1,015 matches
-
de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns ca duhul să prindă trup pe pământ. Poetul, cu numele șters și pierdut, s-a retras sub pavăza muntelui, făcîndu-se prieten înaltelor piscuri de piatră. Și neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului flancat de albe și negre solstiții mare și singur. Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul că Dumnezeu răpitu-și-a singur putința-ntrupării. Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări, nici tenebrele. Și nu l-a schimbat în cenușă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
securi și de lănci, marșul cohortelor, roțile de care, nechezul cailor. Acestea toate, la rândul lor, acuma nu mai sunt, dar morții cei mai vechi, aceia mai ascultă la drumul care suna pe pământ. Așa închipuiau romanii cimitirul: un drum flancat de două rânduri de tăceri. Aceasta-i metafizica romană: un Drum. Un drum ce-naintează printre morți, nu printre vii.
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
România Mare a amărâtului târât prin tribunale pentru c-a trecut strada prin locuri nemarcate, sau a tâlharilor posesori de imunitate? Despre felul jenant în care Adrian Păunescu își promovează propriul clan aproape că nu mai e nimic de zis. Flancat de-un fiu ce zdrăngăne afon (părerea mea) la ceva care aduce a chitară și de-o fiică lipsită de orice har artistic � din nou părerea mea), Adrian Păunescu nici nu cred că-și dă seama ce rău le
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
ca mărime din lume, după Pentagon, înaltă de 86 de metri, cu fațade lungi de 276 de metri, întinzându-se pe o suprafață de 6,3 hectare. Conform proiectului, fațada principală trebuia să privească spre un bulevard drept, larg, triumfal, flancat de blocuri masive, cu apartamente pentru favoriții regimului, care depășea lungimea parizianului ChampsÉlysées. Dacă centralizarea era o caracteristică a domniei lui Ceaușescu, este de înțeles că instrumentele puterii sale trebuia concentrate într-o singură zonă. Astfel, adiacentele acestui bulevard, botezat
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
ficțiune, cei doi regi erau amici buni în realitate și puteau fi văzuți în orice seară la birtul actorilor de lângă Teatrul Național. După cei doi bărbați vestiți, mirosind a levănțică împotriva moliilor, dar din coapsa cărora ieșise toată românimea, veneau, flancați de soldații lor cu zale și chimire de piele, cu coifuri de fier lustruit, alți voievozi ai neamului, fiecare înveșmîntat ca în tabloul ce-l reprezenta, de parcă ar fi avut doar un singur rând de straie, fiecare cu însemnul după
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zâmbind cu pomeții lui asiatici. Vasile apucă să le vadă doar pe țărancele române care urmau, tinere și grațioase în fotele lor dar cu fețe de îngrămădite, ce duceau pe o periniță de catifea coroana regală, apoi pe prizonierii turci flancați de dorobanți. Veneau apoi carele, trase de boi, huruind printre casele cu mai multe caturi și umplând podul de balegi fierbinți. Cei din marile căruțe trebuiau să închipuie, trecând prin fața baldachinului regal, mărețe tablouri vivante, dar deocamdată ședeau pe loitre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
castrum roman, devenit acum un punct militar întărit a burgunzilor; acolo unde fusese Pretoriul locuia Gundovek cu cei din suita lui. Mergând cu privirea mai departe, către Apus, marcomanul putea vedea panglica lucitoare a Rhonului, ce părăsea adâncitura lacului, șerpuind, flancat de vechiul drum consular, peste înălțimi îmbrăcate în păduri. Două villa, aparținând, cu siguranță, aristocraților romani, puteau fi văzute odihnindu-se în splendida văioagă mărginită de coline înverzite. La miazăzi, orizontul era închis de lanțuri înalte de munți, iar pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce înaintau la trap ușor, rotindu-și mereu privirile ca să cerceteze pădurea. După ei, la o distanță de circa patruzeci de lungimi de cal, apăru pe cărare întregul grup, în fruntea căruia se găsea un om cu o înfățișare autoritară, flancat de un tânăr sub douăzeci de ani. în spatele lor, mânat de un vizitiu în vârstă, venea un car pe două roți, nu foarte mare, dar elegant, acoperit de un coviltir de culoare violacee, cu încrustații în aur; imediat după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce le aveau înainte. O fantă de lumină se deschisese în pătura de nori care, până atunci, acoperise valea; un mănunchi de raze se reflecta acum în apa nu prea adâncă a râului, iar reflexele strălucitoare însuflețeau verdele ierbii care flanca albia sa pietroasă și pe acea mai întunecat al brazilor din jur, care alcătuiau fundalul pregătirilor de luptă. în tăcerea apăsătoare din vale, Sebastianus putea auzi limpede, din când în când, fornăitul cailor robuști ai burgunzilor, plescăitul infanteriștilor în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu mâna și întreg detașamentul se puse în mișcare pe câmpie, ținându-și caii la trap mărunt. Hunul striga și se zvârcolea, învârtindu-se cu frânghia deasupra rugului său. Palidă la față, cu fălcile încleștate, Frediana privea drept înainte. Sebastianus, flancat de alan, se păstra la o distanță de o jumătate de lungime de cal mai în spate și nu îndrăznea să se apropie de ea. încă nu-i venea să creadă că era adevărat ce văzuse, însă urletele hunului îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei doi, cel puțin la prima vedere, nu dădea vreo atenție tânărului ofițer aflat în picioare, în spatele lor, și care, ținând sub braț coiful împodobit cu pene, stătea în așteptare, în mijlocul a ceea ce fusese biroul marelui împărat. Aleile frumos pavate, flancate de șiruri de chiparoși, erau străbătute fără încetare de mici grupuri de ofițeri de rang mai mic ori de curieri, servitori, cantinieri, magistrați ai cetății, furnizori, petiționari care veneau pentru a douăzecea oară, cel puțin, să solicite o audiență ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
servitorului care îl ajutase în timpul ritului și își luă apoi bastonul din mâinile lui. Sprijinindu-se cu o mână în baston, iar cu cealaltă pe umărul băiatului, coborî cele două trepte ale templului și se îndreptă, șchiopătând, pe cărarea pietruită flancată de șiruri de mirt, ce ducea la zidul înconjurător, unde se deschidea o poartă secundară - ieșea pe acolo pentru a nu atrage prea mult atenția. Cele două femei îl însoțiră și își luară respectuos rămas bun de la el. încă stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de observație, Sebastianus se cățără - cum făcuseră și alții, de altfel - pe lemnăria unui car răsturnat în stradă și putu să distingă atunci, în curtea din fața Catedralei, figura lui Anianus, ce ținea în mână cârja pastorală și îmbrăcase stola episcopală. Flancat de clerici și de milițienii care îi făceau loc, prelatul vorbea mulțimii, în mijlocul căreia câte unul se întorcea, cerând să se facă liniște, către cei care stăteau ceva mai în spate. Mulți îngenuncheaseră, în mod evident la îndemnul său, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndemnă, aproape cu furie: — Alergați și vedeți, vă zic! Convinși, oamenii, zeci de bărbați și femei se supuseră acelei vibrante chemări și se puseră în mișcare, rupând rândurile compacte ce formau mulțimea și apucând-o cu frenezie pe strada ce flanca episcopia și ducea până la bastionul indicat de Anianus. O clipă mai târziu, atenția lui Sebastianus fu atrasă de strigătele de alarmă ale unor soldați aflați alături de el și de un ropot amenințător de copite pe caldarâm. întoarse din nou privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
culoarea cerului, limpezi, plini de evlavie, străluceau lacrimi de bucurie. 20 Balamber mergea pe străvechiul drum roman, ținându-și calul la pas; înainta nepăsător și distrat, cu privirea ațintită înainte, fără să ia în seamă șirurile nesfârșite de copaci ce flancau drumul. De fapt, era obosit să-i tot vadă mereu și mereu. De două zile în retragere, armata marelui rege traversa o regiune împădurită, urmând în mare linia drumului, dar ieșind cu mult în afara sa; în vreme ce carele erau obligate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stejar, traversând în zbor pârâiașele, răvășind și călcând în copite lanurile de grâu. Bubuitul cadențat și asurzitor al pașilor sutelor de cai nu lăsa să se audă decât slab și doar pentru scurte momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii ce flanca râul, Balamber vedea deja plutind norul de praf ridicat de două armate în luptă. Când ajunse mai aproape, văzu năvălind dintre copaci mulți oameni în fugă, cei mai mulți servitori și scutieri ai războinicilor gepizi, care mergeau cât puteau de repede în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sau începutul secolului XIV și se presupune că a fost paraclisul primei curți domnești, a cărei întemeiere se pierde în legendă. Planul dreptunghiular de tip bizantin al primei biserici, compartimentat în naos și pronaos, „terminat la răsărit cu absida semicirculară flancată de două absidiole” corespundea celui mai simplu și mai vechi model arhitectural religios. Cea de-a doua biserică, ce se găsește în interiorul curții domnești, s-a înălțat, se pare, pe ruinele unui mai vechi lăcaș de cult din secolul XIII
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
peste ani încă din timpul domnitorului Petru Rareș. La plecare, măicuța a ținut să ne arate stema Țării Moldovei din timpul lui Petru Rareș și ne-a explicat că aceasta este reprezentată prin capul de bour cu stea între coarne, flancat la dreapta de soare, iar la stânga de semilună. Ne-am luat rămas bun de la măicuță, mulțumindu-i pentru cuvintele de suflet și promițându-i că vom reveni. Iar pentru că orice promisiune trebuie respectată, am găsit momentul prielnic de a ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
peste ani încă din timpul domnitorului Petru Rareș. La plecare, măicuța a ținut să ne arate stema Țării Moldovei din timpul lui Petru Rareș și ne-a explicat că aceasta este reprezentată prin capul de bour cu stea între coarne, flancat la dreapta de soare, iar la stânga de semilună. Ne-am luat rămas bun de la măicuță, mulțumindu-i pentru cuvintele de suflet și promițându-i că vom reveni. Iar pentru că orice promisiune trebuie respectată, am găsit momentul prielnic de a ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mulțime de vizite diplomatice alături de lideri din tot felul de țări ale Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri la o demonstrație muncitorească în timpul protestelor de la Uzinele Grivița, dovada cea mai clară a spiritului tău revoluționar. Ce s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ghips și Cap de Piatră să se întoarcă în Capitală și să continue represiunile. O să iasă prost, Petrică, încep să se văicărească Bulgarul și Croitorașul, privind înspre cordoanele Armatei care se apropie pas cu pas ținîndu și automatele în cumpănă, flancînd tancul ale cărui șenile scrîșnesc lăsînd urme în asfalt. Nu vă pierdeți cumpătul, n-o să ni se întîmple nimic, încearcă Petrică să-și țină oamenii aproape, acum o să vedem cîți bani face fiecare. — S-o spună oricui, dar nu mie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
metri distanță și începem să trecem în revistă ce avem înaintea ochilor așteptîndu ne totuși ca dușmanul să apară de undeva pe neprevăzute și să ne ia ca din oală. În mijlocul șoselei, de-a curmezișul, un IMS cu cauciucurile dezumflate, flancat într-o parte de un container de gunoi răsturnat, iar în cealaltă de vreo cinci sau șase trunchiuri de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de-al lui Hess. În mai puțin de o oră, bărbierit, Îmbrăcat și cu sacul de rufe de spălat după mine, eram În Alexanderplatz, zona cu cel mai mare trafic din estul Berlinului. Când vii dinspre Neue Königstrasse, piața este flancată de două mari clădiri de birouri: Berolina Haus În dreapta și Alexander Haus În stânga, În ultima avându-mi biroul și eu, la etajul patru. Înainte de a urca, mi-am lăsat rufele la Adler’s Wet-Wash Service, curățătoria de la parter. În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o mulțime de lucruri care te eliberează, dar munca nu se număra printre ele: după cinci minute la Dachau, moartea părea un pariu mai bun. Ne-au Îndreptat spre un scuar deschis care era un fel de careu pentru adunare, flancat la sud de o clădire lungă cu un acoperiș Înalt și ascuțit. La nord, mergând printre șirurile, care păreau nesfârșite, de barăci pentru prizonieri, era un drum lat, drept, mărginit de plopi Înalți. Mi-a stat inima când am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un mulțumesc și se grăbi să iasă afară. Până străbătu aleea, își imagină privirea ei pe spatele lui. I se întâmpla rar să se simtă așa, ca și cum o dăduse-n bară la un interviu. Greața dimineții îl urmă pe alee. Flancat de cele două femei, Mark stătea pe banca lui ca pe un tron, în timp ce o mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]