prozatoare (cinci volume publicate, Între care Tricephalos - 2002, Nebulon - 2005, Nașterea dorințelor lichide - 2007). Sanda Cordoș, absolventă a Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția română-latină (absolvită 1988); doctorat În studii filologice (2000). Actualmente este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Autoare a cărților: Literatura Între revoluție și reacțiune. Problema crizei În literatura română și rusă a secolului XX (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1999; ediția a II-a adăugită
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
creației”, pe care caută să le depășească printr-un subtil „ritual” de provocare a Muzei. De o acribie fără cusur și contând pe un exersat fler detectivistic, D. s-a afirmat ca un editor pe care se poate conta. Toaleta filologică a textelor pe care le îngrijește este ireproșabilă, de remarcat fiind și glosările de escortă, unde își fac loc atribuiri, rectificări, câteodată (re)descoperiri (cum ar fi, de pildă, o prelucrare a lui D. Anghel după Lermontov). Cele mai interesante
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
cu semnificații noi în istoria civilizației, căci devenirea modelelor umane este doar o parte a istoriei culturii, cu acuzate finalități educaționale. După acest itinerar instructiv în spațiul culturii universale, D. revine la aria românească, evidențiind direcțiile istoriografiei de la noi - istorică, filologică, estetică, de idei ș.a. Schițând jocul permanențelor și al modelelor, autorul conchide că înclinația spiritului românesc spre sinteza umanistă, potențată de ideologia luminilor, a subsumat influențe orientale și occidentale, hotărând o particularitate a culturii noastre. Tehnica relației fragment-întreg guvernează metodologic
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
39; Selma Lagerlöf în corespondență cu Coca Farago (publ. George Sorescu și Ion Deaconescu), MS, 1977, 3; Istoria Teatrului Național din Craiova, Craiova, 1978, 226, 251; Brădățeanu, Istoria, II, 376-377; Lelia Trocan, Coca Farago și lumea scrierilor sale, AUC, științe filologice, 1981, 57-61; George Mihail Zamfirescu, Mărturii în contemporaneitate, II, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1983, 72-78; [Coca Farago], ADLTR, F-28, F-29; Firan, Profiluri, 315-318; Stolnicu, Printre scriitori, 155; Radu Gyr, Calendarul meu, îngr. și pref. I. Popișteanu, Constanța, 1996
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
activitatea sa punând în evidență un centru tipografic și cultural mai puțin cunoscut. Repere bibliografice: I. Crăciun, Catechismul românesc din 1544, Sibiu-Cluj, 1945-1946; Arnold Huttmann, Pavel Binder, Prima carte tipărită în limba română, „Călăuza bibliotecarului”, 1965, 2; Ion Gheție, Considerații filologice și lingvistice asupra „Evangheliarului din Petersburg”, SCL, 1966, 1; Alexandru Mareș, Observații cu privire la „Evangheliarul din Petersburg”, LR, 1967, 1; P.P. Panaitescu, Primele texte tipărite românești, AST, 1967, 5; Alexandru Mareș, O ipoteză care nu se confirmă: tipărirea primelor cărți românești
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
germanistica din România, cercetată pe larg mai ales în volumul Deutschunterricht in Jassy. 1830-1992 (1993), precum și în culegerea de studii Traian Bratu și germanistica ieșeană (1982), pe care o îngrijește. Întemeiate pe o documentare vastă și pe o solidă pregătire filologică și istorică, acestea urmăresc punțile de legătură dintre culturile română și germană, stabilite prin intermediul învățământului liceal și universitar, prin contribuția exegeților care au avut în vedere relațiile dintre cele două literaturi. Interesul lui F. s-a îndreptat apoi către viața
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
la administrație. Emigrează în Austria, unde se căsătorește cu fiica unui funcționar superior, ajungând director al unei fabrici de hârtie din Kröllwitz, lângă Halle, în Germania. Bun cunoscător al foclorului din Banat și al literaturii române, înzestrat cu un talent filologic nativ, F. este la curent cu traducerile de poezie și proză românească apărute în Germania. Din Viena se adresează în scris Astrei (18 iulie 1881), cu rugămintea de a i se trimite literatură română în scopul editării unui volum de
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
este ales, în 1970 și în 1977, șef de catedră, în 1971 prodecan, iar între 1972 și 1976 decan. Din anul următor, după reunficarea facultăților de limbi străine, va fi decanul noii instituții până în 1986, anul unificării întregului învățământ superior filologic bucureștean sub emblema Facultății de Filologie, căreia îi este prodecan. În 1987 este trimis ca lector de limba și civilizația română la Paris IV - Sorbona, din 1988 până în 1991 fiind profesor la Institutul de Limbi și Civilizații Orientale din Paris
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
franceză). Președinte al Grupului Român de Semiotică (1972-1989), al Societății de Lingvistică Romanică, al Societății de Lingvistică, al Grupului Român de Lingvistică Aplicată, este totodată membru al Societății de Lingvistică din Paris și al Asociației Scriitorilor de Limbă Franceză. Activitatea filologică și literară a lui M. se construiește de-a lungul unei jumătăți de veac, privilegiind, pe rând, diferite coordonate. Primul centru de interes, care îi marchează nu numai începuturile, este lingvistica (publică, în 1955, articolul Noțiunea și cuvântul în volumul
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
ne-a parvenit în două redactări: prima, mai accesibilă, trebuia să fie înțeleasă imediat; cea de-a doua este reelaborată și mai corectă din punct de vedere gramatical și literar. BIBLIOGRAFIE. Rânduiala Sfântului Benedict a constituit obiectul unei intense activități filologice și erudite. Îl trimitem pe cititorul interesat la indicațiile bibliografice care se găsesc în marile ediții comentate și doar amintim aici valoroasa ediție comentată, în șase volume, elaborată de A. de Vogüé în colaborare cu J. Neufville, în SChr 181-186
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cultural bizantin. Exegeza alegorică rămâne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala antiohiană); în exegeza textului biblic, sunt lăsate deoparte cu desăvârșire problemele cu caracter filologic și istoric. Bibliografie. Pentru o primă informare, R. Devreesse, Chaânes exégétiques grecques, DBS I, 1084 sq.; S. Leanza, L’esegesi biblica cristiana antica: scolii e catene, în AA.VV., Esegesi, Parafrasi e Compilazione in età tardoantica. Atti del Terzo Convegno
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]