6,379 matches
-
și plin de viață cu care mă iubisem în nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi din gustul despărțirii, al fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să doarmă. Simion s-a apropiat cu sfială de ea și i-a mângâiat cu un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dorește să-și depășească condiția de fiică a unor lucrători ocazionali cu ziua și cu pardoseala încăperilor unsă cu pământ în amestec cu balegă de cal, în preajma sărbătorilor, întocmai ca la Puțureni. Liniștea de-acasă a curentat-o cu niște fiori reci prin tot corpul: o fi leșinat cel mic, bietul de el, de foame, firește! Sau poate s-o fi întâmplat ceva și mai rău, a admis surioara. Când colo, ce să vezi?! În pragul casei și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
intitula. Punct luat în vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua rece și veche. Era fierbinte. Îl priveam în ochi și inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înfăptuiește crime pentru a stăpâni moartea. Mama și veghea îmi lipsesc. Au plecat. Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Se pregătise din timp, și foarte bine. Știa perfect ce să facă. Avea să vină cu siguranță o comisie sucită. Chiar avea impresia cum că întâlnise pe unul dintre ei. Avea să fie oricum o zi obositoare. Ieși afară. Un fior rece. Căzutul unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el. Și pentru că pentru trupul meu (ce-mi place cum simte trupul meu) există clar, în acel moment (și numai acel moment există, prezentul se simte), în mod cert, el. În clipa următoare scenei de iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trupul meu) există clar, în acel moment (și numai acel moment există, prezentul se simte), în mod cert, el. În clipa următoare scenei de iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient și atent la mine. Tot timpul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut, o apăsare fină pe buzele mele. Țineam amândoi ochii deschiși, fapt ce nu diminua farmecul, ci împreună cu lumina albă a zilei, liniștea incitantă, era și mai plăcut. Atingerile sale îmi provocau fiori de plăcere, iar el nu se mișcă din șezut din fața mea de pe canapea decât după un timp de mângâieri, pentru o apropiere (fizică, căci eram deja intimi, cât se poate de intimi) o învăluire dulce. Ne potriveam perfect și, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sărutat-o pe Cecilia în poartă n-a simțit aceeași plăcere ca acum. Îi venea s-o strângă în brațe și s-o sărute toată, pe ochii aceea frumoși, pe buzele acelea cărnoase, pe obrajii îmbujorați. S-a stăpânit, dar fiorul plăcerii l-a simțit până în măduva oaselor deopotrivă cu Cecilia, care roșise de emoție. Și mai mult o iubea pe fata din parc care prin stânjeneala și îmbujorarea feței dovedea pudoare, curățenie morală. Cunoscuse multe fete, chiar făcuse dragoste cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
În timp ce Matei o ungea pe spate, cu sau fără voia lui, mâinile i-au alunecat spre sânii fetei. —Ce faci Matei? Ai greșit direcția? l-a întrebat Cecilia. El nu și-a retras mâinile a căror atingere a stârnit un fior de plăcere în amândoi. Nu degeaba se spune că medicii sunt păcătoși, i-a făcut observație Cecilia, dându-i mâinile la o parte. Voi cunoașteți corpul omenesc; îl consultați, îl tratați, tăiați mâini, tăiați picioare, aduceți bebeluși pe lume, de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Îți mai amintești când am făcut sex ultima dată? —Nu mă lua cu din astea. -insist să te gândești, iubitule! — Acum vreo trei luni când ai insistat, deși eu nu mai eram cu tine, îi răspunde Matei cuprins de un fior de teamă să nu-i spună ceea ce nu ar fi dorit. Ne-am simțit bine atunci. Îți aduci aminte? Nu mai făcusem sex de multă vreme și ai cedat. Din cauza ta. Tu m-ai tot bătut la cap. Dar ți-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ușor și cu mințile rătăcite... În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 77 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte, fără proces! Mă întreb: cine poate să cunoască toate îndoielile îngrozitoare ale sufletului omenesc și toți fiorii, ce îl scutură? Această întrebare este sortită să rămână fără răspuns. Tocmai de aceea, ei bine, niciodată soluția sinuciderii nu trebuie privită nici ca pe o faptă eroică, nici ca pe o decizie josnică și demnă de disprețul lumii; ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acele clipe, să scoată vreun cuvânt măcar, ci înghiți cu greutate, de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește. Era palidă de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc pământul de sub picioare, căci picioarele îi paralizaseră complet. Parcă plutea, plutea pe spaimă! Cu toate acestea, ea încercă să facă câțiva pași
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot mai des și mai des coșmaruri oribile, fir-ar să fie! De ce, mă-ntreb, am atâtea coșmaruri? Și, de cele mai multe ori, mi se întâmplă să visez numai draci. De ce visez numai draci? Mereu, când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru ce ghicise c-o să vină la un moment dat, deși cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la auzul acestor cuvinte se împotrivea mereu, atât cât îi permiteau puterile în starea în care se afla. Astfel, Șerban renunță, în cele din urmă, la idee și rămase țeapăn și palid la marginea patului cu pricina. Era ca lemnul. Fiorii aceia reci de pe spatele lui se preschimbară demult în gheață, încât nu mai ajunse să simtă nimic altceva, decât pe ea, gheața! Și nu este de mirare, căci, într-adevăr, dacă cititorul a avut prilejul de a încerca pe propria
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încât nu te mai lasă să te concentrezi decât la motivul pentru care a apărut ea, spaima! Exact în starea 192 Rareș Tiron aceasta neplăcută se găsea acum și Șerban, fiindcă mintea și fiecare părticică din trupul său tremurau de fiori și de emoție față de orice fel de schimbare în rău, ce ar fi putut să apară cumva în starea de sănătate a Victoriei de la acel moment. În sufletul lui, trebuie spus, se formase un gol imens, care îl neliniștea crunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-și ridice privirea, pentru a descoperi ceea ce eu însumi zărisem cu câteva secunde mai înainte: o femeie se apropie agale de pubele, ducând în mâini pâine, niște resturi de mâncare gătită și un vas cu apă. Simt, brusc, un electrizant fior mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și reface puterile secătuite, primea, la capătul mortificărilor sale îndelungate, orez și lapte de la tânăra Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ajutăm la marele eveniment. Trei zile și trei nopți avea să ardă focul, neîntrerupt, vegheat în permanență de echipe care făceau cu schimbul, bizare și anacronice vestale (de fapt, aproape o săptămână dura întregul proces, însă eu îmi repetam cu fior "trei zile și trei nopți" ca pe o formulă magică, gata să conjure demonii adâncurilor). Demonii adâncurilor, dar și domnița din pin, pe care o rugam să coboare, cu pletele verzi unduind, și să-și însoțească, în foc și în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au început să vină două armate de șerpi. O armată a trecut pe lângă ei și au urmat drumul spre miazăzi, iar cealaltă a înconjurat locul unde se găsea Stup. Erau atât de mulți șerpi încât pe Stup l-au trecut fiorii și s-a învinețit de frică, deși Căiță îl încuraja cum putea mai bine: -Fii cuminte, băiete, nu te vom părăsi. Fii încredințat că pe acest nenorocit îl vom omorî cât de curând și ... N-a terminat de spus pentru că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
parcă În delir, Își descrie Jucătorul starea, și am Împins toată această sumă pe roșu - și deodată m‑am dezmeticit ! Și numai o singură dată În toată seara aceea, de‑a lungul Întregului joc, spaima a trecut prin mine cu fiori reci și mi‑a făcut mîinile și picioarele să tremure. Am perceput cu groază și mi‑am dat seama fulgerător : ce Înseamnă pentru mine acum să pierd ! În miza aceea era toată viața mea !“ Numai miracolul, deci ceva ce ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
într-un oraș de morți, a cărei lume e rece, tainică și pustie. Citesc cu nesaț rugăciunile scrise pe crucile și soclurile fiecărui mormânt, unde se destăinuiesc cele din urmă dorințe ale celui ce a murit și mă cuprinde un fior de groază și milă. În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
țâșneau valuri groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să privesc ce face această lume tristă și îmbrăcată-n negru. Ce să vezi, prietene? Un fior de spaimă, amestecat cu ură și scârbă, mi-a cuprins toată ființa, când mi s-a spus de o femeie, că această casă este "Crematoriul", adică o casă unde se ard morții. Am stat până la sfârșit și am văzut cum
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]