2,002 matches
-
stăpânire peste întreaga întindere de apă. Razele deveneau din ce în ce mai puternice și se reflectau în valurile molcome ce se îndreptau într-un ritm continuu spre mal. Turiștii se aventurau unii doar până la geamandură, însă alții dădeau de lucru salvamariștilor ce-i fluierau să se întoarcă din larg. Spre larg se vedeau bărcile pescarilor ca niște jucării. Erau la mare distanța de mal. Ce pește or prinde oare de stau nemișcate ore în șir? Știa că au spațiul de acostare la vreo sută
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
așa se explică modul în care Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam. Și nu greșești, a zîmbit Licurișca, pentru că lor le povesteam, celor doi îngeri ai mei, care nu interveneau în viața mea, ci doar mă fluierau, de la tribună, cînd pasam prost sau trăgeam pe lîngă bară, ca la fotbal. Într-o zi, ca să nu uit, am cunoscut-o pe sosia Veronicăi de la Iași, mătușa mea sau, mai simplu, verișoara mamei mele, Ana. Sosia mi-a amintit
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
Autorului Mai doresc iubito o cafea Le-ai numărat? Va fi a câta? Îmbătrânesc și nici măcar atâta Nu știu ce-nseamnă a exagera! Prea slabă, n-o să aibă nici un haz Prea tare, o să-mi facă rău Pândesc ibricul ca un popândău Să fluiere semnalul de macaz! Degeaba-mi spui că nu învăț deloc Mi-e dor de o cafea ca de un drog Și bând-o, să mă simt ca un buldog Hrănit pe dinăuntru doar cu foc Mă amăgesc la fel ca
MAI DORESC IUBITO O CAFEA de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359612_a_360941]
-
Aici a strâns rășină de pe târși, pe care o topea la foc și o turna peste niște câlți. El a făcut mulți bulgări de rășină cu câlți, în care a înfipt cuie. Apoi a luat barda în mâna dreaptă și fluierând o doină haiducească a pornit spre iaz. Balaurul stătea tupilat între stânci, sorindu-și solzii de aur și era mulțumit că prada îi vine cântând. Când fiara s-a repezit la haiduc să-l sfâșie, acesta i-a aruncat bulgării
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
au numărat: Marfă și banii (r. Criști Puiu, 2001), Aferim! (r. Radu Jude, 2015), A fost sau n-a fost? (r. Corneliu Porumboiu, 2006), După dealuri (r. Cristian Mungiu, 2012), De ce eu? (r. Tudor Giurgiu, 2015), Eu când vreau să fluier, fluier (r. Florin Șerban, 2010), Moartea domnului Lăzărescu (r. Criști Puiu, 2005), 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (r. Cristian Mungiu, 2007), Aurora (r. Criști Puiu, 2010), Hârtia va fi albastră (r. Radu Muntean, 2006), Trois exercices d’interprétation
„de neratat”, „un alt tip de cinema românesc decât cel pe care credeți că îl cunoașteți”, „impresionant”, „uimitor” () [Corola-blog/BlogPost/338677_a_340006]
-
regretatului regizor Cristian Nemescu a câștigat, în 2007, premiul la secțiunea “Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes. În 2008, „Polițist, adjectiv”, al lui Corneliu Porumboiu, lua premiul criticilor de film, tot la Cannes. În 2010, „Eu când vreau să fluier, fluier”, al lui Florin Șerban era răsplătit cu Ursul de argint la Festivalul de film de la Berlin. Doi ani mai tarziu, „După dealuri”, de Cristian Mungiu, lua, la Cannes, premiul pentru scenariu, dar și pe cel pentru interpretare feminină, pentru
Filmul românesc, în cronicile străine de acum 10 ani și în cele de astăzi () [Corola-blog/BlogPost/338689_a_340018]
-
regizor Cristian Nemescu a câștigat, în 2007, premiul la secțiunea “Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes. În 2008, „Polițist, adjectiv”, al lui Corneliu Porumboiu, lua premiul criticilor de film, tot la Cannes. În 2010, „Eu când vreau să fluier, fluier”, al lui Florin Șerban era răsplătit cu Ursul de argint la Festivalul de film de la Berlin. Doi ani mai tarziu, „După dealuri”, de Cristian Mungiu, lua, la Cannes, premiul pentru scenariu, dar și pe cel pentru interpretare feminină, pentru jocul
Filmul românesc, în cronicile străine de acum 10 ani și în cele de astăzi () [Corola-blog/BlogPost/338689_a_340018]
-
pe fânul înșirat pe la ușile graj- dului. Câinii se împrieteniseră și se gudurau pe lângă mine, mințindu-i că le arunc ceva de mâncat. Până să-l întreb de capre dacă au luat ied, dacă are nutreț și pentru ele, a fluierat și a strigat: - Mirabela, hai, ia-le acasă ! Mirabela e elevă în clasa a XI-a la același grup școlar din Bălcești. O cunoșteam de când era în clasele primare. Acum e elevă de liceu, e mare, dar și frumoasă. De
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]
-
desculțe pe țărâna morților unde se jucase călușul din neam în neam și unde piciorul mamei lăsa urme de argint pe brumele toamnelor când aerul sub nori rămânea pustiu și mi se goleau ochii de imagini când încolonate treceu frunzele fluierând în vânt spre o altă stare de bejenie; atunci galopul unui cal venea cutremurând pădurea ca o nălucă și prin el vedeam fetele despletite de cozi ca niște naiade antice și mama îmi spunea rugăciuni să mă depărteze de acest
DESPRE COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340387_a_341716]
-
de refugiați. Se gândi că înainte de prânz ar fi bine să se liniștească, să-și pună gândurile în ordine, iar cel mai bun prilej pentru așa ceva era să se joace cu câinele în parcul rezidențial. Ieși deci afară și își fluieră câinele, un Shih-Tzu adorabil și jucăuș, pe care nu-l mai văzuse totuși de două zile. Începu să-l strige: Maxi, Maxiii! Dar în locul câinelui apăru majordomul, iar președintele se întristă fiindcă nu credea că acesta ar fi alergat de
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
consăteni Suloi, nu are un rol important în comunitate. Ba, da! Însă atunci când iese din casă, una destul de greu de deosebit, pentru un trecător neobișnuit cu peisajul, de cotețul câinelui, cam pe la ora prânzului, se uită în dreapta, apoi în stânga își fluieră cânele, acesta apare, ceva mai înfricoșător decât strămoșii lui dinozaurii și pleacă amândoi pe baltă. Aici Suloi se urcă pe un bolovan și începe să scuipe în apă. Ai putea crede că este vreun ritual păgân sau o formă de
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
tovarăș, ca să aflu ce se întâmplă prin lume!” Deodată se deschide ușa și intră un deținut, zuruind din lanțuri. M-am întors cu fața la perete. Ei, gata, am coleg de cameră! Și iată-l pe colegul meu! Deodată, cineva de jos fluieră că nu e voie. Și l-au scos. [...] Mi-a căzut tare greu că rămăsesem tot singur. În șase ani obosisem de atâta singurătate. Mă durea, o spun sincer. Eram curios. Nu știam cine sunt oamenii aceștia transpirați, dar eram
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
societatea. Maiorescu a scris atunci un celebru studiu în apărarea lui, despre amoralitatea artei. Detractorii au mers mai departe cu atacurile, de pildă au întrerupt prin fluierături „O scrisoare pierdută”. Prevenit, Caragiale a ieșit la rampă și a început să fluiere și el. Publicul a amuțit, iar Caragiale a afirmat: „Bravo, domnilor! Autor fluierat de public s-a mai văzut, dar public fluierat de autor, nu”. Altădată, Caragiale a cerut un împrumut lui Carol I. Acesta i-a spus că îi
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
artei. Detractorii au mers mai departe cu atacurile, de pildă au întrerupt prin fluierături „O scrisoare pierdută”. Prevenit, Caragiale a ieșit la rampă și a început să fluiere și el. Publicul a amuțit, iar Caragiale a afirmat: „Bravo, domnilor! Autor fluierat de public s-a mai văzut, dar public fluierat de autor, nu”. Altădată, Caragiale a cerut un împrumut lui Carol I. Acesta i-a spus că îi oferă banii cadou: „Regele nu împrumută, Regele dă”. Mândru, Caragiale a replicat: „Da
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
pildă au întrerupt prin fluierături „O scrisoare pierdută”. Prevenit, Caragiale a ieșit la rampă și a început să fluiere și el. Publicul a amuțit, iar Caragiale a afirmat: „Bravo, domnilor! Autor fluierat de public s-a mai văzut, dar public fluierat de autor, nu”. Altădată, Caragiale a cerut un împrumut lui Carol I. Acesta i-a spus că îi oferă banii cadou: „Regele nu împrumută, Regele dă”. Mândru, Caragiale a replicat: „Da, Maiestate, dar Caragiale nu ia, Caragiale împrumută.” Obosit de
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
liceu poate nu dădeam de niște oameni atât de mișto și open-minded. Știu că cei 7 ani de acasă sunt foarte importanți, dar există posibilitatea ca dacă eram într-un alt liceu, alt context, să ajung genul de misogin care fluieră din mașină la fete. A fost mișto și în clasă și în generația noastră. Sigur nu am conștientizat atunci, dar acum o fac: am învățat mult atunci - și nu de la profesori, cât de la colegi și de la relaționarea cu ei (cu
Întâlnirea de 10+ ani: De ce (n-)am plecat din România? () [Corola-blog/BlogPost/338515_a_339844]
-
auzit de cineva numit Bob Dylan?” și i se răspunde prin hohote de râs. J. „Judas!” În 1965, Bob Dylan decide să calce în picioare legea nescrisa a purității folkului, vine la Newport Folk Festival cu instrumente electrice și este fluierat. În 1966, în timpul turneului britanic, în timp ce cânta la Manchester în fața unui public care îl vrea pe vechiul Dylan, nu pe cel care se înconjoară de larma electrică, cineva din sală îl strigă „Judas”. Acest apelativ a devenit cea mai faimoasa
Bob Dylan de la A la Z (și N de la Nobel) () [Corola-blog/BlogPost/338604_a_339933]
-
grupului, cel care iese în evidență, care se ridică deasupra societății. Din descrierea măicuței bătrâne, aflăm că ciobănașul e mândru (nu în sens de înfumurat), cântă la fluier (în lumea vechilor păstori, cântatul la fluier era la mare cinste; ciobanii fluierași erau preferați și chiar plătiți mai bine) și e arătos. O figură charismatică. Din modul în care își transfigurează moartea, ne dăm seama de capacitatea sa intelectuală, de harul și vocația sa de lider spiritual. Însă detaliul cel mai important
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
expirației domnului Necunoscut, acest sat... (Miroasa)...mă primește fără rezerve, îmi drăgănește zmeul, ne dă lapte și scrob, ne spune să stăm aici măcar în viața și în moartea asta!...Ehei , mânca-o-ar lupul de locomotivă, că tare mai fluieră și tare mai trece în trecutul visului meu de a o vedea, de a-i admira tren(a)...!...Sigur că da! iată, mergem pe lângă cimitirul din ce în ce mai stăpân pe situație...( Stafie este numele preponderent al oamenilor aici locuitori)...și ne crucim
Ciomege colosale şi gânduri fericite () [Corola-blog/BlogPost/339919_a_341248]
-
Și chiar mă bucur și încerc un fel de satisfacție egoistă că-s primul care-și vede părinții morți...așa, în mod para/normal, în mod bizar, în pofida și în sens invers “vederilor” generale propovăduite de tot ce suflă ori fluieră în biserici și pe lângă biserici! Sunt primul învățat/dezvățat...să “trăiască” în timpul propriei “morți” și să “poată” vedea doi oameni...care nu mai sunt! Cine nu crede în această “posibilitate”, nu are decât să se convingă citind “Missa solemnis”, una
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
Am ajuns, dă-te jos. Miliționerul cela îmi luase bilet numai pînă aici. Jos și gata. Ei, acum ce să mă fac eu? De rămas nu puteam să rămîn. Stăteam jos, lîngă vagon, și-mi era jale. Am auzit că fluieră să plece. Am auzit roțile cum huruie. Atunci am întins mîna, pînă ce am simțit trenul și l-am achipuit eu și cînd am simțit bările celea, m-am agățat strîns de ele și am sărit pe scară. Atunci scara
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
dacă ți-ai ales preocuparea de actor). Raiul pe pământ - trebuie să fi fost când țăranul, fără presiunea învoielii cu stăpânul sau fără auspiciile vreunui contract (de preluare a produselor care astăzi ce bine e să fie!), mergea la câmp fluierând, în spate cu sapa sau coasa, secera etc., în funcție de sezon, pe sub crengi unde păsări își cântau liniștea; el știa, din tată în fiu, cum se fac muncile respective, din hărnicia personală având ocazia de a ridica un rai minor, adică
Despre muncă, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339355_a_340684]
-
de stradă de cea mai joasă speță, bărbieri și ipistați, în gura cărora se pun cuvinte insuflătoare pentru mișcări ca cea de la 11 fevruarie, pentru libertate și egalitate, cari sunt baza organizațiunii noastre politice. Palma primită de la public, care a fluierat, nu ne multumește; e de datoria ministrului instrucțiunii să puie în vederea direcțiunii ce caragialiadă a făcut, și pe acest temei s-o schimbe, ca incapabilă și nedemnă. Voiam un teatru național, nu o gașcă de opoziție nedemnă, în care se
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
la București izvorăște mir din Programul de guvernare, în județe cresc taxele locale și se disponibilizează angajați. Adică măsuri de austeritate pentru a se echilibra bugetele locale. Să vorbești în epoca Dragnea de tăieri și de austeritate e ca și cum ai fluiera în biserică. De aceste lucruri nimeni nu are chef să audă, nu acum, când prosperitatea promisă este atât de aproape, încât facem cozi, ca în 2008, să ne cumpărăm apartamente direct de pe planșă. Dragnea ajută!
Trezirea la realitate, Dragnea-ajută: Crede și nu (mă) cerceta! () [Corola-blog/BlogPost/339095_a_340424]
-
și primăvară nu-e s-aline mugur nou, ne drămuim iubirea prin ternele ținuturi albite de dorința venită din ecou. E var-acum, iubito, pădurea-i amorțită sub valul de căldură ce urcă tropical, și-aștept un glas de mierlă să-mi fluiere romanța cu aripi de lumină venită din astral.. La ceasul, când amiaza își toropește glasul sub vămile albastre arzând cu dor sub frunți, te-aștept pe potecioara care-ți cunoaște pasul, să urci, să urci, iubito, în munții mei cărunți
VIS DE VARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340864_a_342193]