1,177 matches
-
extremitate a bogatului bazin de țiței de la "Tatomirești - Brădești - Coțofeni". Partea nordică a Platoului Tatomireștean - cea dinspre Meteu - are și câteva notabile depozite de marmură. "Argilele" - galbenă și vânătă - sunt bune pentru cărămidă / teracotă. Solul - atât cel dinspre pădurea de foioase de pe culmea din nordul satului, cât și cel dintre zăvoaiele din câmpia / lunca Jiului - a permis - și mai poate îngădui - bogate / diversificate "ramuri agro-zootehnice" (preponderente fiind: "cultivarea grâului, porumbului, florii soarelui, soiei" etc., "pomicultura, viticultura, albinăritul, creșterea bovinelor, porcinelor, ovinelor
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
germeni de variabile ale lumii, atât în ceea ce privește cadrul geografic (interferență de dealuri subcarpatice cu câmpia, pitoresc abundent, cu munții - străjeri de zare la nord, cu marea deschidere în câmpie a văii Jiului, spre sud, de-o parte; cu păduri de foioase coborând, cu zăvoaie urcând, până-n marginea satului, pe de altă parte), cât și în ceea ce privește orizontul spiritual bipolar, generator al unei bogate „culturi minore“, cum ar zice Blaga, cu oameni echilibrați, coborâtori parcă din mit...» (PPerS, p. 294). În "Marele dicționar
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
a fost închis complet în subteran în timpul anilor 70. Spre deosebire de legenda urbana, orașul Washington nu a fost construit pe un teren mlăștinos. Majoritatea teritoriului pe care se află Districtul este format din terenuri agricole și dealuri acoperite cu păduri de foioase. Cel mai înalt punct natural din Districtul Columbia este Punctul Reno, localizat în Parcul Fort Reno din cartierul Tenleytown, la 125 de metri deasupra nivelului mării. În schimb, cel mai jos punct este chiar nivelul mării, aflat în râul Potomac
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
s-a născut la 28 august 1828 pe moșia Iasnaia Poliana, gubernia Tula, la aproximativ 190 de kilometri la vest de Moscova. Însemnând "„poiană luminoasă”" în rusă, Iasnaia Poliana era o moșie de mari dimensiuni, construită într-o pădure de foioase, în secolul al XVII-lea. Tatăl său, Nikolai Tolstoi, un conte provenind dintr-o familie de nobili germani din secolul al XVI-lea, a dus o viață specifică aristocraților. Nikolai a risipit averea familiei, majoritatea strânsă de strămoșul său Alexandru
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
este flancat de dealuri iar hotarul nord - estic este jalonat de râul Olt și luncile sale. Climatul este temperat continental, regimul fluviometric moderat, cu veri relativ călduroase și ierni geroase. Flora și fauna sunt specifice zonei subalpine, cu pădure de foioase în care predomină fagul; în păduri și pe câmpuri trăiește o mare varietate de animale sălbatice. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Augustin se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
această regiune a existat o cultură înfloritoare încă de acum multe mii de ani. Deși Alpii nu sunt o regiune omogenă din punct de vedere cultural, aici pot fi recunoscute anumite elemente comune. Limita la care se întâlnesc pădurile de foioase este de aproximativ 1200 m pe versanții nordici ai Alpilor, iar pe cei sudici, datorită climei mai favorabile, ea atinge deseori 1500 și chiar 1700 m. În principal, pădurile de foioase sunt formate din stejar, fag, frasin și sicomor, care
Alpi () [Corola-website/Science/299232_a_300561]
-
elemente comune. Limita la care se întâlnesc pădurile de foioase este de aproximativ 1200 m pe versanții nordici ai Alpilor, iar pe cei sudici, datorită climei mai favorabile, ea atinge deseori 1500 și chiar 1700 m. În principal, pădurile de foioase sunt formate din stejar, fag, frasin și sicomor, care nu se întâlnesc neapărat împreună și nici la aceleași înălțimi. Intervenția omului a făcut ca în multe zone acestea să dispară aproape. Cu excepția pădurilor de fag din Alpii Austriei, alte păduri
Alpi () [Corola-website/Science/299232_a_300561]
-
din stejar, fag, frasin și sicomor, care nu se întâlnesc neapărat împreună și nici la aceleași înălțimi. Intervenția omului a făcut ca în multe zone acestea să dispară aproape. Cu excepția pădurilor de fag din Alpii Austriei, alte păduri întinse de foioase sunt greu de găsit. În multe zone, unde existau înainte asemenea păduri, ele au fost înlocuite cu pinul scoțian și molidul norvegian, care suferă mai puțin din cauza caprelor, cel mai mare inamic al pădurilor de foioase. Temperatura medie anuală a
Alpi () [Corola-website/Science/299232_a_300561]
-
alte păduri întinse de foioase sunt greu de găsit. În multe zone, unde existau înainte asemenea păduri, ele au fost înlocuite cu pinul scoțian și molidul norvegian, care suferă mai puțin din cauza caprelor, cel mai mare inamic al pădurilor de foioase. Temperatura medie anuală a acestei regiuni este apropiată celei din Insulele Britanice, dar condițiile climatice sunt în mare măsură diferite. Aici, zăpada persistă mai multe luni, iar primăvara și vara sunt considerabil mai reci. Plante specifice Alpilor: Printre speciile cel
Alpi () [Corola-website/Science/299232_a_300561]
-
o climă de deal continentală, având ierni geroase și veri călduroase și secetoase, cu precipitații suficiente, dar neuniforme. Din punctul de vedere al faunei, ea se caracterizează prin specii de păsări și animale specifice regiunilor de stepă și pădurilor de foioase. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Turceni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,68%). Pentru 5,24% din populație, apartenența etnică nu este
Turceni () [Corola-website/Science/299956_a_301285]
-
de îngrășământ pentru a da roade. În subsol există indici de existență de lignit superior în bazinul Valea Lungă. Tipurile de stațiune de productivitate inferioară sunt determinate de particularitățile solului, suprafața lor redusă nu influențează productivitatea arboretelor. Vegetația cuprinde păduri de foioase în special de fag, păduri de conifere, pajiști alpine și fânețe. Făgetele constitue formațiunea dominantă și anume de 80%. În afară de masa lemnoasă sunt produsele nelemnoase cum sunt fructele de pădure. În compoziția arboretelor existente în teritoriul, pe lângă făgete se mai
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
toate tipurile de vegetație datorită întinderii mari a continentului. În răspândirea vegetației contribuie factori precum temperatura aerului, precipitațiile, dispunerea marilor trepte și unități de relief, curenții oceanici etc. Cele mai importante zone de vegetație sunt: tundra, pădurile de conifere, de foioase, pădure subtropicală, musonice, ecuatoriale (tropicale), stepele, deșerturile temperate și tropicale și savana. Fauna Asiei urmează în general liniile de vegetație. Dintre animalele cele mai răspândite se remarcă: rinocerul javanez, tigrul bengalez și tigrul siberian (sau de Amur), elefantul indian, urangutanul
Asia () [Corola-website/Science/297757_a_299086]
-
iar numărul mediu de zile cu temperaturi peste 25° Celsius, este de aproximativ 16 zile/an. Toate studiile botanice efectuate în zona masivului Bucegi, au reflectat bogăția și varietatea de specii și familii reprezentate, specifică atât pădurilor de conifere și foioase cât și pajiștilor alpine, susținând necesitatea protejării și ocrotirii acestui complex de forme, asociații și peisaje. În 1935, o parte din masiv este inclus în lista ariilor protejate din România, cu statut de Parc Național. La acesta se adaugă încă
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
Botrychium lunaria (iarba dragostei), Silene acaulis (iarba roșioară). Ca arbuști se întalnesc Pinus montana (jnepenii), Juniperus nana (ienupărul), Rohodendron kotschyi (smârdarul, bujorul de munte). Aninișul de la Sinaia este o rezervație forestieră complexă reprezentată de o mică și interesantă pădure de foioase compusă din anin ("Alnus incana"), paltin ("Acer pseudoplatanus") și carpen ("Carpinus Betulus"). În afară de arbori mai regăsim aici și arbuști cum ar fi păducelul ("Crataegus intermedia") și alte plante ocrotite precum piciorul cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), crinul de pădure ("Lilium Martagon"), sânziene
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
tortoniană este prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte - cenușii de pădure. În cea mai mare parte bazinul este valorificat sub terenuri arabile, cu excepția a 3,2% din suprafață, acoperită de păduri de foioase, predominant stejar și carpen. Terenurile înmlăștinite, care se întâlnesc doar în luncile râurilor, ocupă cca 0,8% din suprafața bazinului. Lacuri naturale în bazin practic nu există, iar lacurile de acumulare ocupă doar 0,2% din suprafața totală a acestuia
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
este o zonă din România, în Transilvania, situată în județul Hunedoara, pe valea râului Cerna Hunedoreană . Relieful predominant sunt dealurile cu păduri de foioase și conifere. La nord, ținutul este mărginit de valea râului Mureș, la sud de Țara Hațegului, iar la vest de Munții Poiana Ruscă. este un platou înalt, așezat între Depresiunea Țării Hațegului, la sud, și Valea Mureșului, la nord, respectiv
Ținutul Pădurenilor () [Corola-website/Science/308669_a_309998]
-
în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti cu specii de conifere: pin ("Pinus"), brad ("Abies alba"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), molid ("Picea Abies") și foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arin de
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
militare. Cele mai înalte dealuri aveau o înălțime de 250 - 270 m, ceea ce permitea bateriilor de artilerie plasate pe comele lor să țină sub control zone întinse. În 1943, zonele împădurite erau acoperite cu pini sau amestec de conifere și foioase, cu tufișuri dese. În zonă curgeau numeroase râuri, cele mai importante fiind Dvina de Vest, Niprul, Desna, Volosti și Ugra. Aceste râuri aveau lățimi cuprinse între 10 și 120 m, cu adâncimi cuprinse între 40 și 250 cm, dar pe
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
2 cm și sunt dispuse de-a lungul crengilor în același plan, față de alte conifere la care acele sunt dispuse de jur împrejurul crengilor. Frunzele bradului sunt mai moi decât ale altor conifere ale căror frunze înțeapă mai tare. Diferență majoră față de foioase este că bradul (că majoritatea coniferelor, căci există și excepții - Larice) stă verde pe tot parcursul anului. Bradul că și celelalte conifere își schimbă frunzele(acele) treptat de-a lungul întregului an iar noi putem observa acest lucru doar văzând
Brad () [Corola-website/Science/308439_a_309768]
-
la tulpina bradului. Altitudinea la care cresc și se dezvoltă brazii este cuprinsă între 500m și m iar răspândirea acestora este pe tot globul, dar cu precădere în zonele muntoase ale zonei temperate. Coniferele au rădăcina pivotanta, alta deosebire față de foioase care au rădăcina foarte ramificata. Conurile sunt fructele bradului, în alveolele conurilor se dezvoltă semințele bradului. Cand semințele sunt coapte, alveolele se desfac și semințele pot ieși din conuri. Căzând pe pământ, ele dau naștere la noi brazi. Deasemenea, semințele
Brad () [Corola-website/Science/308439_a_309768]
-
atât în calea maselor de aer, cât și a circulației oamenilor. Regiunea caucaziana este divizată în trei mari areale: Ciscaucazia, Caucazul Mare și Transcaucazia. Regiunea Caucazului conține cele mai diversificate forme de vegetație. În nordul regiunii sunt prezente păduri de foioase (dominate de stejar și mesteacăn) și mixte (în special mesteacăn și pin), precum și stepe. În sud-vestul și vestul Caucazului sunt întâlnite păduri de conifere. Zona de vegetație continua până la 2000 m altitudine. Există elemente tipice, endemisme și specii relicte, păduri
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
relativ ridicate, peste 1900 mm precipitații pe an. Temperatura medie anuală nu urcă mai mult de 5 C. Iernile sunt reci, cu multe precipitații sub formă de ninsoare. Verile sunt răcoroase, cu precipitații moderate. Sunt prezente în special păduri de foioase, dominate de fagi. Mai pot fi însă prezente în Apeninii centrali și păduri mixte, cu numeroase specii de conifere, dintre care cel mai frecvent întâlnit este pinul. Fauna munților Apenini este una specifică pădurilor de foioase, incluzând așa specii, precum
Munții Apenini () [Corola-website/Science/307390_a_308719]
-
în special păduri de foioase, dominate de fagi. Mai pot fi însă prezente în Apeninii centrali și păduri mixte, cu numeroase specii de conifere, dintre care cel mai frecvent întâlnit este pinul. Fauna munților Apenini este una specifică pădurilor de foioase, incluzând așa specii, precum ursul brun, pisica sălbatică, cerbul, lupul, precum și vidra în apropierea marilor râuri. Aici se găsesc zăcăminte de: bauxită, blendă, galenă, marmură etc.
Munții Apenini () [Corola-website/Science/307390_a_308719]
-
sunt februarie, martie, aprilie și mai. Vegetația naturală a făcut loc în mare parte culturilor agricole și pășunilor; doar în est și nord există încă suprafețe însemnate de turbării și landă (formație vegetală tipică zonelor nisipoase). În sud-est, pădurile de foioase (fag și stejar) au o extindere importantă. Vegetația este halofilă și arenicolă, iar fauna cuprinde păsări de apă (bâtlanul purpuriu, cormoranul, lopătarul etc.), păsări migratoare, mamifere mari concentrate în rezervații. Unele specii ca porcul mistreț, castorul și altele au fost
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
Radului, Valea Cârții și Valea Bradului care se unesc vărsându-se în Otăsău sub numele de Valea Sărată; mai la sud, între Dealul Motești și Dealul Cârlige curge Valea Manta. Dealurile comunei Pietrari sunt acoperite în parte cu păduri de foioase ( fag, stejar, paltin, frasin, mesteacăn ). Terenul arabil, de categoria a V-a, dând o cantitate neîndestulătoare de cereale, locuitorii s-au obișnuit să se aprovizioneze din regiunile de câmpie, prin schimb cu fructe sau cartofi, fapt ce a dus la
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]