58,483 matches
-
ochi catifelați, caracterizați de o flacără rece, oximoron în care nu e greu să identificăm și o influență eminesciană. Oricum, din punctul nostru de vedere, Rașelica este înainte de toate un personaj de clară ascendență baudelairiană, pentru că în unele poezii din Florile răului, în mod special în cea de-a treizeci și doua ( Une nuit que j’étais près d’une affreuse juive), putem găsi în formă embrionară personajul dezvoltat cu aproximativ șaptezeci de ani mai târziu de Mateiu I. Caragiale. De
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
operă a lui Baudelaire: tipul negativ al femeii pasionale și senzuale, întruchipat de frumusețea exotică a lui Jeanne Duval: "Cu pași mlădioși, ea se îndrepta spre masa noastră ca să-și ia mantaua din cuierul vecin. Trezita asemănare a femeii cu floarea o floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere o deștepta fără voie mireasma caldă ce se răspândea, amețitor de pătimașă, la fiecare din mișcările ei"1 pasaj care face ecou sonetului al douăzeci și șaptelea: "Avec ses
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
lui Baudelaire: tipul negativ al femeii pasionale și senzuale, întruchipat de frumusețea exotică a lui Jeanne Duval: "Cu pași mlădioși, ea se îndrepta spre masa noastră ca să-și ia mantaua din cuierul vecin. Trezita asemănare a femeii cu floarea o floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere o deștepta fără voie mireasma caldă ce se răspândea, amețitor de pătimașă, la fiecare din mișcările ei"1 pasaj care face ecou sonetului al douăzeci și șaptelea: "Avec ses vêtements ondoyants
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
douăzeci și șaptelea: "Avec ses vêtements ondoyants et nacrés, / même quand elle marche on dirait qu’elle danse...", ca și poeziei Parfum exotique. De pură derivație baudelairiană, cum a remarcat și Marian Papahagi 2, este și asemănarea femeii cu o floare tropicală plină de miere și otravă, metaforă în care putem întrezări dualismul care stă la baza personajului: mierea, de multe ori asociată cu laptele, este simbolul plenitudinii, al bogăției și al blândeții prezente în femeie, dar în Rașelica această însușire
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
măsuri pentru ridicarea leșului"8, dar din punctul nostru de vedere comparația cu figura Iuditei, în contrast cu cea a Evei, are în cazul acesta rădăcini nu în Sfintele Scripturi, ci exclusiv în acel tărâm decadent al putreziciunii din care a încolțit floarea veștejită și sclipitoare a lui Mateiu Caragiale. Rașelica nu are nimic din evreica văduvă care îl seduce și apoi îl ucide pe Olofern pentru a-și elibera orașul, în ea vedem mai curând dușmanca din celebrele picturi ale lui Gustav
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
constatare de moment Acest munte mă înconjoară ca un arc îndoit în slobozirea săgeții. Peisaj adânc static cu învâltorat vultur la urmă A se respira vulturii din vulturi până la multiplicare. Uitându-mă prin ochiul albastru cu pâclă la câmpul cu flori din sârmă și sticlă Cerul acesta nearat este rotund și chiar foarte pătrat. Surâd Ca și cum mi-ar fi zburat o vrabie de sub călcâiul întins. Albul - ca ultim scop al zborului Cu o daltă tai porumbeilor fulgere, ca să le albesc aripile
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
și nu mă arunca în infernul cuvintelor și nu mă transforma într-o ființă dependentă de miresmele închipuite ale bărbatului din mine fă ordine în viața mea adu-mă pe calea cea bună a surâsului, aruncă-mă în grădina cu flori a paradisului pierdut de dincolo de lumină... și dă-mi o speranță călătoare de a nu înnebuni așteptându-i semnul celui care... nu mă vrea! Ușierul lui Celan seamănă cu bărbatul care zace în mine degeaba îl rog să-mi deschidă
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
în pământ monumente împânzeau câmpul vizual și lentilele în spatele cărora eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptând lupta cu leii ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt libelule fluturau artistic în coliseum cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic uleiul canibal fierbând în tubele monumentale trupurile răvășite în spațiul cartezian nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după ea genți pline cu nisip îngroșând deșertul pe străzile plăpânde oarbe ca gelatina
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
aripa lui albă îmi zgârie cerul? Ce demon se-abate din calea-i deplin omenească? Aici ard cocorii-n triunghiuri pe zarea celestă și verdele ierbii îngăduie pașii înalți ce-s pe ape. Pleoapa și-aruncă-a ei rază, poetul pe-aproape-i. Împăcare Florile, frunzele toamnei ucid toamna. De-aici până dincolo și până la tine tot una-i; Aripi bat în streșini de cer și totu-i o rugă. Aripi bat în streșini de cer și totu-i o rugă... Poveste Si eu am
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
tale, coane... Privi îngrijorat rafturile îndopate cu volume - țnînd loc de lambrisaj pînă la plafon... Același fast roșiatic-vinețu acoperea toate cele. Iar de mai rămăsese vreo bucată de zid liber, se-nfățșa într-un așternut de coloarea vișinei. Covoare grele învîrteau flori și dragoni pe sub tălpile celor ce le cutreierau. Și lemnăria se înălța neagră, lăcuită, cu intarsii în ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de o sumedenie de copii sumar îmbrăcați: Copiii femeii-paracliser și nu numai ai ei, pentru că în clipa cînd preotul a avut slăbiciunea să-i îngăduie și să-i poarte după sine, la convoi s-au alăturat și alți copii din flori, abandonați de cine știe cine sau pierduți ori făcuți pierduți la întretăierea drumurilor dintre Dicomesia, Cetatea de Lînă, Metopolis, Insula Cailor, Mavrocordat. Toți acești copii care se țineau după preot și al căror număr se îngroșa an de an erau numiți de
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
fricile de Koră cu pîntece ursuz. Șopîrlos se rotea în juru-mi, tropotind din copite. frămîntîndu-mă harnic precum un brutar, în pîine de vatra mă preschimbasem, cu aluatul străpungînd văzduhurile de arțar. Coapsele mele și le-ncinsese la creștet, încoronate cu flori de lămîița, phalusul i se rotea că un șarpe nuntind în vizuina mea de zeița, cu miere pe buze l-am atins atunci în văgăuna buricului, bolborosindu-i vorbe fierbinți de femeie-mblînzită, dar cînd să-l mingii adînc și să
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
administratorului Tătaru (fost paznic la "canal!") prin apariția insolită a unei danturi într-un loc de-al ei destul de intim! Cu o mașină de scris, cu cafele, ciclobarbitale nocturne și carbaxine diurne, în fața unui geam deschis spre-o grădiniță de flori și-o stradă rurală, cu vaci și tractoare, Mugur lucra la "roman"! Și pe șest scria poezii pe care nu mi le citea niciodată de frică să nu-l inhib. Eu treceam pe la 10-11 pe la el. Se supăra iar c-
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege și erezie prin care plutesc într'un zbor siluit păsări albe și negre căința dăinuie în mireasma sfârtecată a florii însângerate Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
mireasma sfârtecată a florii însângerate Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
Adami! 3. Lunetistul științelor din Lună n-a adormit - niciodată! El - musafirul din Stele - ne monitorizează istoria, de milenii?! Avioane sinucigașe bombardînd orașele lumii - Trec, în valuri ale morții și minții în ruină. Poate, sigur - poeții lumii trebuie să pună Floarea Recunoștinței, Iubirii, Păcii, Prieteniei, Libertății în vizorul fiecărui soldat universal. Astfel, poate n-ar mai exista nici un 11 Septembrie sau Trade-Center! John ori George - soldați americani din Vietnam, Afganistan ori Iraq nu credeți că a Sosit timpul întoarcerii acasă?! Petrolul
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
stradă, orice: bomboane duse cu tava, halviță, beteală, mărgele, geamuri, cărbuni, lumînări de toate calibrele și lungimile, castane comestibile, covoare, semințe de dovleac și de floarea-soarelui, icre negre, nasturi, brînzeturi, pastramă, răzătoare și cîrlige de rufe, site, miei, coroane de flori, pînzeturi, porumb fiert, săpun, covrigi, cărți de citit și de joc, iaurt, bragă, gogoși, găini vii și curci, fluiere, răcoritoare ( "șampanie"), fărașe, grătare, găleți, sticlărie, violete, cocaină. Vînzătorii ambulanți sînt cele mai cunoscute figuri anonime ale Capitalei. Îi poți urmări
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
direcțiile, micii vînzători de ziare, cu mari pachete legate cu sfoară, sub braț. Le vor împărți fiecare într-un perimetru precis delimitat, toată săptămîna, tot anul și în orice sezon. În diminețile de primăvară și de vară, țigăncile vînzătoare de flori, "merg cîte una, cîte două și cîte trei, cu grădinile pe cap". Coșurile largi pe care le poartă pe creștet le dau o ținută impunătoare, iar în aer adună albine și lasă miresme, culori, vorbe multe. Dacă n-ați văzut
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
Dacă n-ați văzut această imagine, scrie pentru cititorii anului 1935 Mircea Damian, în cartea sa dedicată Bucureștilor, "este ca și cînd n-ați văzut în viața dumneavoastră un răsărit de soare, în mai, peste o livadă înflorită". Vînzătoarele de flori se așază pe Calea Moșilor și în Piața de Flori, lîngă Biserica Sfîntu Anton. Ceva mai tîrziu sosesc oltenii cu cobilițele. Se recunosc după chemare, iar vocile care străpung aerul au același impact ca firmele luminoase ale magazinelor. Fiecare are
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
1935 Mircea Damian, în cartea sa dedicată Bucureștilor, "este ca și cînd n-ați văzut în viața dumneavoastră un răsărit de soare, în mai, peste o livadă înflorită". Vînzătoarele de flori se așază pe Calea Moșilor și în Piața de Flori, lîngă Biserica Sfîntu Anton. Ceva mai tîrziu sosesc oltenii cu cobilițele. Se recunosc după chemare, iar vocile care străpung aerul au același impact ca firmele luminoase ale magazinelor. Fiecare are strigătul lui, "după felul omului și după felul mărfii". Mircea
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
Mihai Minculescu Remember Cât cer îți trebuie să-mi dărui, cât cer îți trebuie să scrii? Iubita mea, sunt prea pustii cărările ce azi mi le adulmeci. Iubita mea, e prea târziu și cântecul zadarnic tu îl dumici cu flori d-ienibahar și în duminici era a patra oară când credeam atâta cât să plângă clipa era atâta cât aripa se rostuia printre noi doi aiurea zămisleam clepsidra aiurea noi visam pentru noi doi și plin de ploaie poleită mă
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
am cui Cum că vis Statuie nu-i Și mă rog aiurea lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui îi doare Tot absintul dintre piepți Eram flori și păream beți Morți eram și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger uscat și fără rimă
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
de țăndări, dinlăuntru pustiul desen în altă memorie scriu despre tine oriunde merg în Karaori, în Alpi ori Kärlesuanda: ce e de spus e mereu la amurg, răsăritul lumii e în altă mare te văd în châle de Iberia, cu floarea pe el omnivoră deși'i păstrat în sipetele casei, în geografia lui vegetală, te-a înnodat mereu cobori, mereu urci Golgotha prin colbul și dansul de aur al zilei - egală cu tine de când te-ai născut rasă albă la poalele
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
prinț parizian, vibrând la atingerea poemelor incendiare ale iubirii. vis cu arlechini, cu vitralii și cu dans la tulpina catedralei fără sfârșit. de parcă nu pantera aceea liliachie din Jardin des Plantes pe jumătate fiară, pe jumătate carne vegetală de parcă nu florile mari, mătăsoase de fosfor cu care-mi acopăr zilnic obrazul hidos de-o nedisimulată noblețe acidă de parcă nu frații gargui, ciobiți puțin, frumoși și neclintiți ca niște hermeși de marmură. scriu un poem încordat și tăios la care în biserici
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]