1,670 matches
-
cauza o incapacitare comparabilă, chiar și limitată la o singură situație, și nu este percepută de individ ca determinînd incapacitare funcțională (Davidson et al., 1994). Epidemiologia Studiile epidemiologice și clinice din deceniul trecut au arătat o prevalență pe viață a fobiei sociale între 9,5% și 16% la popoarele occidentale, în funcție de utilizarea criteriilor de diagnostic DSM-III-R, DSM-IV sau ICD-10 și numărul și varietatea situațiilor examinate în aceste studii (Magee et al., 1996; Weiller et al., 1996; Ballenger et al., 1998; Fones
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sau ICD-10 și numărul și varietatea situațiilor examinate în aceste studii (Magee et al., 1996; Weiller et al., 1996; Ballenger et al., 1998; Fones et al., 1998; Turk et al., 1998; Furmark et al., 1999). Diferitele culturi au raportat existența fobiei sociale (Chaleby și Raslan, 1990; Tseng et al., 1992; Walker și Stein, 1995, pp. 54, 57-58), dar aceasta variază cu mult ca incidență și manifestare. Prevalența pe viață arată o variație de cinci ori mai mare pe țări (Kasper, 1998
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
rolului social și de gen pot influența decizia în sensul în care o situație dată de anxietate socială îndeplinește cerințele de invaliditate și detresă ale DSM-IV și ICD-10. Spre deosebire de tulburarea de panică, raportul pe sexe se apropie de egalitate în fobia socială. Diferența în cazul femeilor din eșantioanele epidemiologice variază de la 1,1 la 2,3 (Bourdon et al., 1988; Schneier et al., 1992; Andrews et al., 1999a). În eșantioanele clinice, raportul poate fi și mai aproape de 1,0. În studiile
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
epidemiologice variază de la 1,1 la 2,3 (Bourdon et al., 1988; Schneier et al., 1992; Andrews et al., 1999a). În eșantioanele clinice, raportul poate fi și mai aproape de 1,0. În studiile care au folosit criteriile DSM-III pentru diagnosticarea fobiei sociale la pacienții asistați clinic sau respondenții media, 145 (49,7%) dintr-un total de 292 de pacienți au fost femei (Butler et al., 1984; Emmelkamp et al., 1985b; Heimberg et al., 1985; Solyom et al., 1986; Mattick și Peters
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mare a bărbaților din eșantioanele clinice în comparație cu cele epidemiologice se datorează probabil diferențelor în comportamentul de căutare a tratamentului: datele unui studiu epidemiologic australian arată că mai mulți bărbați (65,2% dintre cei care întrunesc criteriile de diagnostic DSM-IV pentru fobia socială în ultima lună) decît femei (57,9%) au folosit serviciile de sănătate mentală ambulatorii în ultimele 12 luni (L. Lampe, T. Slade, C. Issakidis și G. Andrews, date nepublicate). Weiller și colaboratorii săi (1996) au descoperit că bărbații cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
socială în ultima lună) decît femei (57,9%) au folosit serviciile de sănătate mentală ambulatorii în ultimele 12 luni (L. Lampe, T. Slade, C. Issakidis și G. Andrews, date nepublicate). Weiller și colaboratorii săi (1996) au descoperit că bărbații cu fobie socială au consultat un terapeut mai frecvent decît femeile, din motive psihologice. Evoluția și incapacitarea Pacienții care se prezintă pentru tratament raportează de obicei un debut timpuriu și un curs cronic al tulburării. Fobia socială devine în mod tipic o
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
1996) au descoperit că bărbații cu fobie socială au consultat un terapeut mai frecvent decît femeile, din motive psihologice. Evoluția și incapacitarea Pacienții care se prezintă pentru tratament raportează de obicei un debut timpuriu și un curs cronic al tulburării. Fobia socială devine în mod tipic o problemă mai tîrziu în viață decît fobiile specifice și mai devreme decît tulburarea de panică și tulburarea anxioasă generalizată. Majoritatea evaluărilor plasează vîrsta debutului în adolescență, dar este clar că o minoritate semnificativă de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
frecvent decît femeile, din motive psihologice. Evoluția și incapacitarea Pacienții care se prezintă pentru tratament raportează de obicei un debut timpuriu și un curs cronic al tulburării. Fobia socială devine în mod tipic o problemă mai tîrziu în viață decît fobiile specifice și mai devreme decît tulburarea de panică și tulburarea anxioasă generalizată. Majoritatea evaluărilor plasează vîrsta debutului în adolescență, dar este clar că o minoritate semnificativă de indivizi experimentează disconfort și anxietate socială incapacitantă încă din copilărie. Heimberg și colaboratorii
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sau mai mulți ani la 80% din eșantion, de 15 sau mai mulți ani la 28% și de cînd mă știu la 9%. Într-un eșantion epidemiologic (date furnizate de ECA Epidemiological Catchment Area; Schneier et al., 1992) diagnosticat cu fobie socială conform criteriilor DSM-III, 15 din 97 de subiecți (15%) au raportat că fobia socială fusese prezentă toată viața, vîrsta debutului apărînd într-o distribuție bimodală cu o vîrstă medie a debutului de 15,5 ani (devierea standard este de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
la 28% și de cînd mă știu la 9%. Într-un eșantion epidemiologic (date furnizate de ECA Epidemiological Catchment Area; Schneier et al., 1992) diagnosticat cu fobie socială conform criteriilor DSM-III, 15 din 97 de subiecți (15%) au raportat că fobia socială fusese prezentă toată viața, vîrsta debutului apărînd într-o distribuție bimodală cu o vîrstă medie a debutului de 15,5 ani (devierea standard este de 13,3 ani), iar maximele la un interval între 0 și 5 ani și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
medie a debutului de 15,5 ani (devierea standard este de 13,3 ani), iar maximele la un interval între 0 și 5 ani și la vîrsta de 13 ani. Acest studiu nu a descoperit diferențe în ceea ce privește vîrsta debutului între fobia socială necomplicată și cea comorbidă. Manuzza și colaboratorii săi (1995), într-un eșantion clinic numeros, au descoperit că debutul a survenit mult mai devreme în cazul fobiei sociale generalizate în comparație cu fobia socială circumscrisă. În contrast cu debutul precoce, vîrsta medie la care
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de 13 ani. Acest studiu nu a descoperit diferențe în ceea ce privește vîrsta debutului între fobia socială necomplicată și cea comorbidă. Manuzza și colaboratorii săi (1995), într-un eșantion clinic numeros, au descoperit că debutul a survenit mult mai devreme în cazul fobiei sociale generalizate în comparație cu fobia socială circumscrisă. În contrast cu debutul precoce, vîrsta medie la care pacientul vine la consult este mult mai ridicată: de obicei, între 30 și 41 de ani (Marks, 1970; Mattick et al., 1989; Mersch et al., 1989; Heimberg
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
studiu nu a descoperit diferențe în ceea ce privește vîrsta debutului între fobia socială necomplicată și cea comorbidă. Manuzza și colaboratorii săi (1995), într-un eșantion clinic numeros, au descoperit că debutul a survenit mult mai devreme în cazul fobiei sociale generalizate în comparație cu fobia socială circumscrisă. În contrast cu debutul precoce, vîrsta medie la care pacientul vine la consult este mult mai ridicată: de obicei, între 30 și 41 de ani (Marks, 1970; Mattick et al., 1989; Mersch et al., 1989; Heimberg et al., 1990b; Turner
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
1970; Mattick et al., 1989; Mersch et al., 1989; Heimberg et al., 1990b; Turner et al., 1991; Manuzza et al., 1995; Feske et al., 1996; Van Velzen et al., 1997). Un studiu recent a permis evaluarea riscului de dezvoltare a fobiei sociale mai tîrziu în viață. Studiul de urmărire ECA Baltimore, în care o proporție considerabilă din subiecții din ECA Baltimore au fost reintervievați, a estimat incidența în 13 ani a fobiei sociale conform criteriilor DSM-IV ca fiind între 0,4
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
studiu recent a permis evaluarea riscului de dezvoltare a fobiei sociale mai tîrziu în viață. Studiul de urmărire ECA Baltimore, în care o proporție considerabilă din subiecții din ECA Baltimore au fost reintervievați, a estimat incidența în 13 ani a fobiei sociale conform criteriilor DSM-IV ca fiind între 0,4% și 0,5% pe an (Neufeld et al., 1999), deși acești indivizi au raportat că debutul temerilor sociale a avut loc în copilărie. Exista o probabilitate mai mare ca fobia socială
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a fobiei sociale conform criteriilor DSM-IV ca fiind între 0,4% și 0,5% pe an (Neufeld et al., 1999), deși acești indivizi au raportat că debutul temerilor sociale a avut loc în copilărie. Exista o probabilitate mai mare ca fobia socială să se dezvolte la indivizii care au întrunit criteriile pentru depresie, distimie, tulburarea de panică sau fobii în momentul studiului original ECA. Nu există dovezi furnizate de studiile recente care să sugereze că vîrsta medie sau durata simptomelor în
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
al., 1999), deși acești indivizi au raportat că debutul temerilor sociale a avut loc în copilărie. Exista o probabilitate mai mare ca fobia socială să se dezvolte la indivizii care au întrunit criteriile pentru depresie, distimie, tulburarea de panică sau fobii în momentul studiului original ECA. Nu există dovezi furnizate de studiile recente care să sugereze că vîrsta medie sau durata simptomelor în momentul consultului se reduc, sugerînd că, în ciuda conștientizării din ce în ce mai mari a fobiei sociale în rîndurile personalului medical, indivizii
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
depresie, distimie, tulburarea de panică sau fobii în momentul studiului original ECA. Nu există dovezi furnizate de studiile recente care să sugereze că vîrsta medie sau durata simptomelor în momentul consultului se reduc, sugerînd că, în ciuda conștientizării din ce în ce mai mari a fobiei sociale în rîndurile personalului medical, indivizii suferă încă de această boală mulți ani înainte de a căuta tratament. Van Velzen și colaboratorii săi (1997) au raportat că 29% din subiecții lor nu fuseseră tratați niciodată înainte și nici unul dintre 35 de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
indivizii suferă încă de această boală mulți ani înainte de a căuta tratament. Van Velzen și colaboratorii săi (1997) au raportat că 29% din subiecții lor nu fuseseră tratați niciodată înainte și nici unul dintre 35 de indivizi care întrunesc criteriile pentru fobia socială pe viață dintr-un eșantion epidemiologic nu fuseseră tratați vreodată (Neufeld et al., 1999). Un studiu francez al medicilor de urgență a relevat că problemele psihologice sînt invocate ca motiv al solicitării ajutorului de numai 5,6% dintre indivizii
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pe viață dintr-un eșantion epidemiologic nu fuseseră tratați vreodată (Neufeld et al., 1999). Un studiu francez al medicilor de urgență a relevat că problemele psihologice sînt invocate ca motiv al solicitării ajutorului de numai 5,6% dintre indivizii cu fobie socială necomorbidă cu depresia; era mai probabil ca pacienții cu fobie socială, atît cu, cît și fără depresie, să-și considere sănătatea proastă în comparație cu grupurile de control (Weiller et al., 1996). Totuși, datele epidemiologice australiene recente sînt mai încurajatoare: aproximativ
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
et al., 1999). Un studiu francez al medicilor de urgență a relevat că problemele psihologice sînt invocate ca motiv al solicitării ajutorului de numai 5,6% dintre indivizii cu fobie socială necomorbidă cu depresia; era mai probabil ca pacienții cu fobie socială, atît cu, cît și fără depresie, să-și considere sănătatea proastă în comparație cu grupurile de control (Weiller et al., 1996). Totuși, datele epidemiologice australiene recente sînt mai încurajatoare: aproximativ 61% dintre indivizii care ar fi întrunit criteriile pentru fobie socială
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cu fobie socială, atît cu, cît și fără depresie, să-și considere sănătatea proastă în comparație cu grupurile de control (Weiller et al., 1996). Totuși, datele epidemiologice australiene recente sînt mai încurajatoare: aproximativ 61% dintre indivizii care ar fi întrunit criteriile pentru fobie socială în ultimele 12 luni au căutat ajutor la serviciile medicale ambulatorii în cele 12 luni anterioare studiului (Issakidis și Andrews, 2002). Alte date din acest studiu arată că este mai probabil ca persoanele cu vîrsta peste 24 de ani
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
din acest studiu arată că este mai probabil ca persoanele cu vîrsta peste 24 de ani să ceară ajutor și, dintre cei care au căutat ajutor, aproape jumătate și-au consultat medicul de familie. Există o incapacitare însemnată asociată în fobia socială, care nu a fost recunoscută îndeajuns. Există, de asemenea, o diminuare a funcționării de rol în mai multe domenii și o comorbiditate semnificativă. Indivizii cu fobie socială nu reușesc să-și atingă pe deplin potențialul educativ și profesional și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
jumătate și-au consultat medicul de familie. Există o incapacitare însemnată asociată în fobia socială, care nu a fost recunoscută îndeajuns. Există, de asemenea, o diminuare a funcționării de rol în mai multe domenii și o comorbiditate semnificativă. Indivizii cu fobie socială nu reușesc să-și atingă pe deplin potențialul educativ și profesional și sînt mai puține șanse să se căsătorească în comparație cu populația generală: 37% dintre subiecții cu fobie socială nongeneralizată și 64% dintre cei cu fobie socială generalizată dintr-un
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de rol în mai multe domenii și o comorbiditate semnificativă. Indivizii cu fobie socială nu reușesc să-și atingă pe deplin potențialul educativ și profesional și sînt mai puține șanse să se căsătorească în comparație cu populația generală: 37% dintre subiecții cu fobie socială nongeneralizată și 64% dintre cei cu fobie socială generalizată dintr-un eșantion clinic nu s-au căsătorit niciodată (Manuzza et al., 1995). Un studiu restrîns al respondenților media a descoperit că există o probabilitate mai mare ca indivizii care
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]